Prin cererea înregistrata la Judecatoria Gaesti sub nr. 2487/232 din data de 25.10.2006, reclamantul P.C. a chemat în judecata D.S. Dâmbovita solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 290.591.700 lei reprezentând contravaloarea materialului lemnos defrisat nelegal în perioada 15 martie 2006 – 12.09.2006.
Prin sentinta civila nr. 486/25.03.2008 pronuntata de Judecatoria Gaesti în dosarul nr. 2487/232/2006 a fost admisa actiunea reclamantului, iar pârâta D.S. a fost obligata sa plateasca reclamantului suma de 26.040,25 lei reprezentând contravaloarea materialului lemnos precum si cheltuielile de judecata.
Prin decizia civila nr. 1232/11.11.2008 a Tribunalului Dâmbovita a fost admis recursul declarat de pârâta D.S. Târgoviste împotriva sentintei civile nr. 486/2008 a Judecatoriei Gaesti, a fost casata sentinta atacata si trimisa cauza spre rejudecare instantei de fond.
În motivarea solutiei instantei de recurs se arata ca, desi instanta a admis obiectiunile la raportul de expertiza formulate de pârâta recurenta, a trecut la solutionarea pe fond a cauzei fara ca expertul sa revina cu raspunsul la obiectiuni si fara ca instanta sa motiveze în vreun fel revenirea asupra dispozitiei de admiterea obiectiunilor ce fusese luata prin încheierea de sedinta din 15.01.2008.
Procedând la rejudecarea cauzei, instanta de fond a pus în discutia partilor administrarea probei cu o noua expertiza în cauza fiind numit expert Costoaie Traian. raportul de expertiza care a concluzionat ca în perioada cu responsabilitate legala de paza conform documentelor pentru organele silvice, cuprinsa între 16.03.2006 , când s-a achitat contravaloarea serviciului de paza, si 18.09.2006, când se încheie actul de control 5108, prejudiciul suferit de reclamant este de 43.373,23 lei.
Prin sentinta civila nr. 1961/04.11.2009 pronuntata de catre Judecatoria Gaesti dupa casarea primei sentinte s - a apreciat ca fiind întemeiata cererea reclamantului, aceasta a fost admisa prin obligarea pârâtei la plata contravalorii prejudiciului suferit de reclamant din culpa pârâtei în perioada 23.06.2006 – 12.09.2006, prejudiciu ce se ridica la suma de 43.373,23 lei asa cum a fost stabilit prin raportul de expertiza, suma la care au fost majorate pretentiile reclamantului potrivit consemnarilor din încheierea sedintei publice din 14.10.2009.
Pentru a pronunta aceasta sentinta instanta a retinut ca din actele depuse la dosar rezulta ca reclamantul este proprietarul mai multor suprafete de teren cu vegetatie forestiera iar în baza dispozitiilor OUG 139/2005, ce au modificat dispozitiile O.G. 96/1998, si a adresei nr. 10721/27.02.2006 emisa de Ocolul Silvic Valea Mare, proprietarului P.C. i s-a pus în vedere ca pâna la data de 10.03.2006 sa încheie contract de paza cu Ocolul Silvic Valea Mare, în caz contrar fiind încalcata dispozitia legala, iar proprietarul nu se mai poate bucura de serviciile de paza din partea angajatilor Ocolului Silvic.
Prin chitanta 0430564 din 15.03.2006, a retinut instanta de fond, P.C. achita suma de 555,13 lei reprezentând contravaloarea contractului de paza pentru suprafata de 12,44 ha, chitanta fiind eliberata de Regia Nationala a Padurilor, Directia Silvica Târgoviste. Anterior achitarii contravalorii acestor servicii, în baza dispozitiilor legale în vigoare, proprietarul de padure P.C. solicitase Directiei Silvice Târgoviste efectuarea unor controale pentru a se constata taierile ilegale din proprietatea sa, prin actul de control nr. 1 din 13.03.2004 stabilindu-se numarul copacilor, esenta acestora, respectiv volumul de arbori taiati ilegal.
Prin adresa nr. 5060 din 18.09.2006 Ocolul Silvic Valea Mare îi comunica reclamantului ca, datorita imposibilitatii de efectuare a pazei în suprafata de padure pe care o detine în punctul Potocel, restul proprietarilor de padure nu au înteles sa încheie contracte de prestari servicii de paza, s-a hotarât încetarea, începând cu 12.09.2006, activitatii de a asigura paza pentru care reclamantul achitase contravaloarea, „urmând ca pagubele produse în perioada 23.06.2006 – 12.09.2006 sa fie suportate de Ocolul Silvic Valea Mare”, totodata urmând a se restitui si suma ramasa din valoarea contractului.
Mai retine instanta de fond ca, prin adresa 4861/08.09.2006, acelasi Ocol Silvic Valea Mare, aflat în subordinea Directiei Silvice Târgoviste, îi comunicase numitului P.C. rezilierea contractului de prestari silvice încheiat cu acest Ocol Silvic, dupa efectuarea controlului de fond care va avea loc la 12.09.2006 si restituirea sumei ramasa din valoarea contractului.
A retinut instanta de fond ca, din toate aceste înscrisuri amintite de instanta, rezulta cu certitudine ca între cele doua parti s-a încheiat o întelegere prin care Ocolul Silvic se angaja sa asigure paza proprietatii reclamantului P.C., iar acesta sa achite contravaloarea acestor servicii, obligatie îndeplinita potrivit chitantei din 15.03.2006 emisa chiar de pârâta.
De asemenea instanta de fond a retinut ca existenta unui contract între cele doua parti mai este dovedita de continutul adresei 4861/08.09.2006 prin care Ocolul Silvic Valea Mare îi comunica reclamantului rezilierea contractului de prestari silvice încheiat. Rezulta astfel ca acest contract de prestari servicii este un contract consensual pentru a carei încheiere valabila este necesar simplul acord de vointa al partilor, legea neconditionând, pentru o încheiere valabila, respectarea unei anumite forme ca în cazul contractelor solemne.
Având în vedere dispozitiile legale în vigoare, rezulta ca în privinta obligatiei de paza partile nici nu puteau conveni altceva decât prevedea legea, din continutul actelor emise dupa încheierea acordului de vointa rezultând ca fiecare dintre parti întelesese în ce constau atât drepturile cât si obligatiile.
Mai mult decât atât, în executarea obligatiei de paza angajatii Ocolului Silvic au si procedat la întocmirea unor acte de control cu privire la proprietatea reclamantului intrata în paza si administrarea pârâtei, primul act de control încheiat dupa întelegerea intervenita între parti fiind cel din 23.06.2006 în care s-a constatat o valoare totala a prejudiciului de 10.153,34 lei. Acest proces verbal a fost urmat de cel din data de 06.07.2006 când se încheie un proces verbal de predare primire între cele doua parti pentru suprafata de 12,44 ha teren vegetatie forestiera ce a avut la baza concluziile actului de control de mai sus.
În executarea aceluiasi contract de prestari servicii pârâta încheie un act de control la 01.09.2006, stabilind volumul de masa lemnoasa sustras fata de ultimul control efectuat ( 23.06.2009) si contravaloarea prejudiciului.
În conditiile în care pârâta hotaraste rezilierea unilaterala a contractului, comunica reclamantului proprietar ca la 12.09.2006 urmeaza sa se efectueze un ultim control de fond, control care nu s-a mai efectuat deoarece nu exista dovada acestuia, respectiv încheierea vreunui act de control.
Reclamantul se adreseaza cu o petitie Ministerului Agriculturii Padurilor si Dezvoltarii Rurale la data de 07.09.2006 la care i se raspunde cu adresa 6631/09.10.2006 din care rezulta ca s-a luat act de toate demersurile facute de reclamant ca urmare a constatarii taierilor ilegale, raspuns care contine mentiunea „pentru pagubele produse, conform O:u:g. 139/2005, despagubirea se va face de catre Ocolul Silvic Valea Mare catre dumneavoastra. Pentru pagubele produse pâna la aparitia O.U.G. 139/2005, va veti adresa instantei de judecata pentru stabilirea modului de despagubire.
Instanta de fond retine ca aceasta concluzie cuprinsa în raspunsul la petitia reclamantului s-a bazat pe analizarea tuturor înscrisurile depuse de reclamant la sediul Directiei Silvice Târgoviste sau al Ocolului Silvic Valea Mare, a tuturor înscrisurilor emise de catre Ocolul Silvic Valea Mare precum si prin raportare la dispozitiile legale ce reglementeaza acest domeniu.
Totodata raspunsul cuprinde si mentiunea ca reclamantul sa se adreseze instantei de judecata care sa analizeze legalitatea contractului de prestari servicii, care nu a fost semnat de Directia Silvica Târgoviste, dar pentru care s-a încasat contravaloarea serviciilor.
Pârâta a încercat sa se apere, fata de aceste înscrisuri depuse la dosar, prin aceea ca Ocolul Silvic nu are personalitate juridica, ci numai Directia Silvica si în acest sens toate demersurile trebuiau facute la sediul acesteia, ca reclamantul a exploatat padurea proprietatea sa anterior încheierii contractului, fara a încunostinta Ocolul Silvic Valea Mare, astfel încât nu este cert prejudiciul cu privire la momentul producerii lui, iar cu privire la adresa emisa de catre I.T.R.S.V. prin care se recunoaste o culpa a pârâtei în producerea prejudiciului în dauna reclamantului, pârâta arata ca nu poate fi interpretata drept o dovada a stabilirii vinovatiei sale.
În privinta perioadei pentru care instanta de fond a apreciat ca poate fi angajata raspunderea contractuala a pârâtei, se au în vedere actele de control încheiate de catre reprezentantii pârâtei, dupa încheierea contractului de prestari servicii, asa cum au fost avute în vedere si de expert la momentul calculului prejudiciului.
Astfel, instanta a retinut ca primul act de control a avut loc la 23.06.2006 si a durat pâna la 06.07.2006 si a stabilit ca din proprietatea reclamantului a fost taiat fara drept un volum total de masa lemnoasa de 204,921 m.c. în valoare totala de 29.057,62 lei, acest control raportându-se la ultimul control efectuat de aceiasi reprezentanti ai pârâtei la 26.03.2004, perioada în care, de asemenea, padurile se aflau, potrivit legii, în paza Directiilor Silvice si dupa ce reclamantul sesizase numeroasele taieri ilegale de arbori din proprietatea sa.
Dupa controlul încheiat la 06.07.2006, are loc un alt control în perioada 01.09.2006 – 11.09.2006, în urma caruia se încheie actul de control înregistrat sub nr. 5108/18.09.2006 si în care se concluzioneaza ca în perioada 06.07.2006 – 01.09.2006 din proprietatea reclamantului s-au taiat fara drept 620 buc. arbori cu un volum total de 110.213 m.c. si cu o valoare totala de 14.315,61 lei.
Desi pârâta a precizat ca printre arborii retinuti ca taiere ilegala s-ar fi aflat si arbori taiati de catre reclamant prin intermediul Ocolului Silvic Rucar Papusa, sustinându-se ca reprezentantul Ocolului Silvic Valea Mare ar fi încheiat în acest sens cu Ocolul Silvic Rucar Papusa un document, nu a facut dovada acestor sustineri.
Chiar în cele doua acte de control ale reprezentantilor Directiei Silvice Târgoviste s-a consemnat ca padurarul însarcinat cu paza proprietatii reclamantului a desfasurat o activitate slaba în acest sens, nefiind consemnate însa eventuale urme de taiere care sa poarte marcajul acelui Ocol Silvic Rucar Papusa.
Expertul în lucrarea sa, în legatura cu acest aspect, a aratat ca a identificat câteva cioate marcate cu marca rotunda de diametru mai mare decât cel al marcilor Ocoalelor Silvice ce administreaza padure de stat, însa nu a putut stabili cui îi apartinea acel marcaj deoarece vopseaua nu se mai poate identifica, însa expertul mai precizeaza ca în arhivele Ocolului Silvic Valea Mare nu se gaseste nici o autorizatie de exploatare, nici un proces verbal de predare primire sau de control pentru perioada anterioara anului 2004, desi reclamantul a depus mai multe sesizari cu privire la sustragerea de arbori din proprietatea sa.
Împotriva acestei sentinte a declarat recurs în termen pârâta criticând sentinta instantei de fond ca fiind netemeinica si nelegala. Primul motiv de recurs invocat este acela al naturii juridice a litigiului dintre parti. Pârâta considera ca în mod gresit instanta de fond a calificat litigiul dintre parti ca fiind unul de natura civila, în realitate fiind un litigiu de natura comerciala deoarece Regia Nationala a Padurilor Romsilva este o persoana juridica ce functioneaza pe baza de gestiune economica si autonomie financiara, în aceasta calitate savârsind fapte si acte de comert. Din acest punct de vedere se invoca gresita compunere a completului de judecata si se solicita admiterea recursului, casarea sentintei si rejudecarea cauzei de catre Judecatoria Gaesti ca litigiu comercial.
Un al doilea motiv de recurs este acela al lipsei procedurii prealabile de conciliere în conformitate cu prevederile art. 720 alin.(1) Cod procedura civila. Se arata de catre recurenta ca, fiind vorba de un litigiu de natura comerciala, procedura prealabila era obligatorie, iar fata de prevederea invocata actiunea este prematur formulata.
Un al treilea motiv de recurs vizeaza tardivitatea majorarii pretentiei reclamantului la data de 14.10.2009, modificarea pretentiilor putând fi formulata decât la primul termen de judecata dupa cuantificarea prejudiciului, potrivit dispozitiilor art. 132 teza I C.proc.civ. si cu acordul partilor.
Un al patrulea motiv de recurs priveste schimbarea de catre instanta de fond a întelesului lamurit si vadit neîndoielnic al actului juridic dedus judecatii. Astfel, arata recurenta, hotarârea data s-a întemeiat pe prezumtia ca între parti a existat o conventie încheiata în temeiul OUG nr. 139/05.10.2005 fara a se tine cont de împrejurarea ca între partile din proces nu a existat un raport juridic contractual care sa constituie premisa pentru obligarea la plata si nici nu s-a stabilit modalitatea de despagubire. Proprietarul de padure, arata recurenta, avea obligatia legala de a încheia un contract pentru asigurarea serviciilor silvice, dar nu cu Ocolul Silvic Valea Mare ci cu Directia Silvica.
Mai arata recurenta ca, în conformitate cu decizia de casare, instanta de fond avea obligatia de a stabili perioada de responsabilitate legala de paza; concluziile gresite ale expertului privind aceasta perioada au fost preluate de catre instanta de judecata care nu a retinut astfel cum era corect ca, în perioada 16.03.2006 – 23.06.2006 nu s-a efectuat paza deoarece nu s-a facut predarea suprafetei de catre proprietar catre Ocolul Silvic, culpa fiind a proprietarului astfel încât Directia Silvica nu putea fi obligata la plata materialului lemnos defrisat în aceasta perioada.
De asemenea, se mai arata în motivele de recurs, modul de calcul al prejudiciului a fost nelegal deoarece expertul a retinut volumul lemnos din actele de control si a calculat o valoare actualizata a acestuia în functie de actele normative în vigoare la momentul efectuarii expertizei, corect fiind ca valoarea materialului lemnos sa fie cea din anul 2006 de la data preluarii suprafetei în paza de catre Ocolul Silvic.
Recurenta considera ca solutia pronuntata de catre instanta de fond este nelegala si pentru ca nu a tinut cont de împrejurarea ca în anul 2006 proprietarul a exploatat material lemnos din padure prin intermediul Ocolului Silvic privat Rucar Papusa fara ca pe durata exploatarii sa aiba loc predarea pazei padurii catre acest ocol silvic privat. Desi acest aspect a fost aratat si în fata instantei de fond, proba cu adresa catre Ocolul Silvic Rucar Papusa a fost respinsa de catre instanta de fond.
Se solicita de catre recurenta casarea sentintei recurate si trimiterea cauzei spre rejudecare instantei de fond.
În calea de atac a recursului reclamantul intimat nu a formulat întâmpinare, iar partile nu au depus înscrisuri noi.
Analizând sentinta recurata, prin prisma criticilor formulate, a actelor si lucrarilor dosarului, precum si a dispozitiilor legale incidente în cauza, tribunalul retine urmatoarele:
Prin sentinta civila nr. 1961/04.11.2009 pronuntata de catre Judecatoria Gaesti în dosarul nr. 3593/232/2008 a fost admisa cererea reclamantului, pârâta fiind obligata la plata contravalorii prejudiciului suferit de reclamant din culpa pârâtei în perioada 23.06.2006 – 12.09.2006, prejudiciu ce se ridica la suma de 43.373,23 lei asa cum a fost stabilit prin raportul de expertiza, pârâta fiind obligata si la plata cheltuielilor de judecata.
Situatia de fapt a fost corect retinuta de catre instanta de fond, ea concorda cu toate actele existente la dosarul cauzei si nu este contestata ca atare nici de catre recurenta pârâta.
Recursul declarat de catre pârâta recurenta apare ca fiind nefondat prin raportare la actele si lucrarile dosarului precum si la încadrarea în drept a situatiei de fapt retinute de catre instanta de fond.
Natura litigiului de fata este una civila si nu comerciala cum se invoca prin primul motiv de recurs. Obligativitatea încheierii contractelor de paza a fost instituita prin lege si nu a prezentat un scop comercial în sine, situatie în care acestor contracte le este aplicabila legislatia civila si nu legislatia comerciala. Chiar daca aceste contracte au fost întocmite între proprietarii de paduri si Directiile silvice preponderente au fost aspectele civile ale acestor contracte ele fiind supuse regulilor civile si nu celor comerciale. Acest motiv de recurs invocat la acest moment, dupa rejudecarea pricinii, apare mai mult ca un motiv de tergiversare a solutionarii cauzei decât ca un motiv de nelegalitate a sentintei pronuntate.
Al doilea motiv de recurs vizeaza lipsa procedurii prealabile prevazuta de dispozitiile art. 720 alin.(1) C.proc.civ. fiind în strânsa legatura cu primul motiv de recurs. Doar daca tribunalul ar fi considerat ca litigiul are natura comerciala s-ar fi pus problema existentei aceste proceduri care vizeaza exclusiv litigiile comerciale, dar cum litigiul este unul civil nu se pune problema procedurii prealabile.
Cu privire la modificarea obiectului cererii de chemare în judecata la termenul din data de 14.10.2009 tribunalul constata ca la acest termen nu a fost modificata actiunea astfel cum sustine recurenta ci, conform dispozitiilor art. 132 alin. 2 C.proc.civ. s-a majorat câtimea obiectului cererii de chemare în judecata, situatie în care cererea nu se socoteste modificata ci doar se consemneaza în încheierea de sedinta. Instanta de judecata a procedat conform textului de lege invocat nefiind vorba de tardivitatea unei astfel de cereri iar instanta neavând obligatia sa acorde termen sau sa comunice partilor situatia ivita.
Cu privire la sustinerea recurentei intimate cum ca instanta a schimbat natura ori întelesul lamurit si vadit neîndoielnic al actului juridic dedus judecatii, respectiv ca între parti nu a existat un raport contractual în baza caruia Directia Silvica sa asigure paza pentru terenurile reclamantului, nici acest motiv de recurs nu este întemeiat câta vreme chiar la solicitarea Ocolului Silvic Valea Mare, unitate fara personalitate juridica, dar în subordinea recurentei, reclamantul intimat a procedat la plata sumei reprezentând contravaloarea serviciilor de paza pentru anul 2006, iar pârâta recurenta a încasat suma de bani si a eliberat chitanta în acest sens. Astfel cum corect a retinut instanta de fond este vorba de un contract consensul care avea nevoie de forma scrisa doar pentru a face dovada fata de terti a existentei raporturilor contractuale, dar care se încheie valabil doar prin simplul acord de vointa al partilor. Chiar daca acest acord de vointa a avut loc cu Ocolul Silvic Valea Mare si nu cu Directia Silvica, el este legal încheiat cu atât mai mult cu cât obligativitatea lui rezulta din legea în vigoare la acel moment. De altfel, toate actele ulterioare confirma existenta acestui acord de vointa si efectele lui cu privire la parti.
De asemenea, tribunalul considera ca în mod corect a fost stabilita de catre instanta de fond perioada de responsabilitate legala a recurentei pârâte, aceasta fiind 16.03.2006 – 18.09.2006 si nu 23.06.2006 – 18.09.2006 astfel cum sustine recurenta. Plata serviciilor de paza a fost facuta de catre reclamantul pârât la data de 16 martie 2006 si drept urmare efectele contractului trebuiau sa se produca de la acea data cu atât mai mult cu cât anterior acestei date, paza padurii a fost tot în sarcina Directiei Silvice prin Ocolul Silvic Valea Mare, iar prin adresa catre reclamant acesta a fost înstiintat ca nu se va mai efectua paza daca nu plateste contravaloarea contractului. Drept urmare reclamantul intimat s-a achitat de toate obligatiile pe care le avea în timp ce pârâta intimata nu si-a îndeplinit obligatia de paza creând în acest mod un prejudiciu contractual reclamantului.
Cu privire la modul de calcul al materialului lemnos tribunalul constata ca raportul de expertiza a respectat dispozitiile legale fiind normal ca suma din anul 2006 sa fie reactualizata deoarece doar în acest mod se acopera în întregime paguba creata reclamantului intimat.
Tot neîntemeiat este si motivul de recurs ce vizeaza neluarea în calcul a taierilor efectuate de catre Ocolul Silvic privat Rucar Papusa. Aceasta a fost o sustinere a pârâtei care trebuia dovedita tot de catre pârâta. Cum din probele administrate nu a rezultat existenta unor astfel de taieri, în mod corect, instanta de fond nu a tinut cont de aceasta sustinere. În realitate, cum expertul a tinut cont la calcularea masei lemnoase defrisate doar de procesele verbale încheiate de catre reprezentantii pârâtei recurente, respectiv ai Ocolului Silvic Valea Mare, procese verbale prin care s-au consemnat doar cioatele arborilor taiati nelegal, rezulta ca expertul nu a avut în vedere la calcul cioate provenite din taieri legale, respectiv eventuale cioate ce ar fi provenit de la o exploatare facuta de reclamantul intimat prin intermediul Ocolului Silvic Privat Rucar Papusa.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul dispozitiilor art. 312 Cod procedura civila, tribunalul urmeaza a respinge recursul ca nefondat mentinând sentinta recurata ca fiind legala si temeinica.
Tribunalul urmeaza a admite cererea intimatei privind acordarea cheltuielilor de judecata întrucât, în conformitate cu prevederile art. 274 Cod procedura civila, partea cazuta în pretentii urmeaza a plati si cheltuielile de judecata ocazionate celeilalte parti.