Propunere de arestare preventiva. Lipsa probelor din care sa rezulte întrunirea cerintelor art. 148 Cod procedura penala pericol social concret. Respingerea propunerii.
Cod procedura penala : art. 136, 143, 146, 148 si 149/1.
Conventia europeana a drepturilor omului: art. 5 paragraf 3 .
Simpla acuza a comiterii de infractiuni, fie ele grave, nu justifica arestarea preventiva a inculpatului, în contextul în care la dosar nu exista probe certe ca inculpatul încearca în mod direct sau indirect sa zadarniceasca aflarea adevarului prin influentarea unei parti, a unui martor sau expert ori prin distrugerea, alterarea sau sustragerea mijloacelor materiale de proba si ca inculpatul pregateste savârsirea unei noi infractiuni.
Tot astfel, existenta indicilor temeinice ca inculpatul a savârsit o fapta penala, nu justifica arestarea preventiva a inculpatului prin raportare la trecerea unei perioade de timp destul de mare de la data comiterii faptei si având în vedere atitudinea inculpatului, care s-a dezis de activitatea infractionala, nu are antecedente penale, s-a prezentat de bunavoie la organele judiciare si la dosar nu exista probe certe ca lasarea în libertate a acestuia ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publica.
Sectia pentru cauze cu minori si de familie - Decizia penala nr. 17/ 22 iunie 2009
Prin Încheierea penala nr. 16 / 2009 pronuntata de Tribunalul Alba – Sectia penala în ds. nr. 2642/107/2009 s-a admis propunerea formulata de DIICOT- Serviciul Teritorial Alba si s-a dispus, printre altele, în baza disp. art. 149/1 rap. la art. 148 lit. b), c) si f) Cod procedura penala si art. 143 C. porc. pen. arestarea preventiva a inculpatului G.D.C., pe o perioada de 30 de zile începând cu data punerii în executare a mandatului nr. 50/2009.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre s-a retinut, în esenta, de catre Tribunalul ca prin propunerea înregistrata sub ds. nr. 2642/107/2009, DIICOT- Serviciul Teritorial Alba a solicitat luarea masurii arestarii preventive împotriva mai multor inculpati, pe o perioada de 29 si, respectiv, 30 de zile, printre care si inculpatul G.D.C., motivându-se ca acesta este acuzat de comiterea mai multor infractiuni, printre care infractiunile de constituirea unui grup organizat, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, lipsirea de libertate prev. de art. 189 al. 1, 2 si 5 C pen., santaj prev. de art. 194 al. 1 C. pen., toate cu aplicarea disp. art. 33 lit. a) Cod penal, infractiuni pentru care s-a început urmarirea penala si s-a pus în miscare actiunea penala fata de numitul inculpat prin ordonantele din 5 iunie 2009 si 10 iunie 2009 .
În fapt, s-a retinut în propunerea de arestare preventiva ca în cursul anilor 2007, 2008 si 2009, pâna în prezent, mai multe persoane ramase în libertate dupa destructurarea unor grupuri infractionale organizate si/sau liberate din penitenciar dupa executarea unor pedepse privative de libertate, precum si alte persoane cunoscute ca facând parte din “lumea interlopa” din Mun. Sibiu, ex. gruparea constituita în zona barului „L.”, s-au unit într-o singura grupare de dimensiuni foarte mari (aproximativ 40-50 pers.), care si-a propus ca scop obtinerea suprematiei în cadrul cluburilor de noapte, barurilor si salilor de jocuri de noroc din Sibiu, scop pentru realizarea caruia membrii gruparii au savârsit o multitudine de fapte antisociale, cu violenta, creând în mod deliberat, un sentiment pronuntat de teama, chiar teroare în rândul patronilor cluburilor, barurilor si salilor de jocuri de noroc, clientilor acestora si agentilor de paza ai acestor societati. Atingerea acestui obiectiv, avea ca si scop final obtinerea prin santaj, în mod mascat, de importante sume de bani cu titlu de taxa de protectie si chiar savârsirea de tâlharii, a caror sesizare nu era facuta de persoanele vatamate din cauza sentimentului de teama creat si precizat anterior, ori persoanele vatamate erau determinate sa-si retraga plângerile depuse sau îsi modificau declaratiile din acelasi motiv.
O caracteristica a acestei grupari, este faptul ca este dinamica, atât în ceea ce priveste membrii acesteia – care sunt reînnoiti prin atragere de noi persoane si eliminarea celor care fac opozitie sau atenteaza la pozitia liderilor, cât si în ceea ce priveste plaja de infractiuni savârsite, care este într-o continua diversificare (extindere), functie de oportunitatile obtinerii de venituri si realitatile sociale.
Tot în acest sens, este de precizat ca o parte din membrii gruparii s-au dezis de actiunile infractionale ale acestora si desi au participat la savârsirea unor fapte antisociale, în final au parasit gruparea ocazie cu care si-au atras reactii violente din partea membrilor acesteia, asa cum este cazul numitilor O.I., S. I. si G.D.C.
Fata de cele aratate, s-a considerat în propunerea de arestare preventiva ca exista suficiente probe referitoare la gradul de pericol social pe care l-ar prezenta lasarea în libertate a inculpatilor, în conditiile în care grupul dovedeste o continua dezvoltare si diversificare a plajei de infractiuni savârsite, fiind necesara descurajarea membrilor si celor care doresc sa adere la astfel de forme de organizare.
Examinând pe fond propunerea de arestare preventiva prin prisma disp. art. 149/1 C.p.p., în raport de materialul probator administrat pâna în prezent în cauza, Tribunalul a apreciat, în esenta, ca exista indicii temeinice conform art. 68/1 Cpp, respectiv presupunerea rezonabila ca fiecare din inculpatii pentru care s-a formulat propunere de arestare, a comis infractiunile pentru care sunt cercetati. Fapte ce li se retin în sarcina sunt pedepsite cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani , iar în ce priveste lasarea în libertate a acestora instanta retine ca exista date ca inculpatii încearca sa zadarniceasca aflarea adevarului prin influentarea partilor si a martorilor precum si ca acestia pregatesc savârsirea de noi infractiuni. De asemenea, instanta a retinut ca lasarea lor în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publica, fiind astfel întrunite cerintele art. 143, 148 lit.b,c, f C.proc. pen.
Tribunalul a precizat ca în propunerea de arestare au fost mentionate si alte infractiuni cum ar fi cele prev. de art. 180, 193, 217 Cod penal sau art. 1 teza I din Lg.61/1991 pentru care legea nu prevede pedepse de peste 4 ani si care nu constituie infractiuni ce pot intra în scopul constituirii unui grup de crima organizata în sensul Legii 39/2003. Ele au fost totusi mentionate întrucât fac obiectul cauzei data fiind împrejurarea ca prezenta cauza este rezultatul conexarii mai multor cauze în care au fost implicati în calitate de faptuitori aceleasi persoane. Mentionarea lor se dovedeste utila pentru a determina cât mai exact contextul creat urmare a activitatii inculpatilor.
Fata de aspectele evidentiate mai sus instanta a constatat ca sunt întrunite cerintele legale pentru a se dispune masura arestarii cu privire la inculpati, respectiv existenta unor indicii temeinice de vinovatie cu privire la comiterea unor infractiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.
Cererea procurorului a fost apreciata ca întemeiata sunt toate cele trei temeiuri invocate, prev. de art. 148 alin.1 lit.b,c si f Cod pr. penala.
Prin încheierea penala data în camera de consiliu si pronuntata în sedinta publica la data de 18 iunie 2009 de Tribunalul Alba – Sectia penala în ds. nr. 2642/107/2009 s-a dispus executarea mandatului de arestare preventiva nr. 50/2009 emis la data de 11 iunie 2009 pe o perioada de 30 de zile cu începere de la data de 18 iunie 2009 si pâna la data de 17 iulie 2009 si înmânarea unui exemplar al mandatului de arestare preventiva inculpatului G. D. C., încheiere ce face parte integranta din Încheierea penala nr. 16 din 11 iunie 2009 pronuntata de Tribunalul Alba – Sectia penala în ds. nr. 2642/107/2009.
Împotriva Încheierii penale nr. 16 din 11 iunie 2009 pronuntata de Tribunalul Alba – Sectia penala si Încheierii penale din data de 18 iunie 2009 pronuntata de acelasi tribunal în dosarul nr. 2642/107/2009 a declarat recurs în termen, inculpatul G.D.C., solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate si respingerea propunerii de arestare preventiva formulata de DIICOT – Biroul Teritorial Alba în ce-l priveste, motivând ca a fost angajat în calitate de om de ordine în barul ,,L.’’, ca inculpatul s-a dezis de grup, ca nu s-a sustras urmaririi penale, el predându-se singur organelor judiciare.
Prin decizia penala nr. 17/2009 din 22 iunie 2009, Curtea de Apel Alba Iulia- Sectia pentru cauze cu minori si de familie a admis recursul inculpatului G.D.C. , a casat în parte încheierea penala nr. 16/2009 numai în ce priveste pe inculpatul recurent si în tot încheierea penala din data de 18.06.2009 si, rejudecând cauza numai sub acest aspect, a respins propunerea de arestare preventiva formulata de DIICOT – Serviciul Teritorial Alba Iulia privind pe inculpatul G. D. C. iar în baza disp. art. 149/1 al. 12 cod procedura penala rap. la art. 146 al. 11/1 si art. 145/1 Cod procedura penala s-a dispus masura obligarii de a nu tara fata de inculpatul G. D.C.
Pentru a pronunta aceasta decizie s-a retinut în fapt si în drept în considerentele instantei de recurs urmatoarele :
În cauza de fata, respectiv în cauza ce formeaza obiectul ds. nr.2 D/P/2009 inculpatul G.D.C., este cercetat alaturi de alti inculpati sub acuza comiterii mai multor infractiuni, printre care infractiunile de constituirea unui grup organizat, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, lipsirea de libertate prev. de art. 189 al. 1, 2 si 5 Cod penal, santaj prev. de art. 194 al. 1 Cod penal, toate cu aplicarea disp. art. 33 lit. a) Cod penal,
Examinând considerentele încheierii penale nr. 16/2009, Curtea de Apel constata ca temeiurile care au determinat luarea masurii arestarii preventive fata de inculpatul recurent au fost art. 143, 146, 148 lit. b), c) si f) Cod pr. penala.
În concret, s-a retinut ca în cauza sunt întrunite conditiile prev. de art.143 si 148 lit.b), c) si f) Cod pr. pen. , si anume exista date ca inculpatul încearca în mod direct sau indirect sa zadarniceasca aflarea adevarului prin influentarea unei parti, a unui martor sau expert ori prin distrugerea, alterarea sau sustragerea mijloacelor materiale de proba, ca exista date ca inculpatul pregateste savârsirea unei noi infractiuni si ca exista probe privind savârsirea de catre inculpat a unei fapte prevazuta de legea penala pentru care pedeapsa prevazuta de lege este mai mare de 4 ani, iar lasarea în libertate a inculpatului prezinta pericol concret pentru ordinea publica.
1.Aspectele retinute de catre instanta de fond în încheierea penala supusa actualului control de legalitate, cum ca în actualul stadiu procesual subzista indiciile temeinice privind presupunerea ca inculpatul a comis o fapta penala sanctionata de legiuitor cu pedeapsa mai mare de 4 ani, sunt însusite de catre Curtea de Apel, deoarece ele au fundamentare faptica în probatoriul cauzei.
Desi inculpatul recurent a sustinut atât personal cât si prin aparatorul legal ca nu exista probe sau indicii temeinice ca el a comis faptele pentru care este urmarit penal, Curtea examinând actele si lucrarile dosarului de urmarire penala apreciaza ca în cauza sunt întrunite exigentele art. 68/1 Cod procedura penala si ale art. 5 paragraf 1 lit. c) Conventia ( europeana) a drepturilor omului (denumita în continuare CEDO).
Asa fiind, criticile formulate de catre inculpatul recurent referitoare la lipsa probelor sau indiciilor temeinice nu sunt fondate, urmând a fi respinse.
2.Aspectele retinute de catre instanta de fond în încheierea de sedinta pronuntata cum ca exista date ca inculpatul încearca în mod direct sau indirect sa zadarniceasca aflarea adevarului prin influentarea unei parti, a unui martor sau expert ori prin distrugerea, alterarea sau sustragerea mijloacelor materiale de proba si ca exista date ca inculpatul pregateste savârsirea unei noi infractiuni nu pot fi însusite de catre Curtea de Apel, deoarece ele nu au fundamentare faptica în probatoriul cauzei .
Sub acest aspect este de precizat ca ultimele acte materiale infractionale de care este acuzat inculpatul au fost comise în luna iunie 2008 si ca acesta s-a dezis de activitatea grupului, fapt sustinut chiar si de procurorul anchetator în propunerea de arestare preventiva.
3.În ce priveste aspectele retinute de catre instanta de fond în încheierea de sedinta pronuntata cum ca inculpatul prezinta pericol social concret pentru ordinea publica, fiind îndeplinite cerintele art. 148 lit. f) Cod procedura penala, nu pot fi însusite de catre Curtea de Apel, deoarece ele nu au fundamentare faptica în probatoriul cauzei si contravin dispozitiilor legale în materia arestarii preventive.
Pentru a se realiza cerinta înscrisa în art. 148 lit. f) C.pr. pen. este necesara existenta cumulativa a doua conditii, respectiv, cea referitoare la pedeapsa, cât si cea referitoare la pericolul concret pentru ordinea publica.
Potrivit dispozitiilor art.148 Cod pr.penala si art.136 C.pr.p., la alegerea masurii preventive, judecatorul va tine seama de gradul de pericol social al faptei în raport cu care exista presupunerea rezonabila ca s-au comis de cei vizati.
Sub aspectul pericolului concret pentru ordinea publica, Curtea retine ca, pe lânga limitele de pedeapsa, trebuie sa existe probe certe care sa releve pericolul social concret pentru ordinea publica, prin existenta probelor sigure si neîndoielnice.
Indignarea opiniei publice nu poate echivala cu un pericol concret pentru aceasta.
Curtea nu poate retine o stare de primejdie ce ar putea fi creata de inculpat, având în vedere datele ce caracterizeaza persoana acestuia, este tânar, nu are antecedente penale.
Tot astfel, Curtea apreciaza, raportat la împrejurarea ca inculpatul s-a prezentat de buna voie la organele de ancheta penala, ca procesul penal se poate desfasura în conditii normale cu inculpatul în stare de libertate .
Analizând masura arestarii preventive a inculpatului luata de judecatorul de fond si prin raportare la exigentele art. 5 paragraf 3 CEDO privind cazurile de exceptie în care o persoana poate fi lipsita de libertate, Curtea apreciaza ca în cauza luarea acestei masuri preventive nu este oportuna .
Sub acest aspect este relevant a se preciza ca într-o practica constanta Curtea ( europeana ) a drepturilor omului a statuat ca libertatea persoanei este regula, iar privarea de libertate înainte de condamnare constituie ,, o grava derogare de la principiile libertatii individuale si de la prezumtia de nevinovatie’’ (CEDH, 10 noiembrie 1969, Stogmuller c/ Austriei , Seria A nr. 9).
Analizând cauza în ansamblu, tinându-se seama de circumstantele concrete ale cauzei si de datele ce caracterizeaza persoana inculpatului, se apreciaza ca tribunalul trebuia sa respinga propunerea de arestare preventiva în ce-l priveste pe inculpatul recurent Gligor Dragos Constatin.
Fata de cele expuse anterior, constatându-se ca nu se impunea luarea masuri arestari preventive fata de inculpatul recurent G.D. C., Curtea a examinat daca nu este cazul a se lua o alta masura preventiva fata de acesta .
În atare situatie, în raport cu dispozitiile art. 149/1 al. 12 cod procedura penala rap. la art. 146 al. 11/1 Cod procedura penala si art. 136 cod pr. penala, referitoare la scopul si categoriile masurii preventive, precum si cu ale art. 145/1 din acelasi cod, referitoare la masura preventiva constând în obligarea de a nu parasi tara, s-a concluzionat ca aceasta din urma masura este cea mai potrivita sa fie luata fata de inculpatul G. D. C., arestarea preventiva nefiind necesara, la dosar existând date din care rezulta ca acesta nu se va sustrage urmarii penale.
Ca urmare, admitând propunerea de arestare preventiva fata de recurentul inculpat prima instanta nu a facut o justa aplicare a prevederilor art. 145 si 148 lit.b), c) si f) cod pr. penala si art. 136 cod pr .penal, astfel ca încheierile atacate sunt supuse casarii, în temeiul art. 385/15 pct.2 lit. d) Cod pr. penala.
Asa fiind, în temeiul acestor texte de lege , Curtea a admis recursul declarat de inculpatul recurent .
NOTA: Solutia instantei de recurs a fost luata cu majoritate, în cauza fiind formulata opinie separata de un membru al completului de judecata în sensul respingerii recursului inculpatului.