Vinovatia persoanei care ocupa un imobil despre care are cunostinta ca nu detine titlu, element al raspunderii civile delictuale pentru fapta proprie. Modul de calcul al contravalorii lipsei de folosinta a imobilului astfel ocupat, pentru acoperirea efectiva a prejudiciului proprietarului.
C.civil, art.998, art.999.
C.pr.civila, art.212, art.312.
Ocuparea unui imobil-apartament pentru care pârâtii cunosteau ca nu mai detin niciun titlu, actu ljuridic fiind anulat prin hotarâre judecatoreasca irevocabila si refuzul eliberarii spatiului, justifica antrenarea raspunderii civile delictuale a pârâtilor, în temeiul prevederilor art.998-999 C.civil, pentru prejudiciul produs reclamantului, constând în lipsa de folosinta a apartamentului.
Fiind vorba despre un raport juridic nascut între doua sau mai multe persoane fizice, în legatura cu locatiunea unui imobil, chiar în lipsa unui act scris care sa fie rezultatul acordului partilor, contravaloarea folosirii efective a spatiului de locuit nu poate fi decât la nivelul chiriilor practicate pe piata libera si în nici un caz la nivelul chiriilor stabilite conform art.32 din Legea nr.114/1996 si art.26-31 din O.G. nr.40/1999, care se refera numai la locuinte închiriate din proprietatea statului sau care s-au aflat în patrimoniul statului.
Prin sentinta civila nr.251/C/30.01.2009, Judecatoria Mangalia a admis în partea cererea, astfel cum a fost modificata si precizata, formulata de reclamantul D.D. prin tutore si i-a obligat pe pârâtii S.E., S.I., D.F. si D.N., în solidar, la plata catre reclamant a sumei de 13.707,48 lei, reprezentând lipsa de folosinta a apartamentului pentru perioada 01.07.2003-09.05.2006,a respins ca neîntemeiata exceptia inadmisibilitatii formulata de pârâti,precum si capetele 2 si 3 ale cererii,a admis în parte cererea reconventionala formulata de pârâti si a obliga reclamantul la plata catre pârâti a sumei de 3.151 lei,reprezentând suma actualizata pe care reclamantul s-a obligat sa o achite pârâtilor la data de 30.11.2006.
A respins ca neîntemeiat capatul de cerere privind instituirea unui drept de retentie asupra apartamentului reclamantului si a dispus compensarea cheltuielilor de judecata.
În considerentele hotarârii recurate s-a aratat ca prin cererea dedusa judecatii,modificata si precizata ulterior,reclamantul D.D. prin tutore a chemat în judecata pe pârâtii S.E., S.I., D.F. si D.N., pentru obligarea acestora la plata sumei de 14.407,48 lei,reprezentând actualizarea sumei de 10.931,40 lei, constând în lipsa de folosinta a apartamentului situat în Mangalia, în perioada 01.07.2003-01.07.2006, la plata sumei de 1900 USD, reprezentând contravaloarea chiriei încasata de acestia din închirierea apartamentului în perioada 01.03.2005-30.09.2006 si compensarea sumei de 2.800 lei, ramasa de achitat pârâtilor,învederând ca prin contractul de vânzare cumparare autentificat sub nr. 24204/28.06.1994,reclamantul a vândut apartamentul proprietatea sa numitei B.M.,iar prin sentinta civila nr. 13406/23.11.1995 actul a fost anulat.
La data de 19.01.1996,B.M. a încheiat cu numita S.E. antecontractul autentificat sub nr.109/1996,conventie anulata prin sentinta civila nr. 1235/24.02.2001.
A retinut instanta fondului ca dupa momentul anularii conventiei mentionate,pârâtii S.E. si S.I. au refuzat sa paraseasca apartamentul,au continuat sa-l foloseasca,împreuna cu ginerele si fiica acestora,pârâtii D.F. si D.N. si ulterior l-au închiriat unor terte persoane,însusindu-si chiria.
S-a constatat,de asemenea,ca pârâtii au formulat cerere reconventionala prin care au solicitat instituirea unui drept de retentie asupra imobilului pâna la achitarea efectiva de catre reclamant a sumei de 2.800 lei si obligarea reclamantului la plata acestei sume reactualizate.
Din materialul probator s-a stabilit ca,desi s-a facut dovada ca apartamentul a fost locuit si de alte persoane,nu s-a reusit a se proba ca pârâtii au încasat chirie de la persoanele care au locuit în apartament în perioada decembrie 2005-septembrie 2006.
S-a apreciat însa ca în raport cu cererea de plata a contravalorii lipsei de folosinta,sunt întrunite conditiile legale ale raspunderii civile delictuale,întrucât prin refuzul de a lasa în deplina posesie apartamentul proprietatea reclamantului, pârâtii au creat un prejudiciu acestuia, constând în lipsa de folosinta a apartamentului, în perioada 01.07.2003-09.05.2006.
În aprecierea cuantumului sumei solicitate cu titlu de daune pentru lipsa de folosinta a apartamentului,instanta a avut în vedere nivelul chiriilor pentru imobile similare în perioada mentionata,constatându-se ca potrivit concluziilor expertului contabil suma totala actualizata,aferenta perioadei 01.07.2003-01.07.2006,este de 14.407,48 lei,iar dispozitia de plata va privi numai perioada 01.07.2003-09.05.2006, respectiv suma de 13.707,48 lei.
Referitor la cererea reconventionala formulata de pârâti,instanta de fond a constatat ca acestia au evacuat imobilul la data de 30.09.2006, astfel ca la momentul formularii cererii de instituire a dreptului de retentie nu mai aveau detentia bunului,aceasta cerere fiind neîntemeiata si a apreciat ca în mod temeinic pretind pârâtii obligarea reclamantului la plata sumei de 2.800 lei actualizata,reprezentând diferenta de plata pentru îmbunatatirile aduse imobilului de catre pârâti,suma stabilita prin expertiza fiind de 3.151 lei.
Împotriva acestei hotarâri judecatoresti au declarat recurs,în termen legal, pârâtii S.E., S.I., D.F. si D.N., care au criticat solutia instantei de fond pentru nelegalitate si netemeinicie numai raportat la primul capat de cerere din actiunea reclamantului,prin prisma motivelor de nelegalitate prevazute de art.304 pct.9 si în virtutea art.305 raportat la art.312 alin.3 C.pr.civila,astfel:
1.Instanta de judecata a pronuntat o hotarâre cu aplicarea gresita a legii (art.304 pct.9 C.pr.civila).
Au sustinut recurentii-pârâti ca în mod eronat s-a apreciat ca sunt întrunite cerintele raspunderii civile delictuale instituita de art.998-999 C.civil,întrucât lipseste elementul vinovatiei pârâtilor,aspect care rezulta atât din hotarârile judecatoresti pronuntate în legatura cu actele de vânzare având ca obiect imobilul în discutie,cât si din probele administrate în cauza,respectiv interogatoriul intimatului-reclamant si declaratiile martorilor audiati.
2.Instanta a pronuntat o hotarâre care nu poate fi modificata,fiind necesara administrarea de probe noi(art.305 si art.312 alin.3 C.pr.civila).
Recurentii au solicitat ca în situatia în care se va constata îndeplinirea conditiilor raspunderii civile delictuale,sa se tina seama de modalitatea în care a fost stabilit cuantumul prejudiciului,învederând ca în cauza nu a fost realizat un calcul contabil de catre un specialist în domeniu,ci numai o actualizare a sumei ceruta de reclamant,desi pârâtii cerusera obiectiv expres al expertizei judiciare.
S-a apreciat ca în lipsa unei conventii legal încheiata,la stabilirea prejudiciului trebuia sa se tina seama de dispozitiile art.31 si art.32 din Legea nr.114/1996 si O.G. nr.40/1999 cu privire la stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatie de locuinta perceputa de stat.
Recursul este neîntemeiat.
În urma analizarii materialului probator administrat nemijlocit de catre instanta fondului,se retine ca fiind îndeplinite cerintele art.998-999 C.civil care antreneaza raspunderea civila delictuala,atât sub aspectul faptei ilicite,al prejudiciului si al legaturii de cauzalitate dintre acestea,cât si cu privire la vinovatia pârâtilor în savârsirea faptei ilicite cauzatoare de paguba.
Astfel,potrivit înscrisurilor depuse-sentinta civila nr.1235/24.02.2001 a Judecatoriei Mangalia,sentinta civila nr.266/12.02.2003 pronuntata de Judecatoria Mangalia,definitiva prin decizia civila nr.136/28.01.2005 a Tribunalului Constanta,adeverinta emisa de Primaria mun.Mangalia,acte de executare întocmite în dosarele executionale dintre parti,adeverinte eliberate de Asociatia de proprietari,potrivit raspunsurilor la interogatoriu si conform depozitiilor testimoniale,de la începutul anului 1996 imobilul în discutie a fost ocupat de pârâti,care de la momentul anularii antecontractului de vânzare si chiar anterior acestei date,au cunoscut împrejurarea ca lipseste titlul locativ care le acorda dreptul posesiei imobilului si au produs astfel un prejudiciu reclamantului,prejudiciu care nu poate fi însa acoperit decât în termenul general de prescriptie stabilit de art.3 din Decretul nr.167/1958(pentru perioada 01.07.2003-09.05.2006).
Vinovatia pârâtilor,constând în atitudinea subiectiva pe care au avut-o fata de împrejurarea ocuparii imobilului pentru care cunosteau,în mod neîndoielnic, ca nu mai detin nici un titlu,rezulta din toate probele administrate,în chiar cuprinsul raspunsurilor la interogatoriu afirmându-se continuarea posesiei asupra apartamentului,ulterior însa(dupa data de 09.05.2006)chiar cu acordul reclamantului,obligat la rândul sau la plata contravalorii îmbunatatirilor.
Împrejurarea ca reclamantul nu a achitat,la rândul sau,suma restanta în cuantum de 2.800 lei nu exonereaza pe pârâti de obligatia platii contravalorii lipsei de folosinta a apartamentului,nefiind o cauza de natura a înlatura vinovatia ceruta de art.998-999 C.civil,având în vedere ca raspunderea civila delictuala opereaza si pentru cea mai usoara culpa.
În consecinta,primul motiv de recurs este neîntemeiat,constatându-se ca prima instanta a aplicat si interpretat corect legea,conditiile raspunderii civile delictuale pentru obligarea la plata contravalorii lipsei de folosinta fiind întrunite cumulativ în persoana pârâtilor.
Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs se constata ca în mod corect a stabilit judecatorul fondului cuantumul sumei care reprezinta contravaloarea lipsei de folosinta utilizând criteriul chiriei lunare practicate pe piata libera pentru imobile similare celui în discutie,în perioada 01.07.2003-09.05.2006.
Fiind vorba despre un raport juridic nascut între doua sau mai multe persoane fizice,în legatura cu locatiunea unui imobil,chiar în lipsa unui act scris care sa fie rezultatul acordului partilor,contravaloarea folosirii efective a spatiului de locuit nu poate fi decât la nivelul chiriilor practicate pe piata libera si în nici un caz la nivelul chiriilor stabilite conform art.32 din Legea nr.114/1996 si art.26-31 din O.G. nr.40/1999,care se refera numai la locuinte închiriate din proprietatea statului sau care s-au aflat în patrimoniul statului.
Se constata,de altfel,ca pârâtii nu s-au opus la obiectivul stabilit de instanta cu privire la expertiza contabila(încheierea de sedinta din 14.10.2008) si nu au formulat obiectiuni la expertiza în conditiile art.212 alin.2 C.pr.civila.
Expertiza contabila judiciara retinuta de prima instanta a fost efectuata de un expert judiciar înscris pe listele expertilor Biroului local de expertize judiciare tehnice si contabile din cadrul Tribunalului Constanta,numit în conditiile art.201-202 C.pr.civila,în sedinta publica din data de 14.10.2008,astfel ca suma finala la care au fost obligati pârâtii este rezultatul probatoriului administrat în conditii procedurale.
Fata de aspectele mentionate,constatându-se ca în cauza a fost administrat întreg probatoriul propus de parti si încuviintat de instanta ca pertinent si concludent,nefiind necesara completarea probelor,tribunalul apreciaza ca si cel de-al doilea motiv de recurs este neîntemeiat.
În considerarea prevederilor art.312 C.pr.civila,tribunalul a respins recursul ca nefondat si în temeiul art.274 alin.1 C.pr.civila a obligat recurentii la plata cheltuielilor de judecata,reprezentând onorariu de avocat.