Raspundere patrimoniala. Conditii. Cazuri în care prezumtia de culpa prev. de art.24 din Legea 22/1969 este rasturnata.
Din continutul art.270 C.M rezulta conditiile necesare antrenarii acestei raspunderi, respectiv: calitatea de salariat la angajatorul pagubit a celui care a produs paguba, fapta ilicita si personala a salariatului, savârsita în legatura cu serviciu, prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului, raport de cauzalitate între fapta ilicita si prejudiciu, vinovatia (culpa) salariatului.
Prezumtia de culpa nascuta în sarcina gestionarului în baza procesului verbal de constatare a lipsurilor în gestiune poate fi rasturnata facând dovada contrara prin acte legale care probeaza inexistenta lipsurilor sau prin dovedirea unor cauze obiective care exclud culpa sa. .În cazuri bine justificate se pot utiliza orice mijloace de proba prevazute de lege.
Sectia conflicte de munca si asigurari sociale –Decizia civila nr.299/16 februarie 2006
Prin sentinta civila nr.906/31.10.2005 pronuntata de Tribunalul Sibiu în dosar nr.1514/2005 s-a respins actiunea în raspundere patrimoniala formulata de reclamanta S.C. Independenta S.A. Sibiu în contradictoriu cu pârâta I.N., având ca obiect suma de 297.442.381 lei(Rol) si a fost obligata pârâta la plata cheltuielilor de judecata.
Pentru a hotarî astfel, tribunalul a retinut, în esenta, cu referire la probele dosarului si dispozitiile legale incidente, ca în cauza nu sunt întrunite conditiile raspunderii patrimoniale, respectiv: pârâta nu a savârsit nici o fapta ilicita în legatura cu munca sa; prejudiciul nu este real si cert; pârâta a rasturnat prezumtia de vinovatie creata în sarcina sa prin actul de constatare a lipsei în gestiune.
Recursul promovat de societatea reclamanta împotriva acestei hotarâri a fost respins de curte pe urmatoarele considerente:
Numai întrunirea cumulativa a conditiilor prev. de art.270 C.M. atrage raspunderea patrimoniala. Lipsa uneia dintre conditiile enumerate înlatura aceasta raspundere.
În speta, intimata I.N. este angajata a societatii recurente în functia de primitor-distibuitor cu atributii de gestiune, în cadrul biroului depozite, raspunzând de materialele aflate gestiunile nr.26 si 27.
În perioada 27-28.08.2004 s-a procedat la inventarierea laminatelor de aluminiu din gestiunea nr.27, ocazie cu care organul de control a constatat o lipsâ în gestiune în suma de 297.442.381, conform procesului verbal atasat la dosarul cauzei.
Potrivit solutiei consacrate de instanta suprema, în cazurile în care se produc lipsuri în gestiune, actul de constatare a lipsei creaza în sarcina gestionarului o prezumtie de culpa care poate fi rasturnata prin acte legale care probeaza inexistenta lipsurilor sau prin dovedirea unor cauze obiective care exclud culpa gestionarului. În situatii bine justificate, ca de exemplu, când din cauze obiective nu s-a putut tine o evidenta sau pentru a dovedi forta majora ori alte cauze independente de orice vina se pot utiliza orice mijloace de proba prevazute de lege.
În acest context, în cauza, în mod corect,instanta de fond a retinut din probele administrate ca intimata nu este în culpa atâta vreme cât paguba s-a produs din cauze obiective si anume în depozitul unde se afla gestiunea intimatei se aflau patru magazii despartite prin plasa si gard stantat, fiecare având alt gestionar, iar accesul în magazia intimatei se face printr-o alta magazie, cheia de la lacatul acesteia având-o doar martorul Z.G. care a relatat ca intimata nu are nici o cheie de la intrarea principala în depozit, iar depozitul nu are sistem de alarma, intrarile fiind prevazute cu lacate ieftine, rudimentare.
Dealtfel, controlul gestiunii s-a facut în cauza dupa ce intimata a sesizat conducerea societatii cu privire la disparitia din magazia sa a unei cantitati de laminate de aluminiu în cursul lunii iulie 2004 si la conditiile precare de depozitare a marfii, ocazie cu care s-au efectuat si cercetari penale fara a fi identificati autorii iar fata de gestionara s-a dispus neînceperea urmaririi penale sub aspectul savârsirii infractiuni de neglijenta în serviciu. Sustinerile contestatoarei au fost confirmate de probele testimoniale administrate în cauza.
Asa fiind lipsa vinovatiei intimatei, precum si a caracterului real si cert al prejudiciului, în contextul în care proba certitudinii acestuia incumba angajatorului sunt împrejurari corect retinute de tribunal care împiedica antrenarea raspunderii patrimoniale în speta.
Fata de cele ce preced, în conformitate cu art.321 alin.1, cu aplicarea art.81 din Legea 168/1996, curtea, a respins ca nefondat recursul cu care a fost investita de reclamanta.