În enumerarea factorilor de raspundere la care se refera art. 29 din Lg. 10/1995 nu se regasesc si proprietarii, ceea ce demonstreaza ca în ceea ce îi priveste pe acestia se aplica regulile de drept comun referitoare la raspunderea vânzatorului, coschimbasului în speta, pentru viciile ascunse, chiar si când nu le-a cunoscut, prev. de art. 1354 Cod civil.
Raportat la acest text de lege, pentru a raspunde coschimbasul de aceasta obligatie, trebuie ca viciile lucrului sa fi fost ascunse, în sensul ca nu puteau fi observate de cumparator cu ocazia încheierii contractului printr-o verificare normala în raport cu natura bunului.
Se constata ca, potrivit art. 11 din Decretul 167/1958, prescriptia dreptului la actiune privind viciile ascunse cu viclenie ale unui lucru transmis sau ale unei lucrari executate începe sa curga de la data descoperiri viciilor, însa cel mai târziu de la împlinirea unui an de la predarea lucrului sau lucrarii.
Prescriptia actiunii privind viciile unei constructii începe sa curga de la data descoperirii viciilor, însa cel mai târziu de la împlinirea a 3 ani de la predare.
Prin cererea înregistrata sub nr.657/263/2007, reclamantul S.V. a chemat în judecata pârâta S. N. L. Oltenia, solicitând instantei ca, prin sentinta ce se va pronunta, sa fie obligata pârâta sa-i înlocuiasca acoperisul locuintei situata în mun. Motru, cartier Stiucani, str. Radulescu –Motru, nr.23, sau în caz contrar sa fie abilitat reclamantul sa înlocuiasca acoperisul pe cheltuiala pârâtei, cu cheltuieli de judecata.
În motivarea cererii a aratat ca a convenit cu pârâta sa-i cedeze imobilul proprietatea sa, situat în comuna Slivilesti, sat Stiucani, jud. Gorj, în schimbul unui imobil situat în mun. Motru, compus dintr-o casa de locuit formata din 4 camere în suprafata de 77,40 mp, din zidarie, acoperita cu tigla, ocazie cu care s-a încheiat între parti un contract imobiliar autentificat de notarul public la 23.05.1997.
A mai sustinut ca pârâta i-a predat locuinta specificata în contract dupa ce se facuse receptia lucrarilor, dar constructia edificata prezenta vicii ascunse, astfel, în urma cu aprox. 3 ani tigla de pe acoperis a început sa se macine, sa se exfolieze fiind de proasta calitate, acoperisul era construit din capriori de brad dintr-un material lemnos plin de putrigai astfel încât la momentul actual acesti capriori nu pot sustine acoperisul de tigla si exista riscul de prabusire, fiind pusa în pericol viata familiei sale.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a invocat exceptia prescriptiei extinctive, în raport de dispozitiile Decretului 167/1958, motivata de împrejurarea ca, în speta s-a împlinit termenul de 10 ani de la data când reclamantul a preluat cu contract de schimb imobilul în cauza. Pe fond a aratat ca actiunea este nefondata deoarece nu sunt îndeplinite cerintele raspunderii pentru vicii ascunse si ca materialul lemnos si tigla folosita la imobilul dat în schimb acestuia nu pot intra sub incidenta viciilor ascunse.
Prin sentinta civila nr. 2408/23.10.2007, pronuntata de Judecatoria Motru, în dosar nr. 657/263/2007, a fost respinsa exceptia prescriptiei extinctive; a fost admisa cererea formulata de reclamantul S.V., în contradictoriu cu pârâta Societatea Nationala a lignitului Oltenia SA, sens în care pârâta a fost obligata sa procedeze la efectuarea lucrarilor de înlocuire a acoperisului (cu respectarea etapelor prevazute în raportul de expertiza) sau abilitat reclamantul sa le efectueze pe cheltuiala pârâtei.
A fost obligata pârâta la 500 RON cheltuieli de judecata catre reclamant.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, s-a retinut ca prin contractul de schimb imobiliar autentificat la data de 23 mai 1997, reclamantul S.V. a dat în schimb imobilul proprietatea sa situat în comuna Slivilesti, sat Stiucani compus dintr-o casa cu 3 camere construita din lemn, acoperita cu tigla, cu o suprafata utila de 51,92 mp. si anexe si a primit în schimb de la Regia Autonoma a Lignitului Oltenia, actuala SNL Oltenia, un imobil compus dintr-o casa de locuit formata din 4 camere în suprafata de 77,4 mp. din zidarie, acoperita cu tigla.
Imobilul a fost realizat de catre pârâta în baza autorizatiei de constructie nr.93 din 27.11.1991 si predat prin procesul verbal de predare – primire de catre pârâta reclamantului la data de 18.09.1995, asa cum rezulta din cuprinsul înscrisului stat la fila 7 de la dosarul cauzei.
Prin urmare, în speta, s-a retinut ca nu este îndeplinit termenul de 10 ani prevazut de art.29 din Legea 10/1995, impunându-se respingerea exceptiei prescriptiei extinctive..
Cu referire la fondul cauzei s-a avut în vedere ca din raportul de expertiza tehnica întocmit în cauza rezulta ca lucrarea a fost efectuata necorespunzator prin întreruperea în câmp a elementelor de sarpanta – capriori prin lipsa contravânturilor si rigidizarea elementelor de sarpanta, fapt ce a condus la înclinarea popilor de margine a acoperisului.
În consecinta, structura acoperisului cedeaza la încarcarea acestuia cu zapada datorita faptului ca elementele sarpantei – capriori sunt întrerupti în câmp.
La momentul efectuarii lucrarii expertul a constatat ca învelitoarea din tigla este exfoliata si în mare parte degradata, iar suprafata învelitorii este deformata în dreptul capriorilor care sunt întrerupti în câmp, contrar normativelor tehnice si care pot conduce la cedarea structurii sarpantei.
În sensul celor aratate de expert, s-a retinut ca reparatia sarpantei presupune efectuarea urmatoarelor lucrari: desfacere sarpanta, desfacere învelitoare, desfacere streasina înfundata, refacere sarpanta, refacere învelitoare, refacere stresina înfundata si a fost evaluat costul reparatiilor necesare acoperisului la suma de 16.184, 96 RON.
Împotriva sentintei a declarat recurs pârâta SNLO SA TG. Jiu, invocând ca în mod gresit s-a retinut ca nu este îndeplinit termenul de 10 ani prev. de art. 29 din Leg. 10/1995, deoarece acest termen curgea nu de la data încheierii actului de schimb în forma autentica nr. 2370/1997, ci de la data de 15.11.1995, data la care s-a facut receptia lucrarii prin procesul verbal de receptie la terminarea lucrarii.
Tribunalul Gorj, prin decizia civila nr. 151 din 17.04.2008, a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta SOCIETATEA NATIONALA A LIGNITULUI OLTENIA, împotriva sentintei civile nr. 2408/23.10.2007 pronuntata de Judecatoria Motru în dosar nr. 657/263/2007, apelanta fiind obligata la 400 lei cheltuieli de judecata fata de intimatul reclamant.
Pentru a pronunta astfel, s-a retinut ca în cauza sunt incidente disp. art. 29 din Lg. 10/1995, potrivit careia proiectantul, specialistul, verificatorul de proiecte atestat, executantul, dirigintele de specialitate, expertul tehnic atestat etc. raspund potrivit obligatiilor ce le revin pentru viciile ascunse ale constructiei ivite într-un interval de 10 ani de la receptia lucrarii, precum si dupa împlinirea acestui termen, pe toata durata de existenta a constructiei, pentru viciile structurii de rezistenta rezultate din nerespectarea normelor de proiectare si de executie în vigoare la data realizarii ei.
Asa cum a relevat raportul de expertiza si s-a precizat în completarea la raportul de expertiza defectiunile semnalate la acoperis sunt datorate nerespectarii normelor de executie pentru elementele de rezistenta componente ale sarpantei din lemn si ca atare raspunderea pentru viciile structurii de rezistenta nu este supusa termenului de prescriptie de 10 ani, ea intervenind pe toata durata de existenta a constructiei .
Ca atare, nu intra în discutie calculul vreunui termen de prescriptie.
Aspectul relevat de reprezentantul apelantei în concluziile orale în sensul ca cel putin pentru realizarea învelitorii a intervenit prescriptia nu poate fi retinut, deoarece refacerea structurii de rezistenta a acoperisului presupune în mod accesoriu si efectuarea învelitorii si ca atare nu se poate discuta separat pentru aceasta intervenirea vreunui termen de prescriptie.
În termen legal, împotriva ambelor hotarâri a declarat recurs pârâta SOCIETATEA NATIONALA A LIGNITULUI OLTENIA S.A. TG. JIU, considerându-le nelegale deoarece în mod gresit s-a considerat ca în cauza sunt incidente prev. Lg. 10/1995, situatie în care s-au raportat la termenul de 10 ani prev de art. 29, fiind respinsa exceptia prescriptiei extinctive. S-a aratat ca imobilul a fost predat petentului la 18.09.1995, receptia lucrarii s-a facut prin procesul verbal din 15.11.1995, iar la data de 23.05.1997 între parti s-a încheiat în forma autentica contractul de schimb.
Fata de raporturile juridice existente între parti în cauza sunt incidente dispoz. art. 1405-1409 Cod civil care reglementeaza contractul de schimb, rap la art. prev. 1352 referitoare la viciile ascunse ale constructiei proprietatea coschimbasului, astfel încât în cauza sunt aplicabile dispoz. art. 11 din Decretul 167/1958 cu privire la termenul de prescriptie. Daca s-ar fi aplicat aceste texte de lege, s-ar fi constatat ca actiunea este prescrisa.
Criticile formulate sunt întemeiate, având în vedere urmatoarele considerente:
Petentul a formulat actiune împotriva recurentei pârâte, pentru ca aceasta sa fie obligata sa remedieze prin înlocuire acoperisul casei, ce a facut obiectul contractului de schimb din 23.05.1997, între cele doua parti. S-a aratat ca raportat la momentul introducerii actiunii – 15.02.2007, în urma cu 3 ani, tigla de pe acoperis a început sa se exfolieze, fiind de proasta calitate, iar cu acea ocazie s-a constatat ca acoperisul era construit din capriori din brad, materialul lemnos fiind plin de putregai.
La dosarul cauzei se afla contractul de schimb imobiliar încheiat între S.V. si SNLO, autentificat sub nr. 2370/23.05.1997, prin care cei doi copermutanti schimbau între ei proprietatea a doua imobile, primul transmitând celui de-al doilea o constructie cu 3 camere din lemn, acoperita cu tigla, cu o suprafata de 51,92 mp si anexe, iar cel de-al doilea transmitând o casa de locuit formata din 4 camere în suprafata de 77,40mp, din zidarie, acoperita cu tigla.
Între pârâta si SC Antreprize de Montaj Miniere SA Tg. Jiu s-a încheiat un contract de constructie în antrepriza pentru imobilele ce urmau sa faca obiectul schimbului ca urmare a exproprierilor aplicate în zona.
Procesul verbal de receptie la terminarea lucrarilor a fost încheiat între cei doi contractanti la 15.11.1995, iar, anterior, la data de 18.09.1995, s-a încheiat un proces verbal de predare - primire între pârâta si reclamant pentru constructia care se terminase de construit, data de la care reclamantul a si intrat în posesia casei, asa cum rezulta din respectivul proces verbal.
Reclamantul a predat imobilul proprietatea sa catre pârâta la data de 10.10.1995.
Asa cum rezulta din derularea actelor încheiate de parti, între acestea exista raporturi juridice de drept civil specifice contractului de schimb,asa cum este reglementat prin art. 1405 – 1409 Cod civil, prin care partile – copermutanti se obliga fiecare sa transmita celeilalte dreptul de proprietate asupra unui bun.
Contractul de schimb este supus prin asemanare conditiilor de fond si de forma ale contractului de vânzare-cumparare ale carui reguli se aplica si acestui contract (art. 1409 Cod civil) cu unele deosebiri determinate de specificul sau, deosebiri care nu au în vedere însa situatia viciilor ascunse ale bunului, pentru aceasta actionând obligatia de garantie a vânzatorului pentru vicii ascunse prev. de art. 1354 Cod civil.
Potrivit textului de lege mentionat, vânzatorul si prin analogie coschimbasul este raspunzator pentru viciile ascunse chiar si când nu le-a cunoscut, afara de situatia în care cumparatorul sau coschimbasului, în speta de fata, nu s-ar fi învoit sa nu raspunda de vicii.
Lg. 10/1995, cu modificarile ulterioare, priveste calitatea în constructii si stabileste faptul ca prevederile acestei legi se aplica constructiilor de orice categorie, fiind exceptate cladirile pentru locuinte cu parter si parter plus un etaj si anexele gospodaresti, situate în mediul rural si în satele ce apartin oraselor, precum si constructiile provizorii.
Prin art. 6 din aceeasi lege, se stabilesc ca obligatiile prevazute prin art. 5 (realizarea si mentinerea pe întreaga durata de existenta a constructiilor a urmatoarelor cerinte esentiale: rezistenta mecanica si stabilitate, securitate la incendiu, igiena, sanatate si mediu, siguranta în exploatare, protectie împotriva zgomotului, economie de energie si izolare termica) revin factorilor implicati în conceperea, realizarea si exploatarea constructiilor, precum si în postutilizarea lor, potrivit responsabilitatii fiecaruia.
Factorii la care se refera legea sunt: investitorii, cercetatorii, proiectantii, verificatorii de proiecte, fabricantii si furnizorii de produse pentru constructii, executantii, proprietarii, utilizatorii, responsabilii tehnici cu executia, expertii tehnici, precum si autoritatile publice si asociatiile profesionale de profil.
Fiind stabilita raspunderea acestor factori, în cap. 3 legea stabileste obligatiile fiecarui factor. În ceea ce priveste pe proprietarii constructiilor, aceste obligatii se regasesc în art. 25 si se refera la: efectuarea la timp a lucrarilor de întretinere si de reparatii care le revin, prevazute conform normelor legale în cartea tehnica a constructiei si rezultate din activitatea de urmarire a comportarii în timp a constructiilor; pastrarea si completarea la zi a cartii tehnice a constructiei si predarea acesteia la înstrainarea constructiei noului proprietar; asigurarea urmaririi comportarii în timp a constructiilor conform prevederilor din cartea tehnica si reglementarilor tehnice; efectuarea, dupa caz, de lucrari de reconstruire, consolidare, transformare, extindere, desfiintare partiala, precum si de lucrari de reparatii ale constructiei numai pe baza de proiecte întocmite de persoane fizice sau juridice autorizare si potrivit legii; asigurarea lucrarilor de interventii asupra constructiilor, impuse prin reglementarile legale si asigurarea efectuarii lucrarilor din etapa de postutilizare a constructiilor cu respectarea prev. în vigoare.
Prin urmare, proprietarul constructiilor raspunde, potrivit acestei legi, de buna utilizare si verificare a constructiei pe care o are în stapânire pentru pastrarea ei la standardele impuse de normele legale existente în cartea tehnica a constructiei.
Art. 29 din aceeasi lege stabileste ca proiectantul, specialistul verificator de proiecte de atestat, fabricantii si furnizorii de materiale si produse pentru constructii, executantul responsabil tehnic cu executia atestat, dirigintele de specialitate, expertul tehnic atestat raspund în cadrul obligatiilor ce le revin pentru vicii ale constructiei ivite în termen de 10 ani de la receptia lucrarii, precum si dupa împlinirea acestui termen, pe toata durata de existenta a constructiei, pentru viciile structurii de rezistenta rezultate din normele de proiectare si din executie în vigoare la data realizarii ei.
Fata de dispozitia legala expresa raspunderea factorilor prev. în art. 29 din Lg. 10/1995 este o raspundere in rem, în sensul ca ei raspund pentru viciile constructiei în mâinile oricui s-ar afla.
În enumerarea factorilor de raspundere la care se refera art. 29 din Lg. 10/1995 nu se regasesc si proprietarii, ceea ce demonstreaza ca în ceea ce îi priveste pe acestia se aplica regulile de drept comun referitoare la raspunderea vânzatorului, coschimbasului în speta, pentru viciile ascunse, chiar si când nu le-a cunoscut, prev. de art. 1354 Cod civil.
Raportat la acest text de lege, pentru ca vânzatorul, în speta coschimbasul sa raspunda de aceasta obligatie, trebuie ca viciile lucrului sa fi fost ascunse, în sensul ca nu puteau fi observate de cumparator cu ocazia încheierii contractului printr-o verificare normala în raport cu natura bunului.
Faptul ca, dupa o perioada de întrebuintare de 9 ani (se are în vedere ca reclamantul a preluat imobilul în septembrie 1995, iar în actiune a precizat ca, fata de momentul introducerii actiunii în urma cu 3 ani a constatat degradarile invocate, deci în anul 2004, actiunea fiind introdusa în anul 2007), au aparut degradari ale tiglei de pe acoperis si ale capriorilor, nu poate fi considerata ca o ascundere a viciilor cu rea-credinta. Reclamantul la momentul preluarii imobilului avea obligatia de a verifica acoperisul casei, în mod normal, si putea constatata la acel moment daca materialul folosit nu era de calitate, asa cum se invoca în prezenta actiune.
Nerespectarea normelor de executie pentru elementele de rezistenta componente ale sarpantei din lemn, constatata prin expertiza, este imputabila constructorului si nu proprietarului, executantul si ceilalti factori la care se refera art. 29 din Lg. 10/1995 fiind cei care raspund pentru aceste nereguli.
În situatia în care viciile nu au fost ascunse cu viclenie, potrivit art. 5 din Decretul 167/1958, dreptul la actiunea privitoare la viciile ascunse ale unui lucru transmis sau ale unei lucrari executate se prescrie prin împlinirea unui termen de 6 luni, ceea ce înseamna ca, în situatia în care viciile au fost ascunse cu viclenie, termenul de prescriptie este termenul general de 3 ani la care se refera art. 3 din Decretul 167/1958, termen care curge potrivit dispoz. art. 11 din aceeasi norma.
Se constata ca, potrivit art. 11 din Decretul 167/1958, prescriptia dreptului la actiune privind viciile ascunse cu viclenie ale unui lucru transmis sau ale unei lucrari executate începe sa curga de la data descoperiri viciilor, însa cel mai târziu de la împlinirea unui an de la predarea lucrului sau lucrarii.
Prescriptia actiunii privind viciile unei constructii începe sa curga de la data descoperirii viciilor, însa cel mai târziu de la împlinirea a 3 ani de la predare.
Între cei doi coschimbasi se aplica regulile dreptului comun, astfel încât raportat la textele de lege mentionate si fata de momentul introducerii actiunii - 15.02.2007 si al constatarii aparitiei viciilor – 2004, instanta retine ca actiunea este prescrisa atât în situatia viciilor care nu au fost ascunse cu viclenie, cât si în situatia în care acestea ar fi fost ascunse cu viclenie, termenul de prescriptie începând sa curga în anul 1998, fata de momentul preluarii efective a bunului de catre reclamant. Chiar daca raportarea s-ar face la momentul încheierii contractului autentic – 1997, termenul de prescriere este împlinit si fata de aceasta data, însa trebuie precizat ca textul se refera expres la momentul predarii lucrarii si nu a încheierii actului juridic.
În considerarea celor de mai sus si aplicând dispoz., art. 304 pct. 9 Cod pr. civ., urmeaza a se constata ca s-a facut o gresita aplicare a legii în ceea ce priveste normele de prescriptie, astfel încât, admitându-se recursul, se va modifica decizia, se va schimba sentinta, în sensul ca se va respinge ca prescrisa actiunea formulata de reclamant.