Raspunderea patrimoniala a gestionarului
Pentru a se stabili daca, prin modul de exercitare a atributiilor de serviciu gestionarul a creat prejudicii patrimoniului unitatii angajatoare, trebuie determinat în mod concret patrimoniul gestionat, în intervalul de referinta. Delimitarea patrimoniului se face prin inventarierea acestuia, la preluare, conform procedurii prevazute de Hotarârea nr.2230/1969 (în vigoare la momentul preluarii gestiunii de salariata) si inventarierea la predare, conform dispozitiilor Ordinului M.F.P. nr.1753/2004 (incident la acel moment). Inventarierea fara respectarea procedurii legale nu poate fi retinuta ca proba în determinarea patrimoniului existent la data încetarii raporturilor de munca.
Curtea de Apel Iasi, decizia nr.1138 din 4 decembrie 2009
Prin cererea înregistrata la nr.8470/99/2008 reclamanta Unitatea Medico-Sociala Sculeni a chemat în judecata pe pârâta M.C.-G. solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 428.763.371 lei, cu titlu de daune constând în : 43.327.436 - lipsuri în gestiune, 23.965.935 lei avansuri spre decontare nejustificate; 361.470.000 lei – plati în numerar din casierie din veniturile proprii ale unitatii, fara nici o aprobare.
În motivarea actiunii, reclamanta arata ca M.C.-G. a îndeplinit în anii 2004 si 2005 functia de administrator cu gestiune la Unitatea Medico-Sociala Sculeni, functie în care avea ca atributii administrarea unitatii – constând în asigurarea functionarii în bune conditii a unitatii, prin aprovizionarea cu mijloace materiale si banesti necesare cheltuielilor cu reparatiile, asigurarea cu medicamente a asistatilor, plata salariilor, îndeplinirea obligatiilor fata de bugetul de stat si al asigurarilor sociale, gestionarea magaziilor de materiale de întretinere si gospodaresti, a magaziei de alimente si altele.
În toata aceasta perioada pârâta a savârsit mai multe abateri, cum ar fi: neîntocmirea documentelor justificative pentru primirea si eliberarea din magazie a valorilor materiale; eliberarea din magazie de diverse materiale fara întocmirea documentelor justificative; eliberarea de alimente din magazie fara întocmirea bonurilor de consum si fara întocmirea listei zilnice de alimente; ridicarea din casierie a unor sume de bani cu titlul de avansuri spre decontare, dar fara a le mai justifica; virarea cu de la sine putere a sumei de 361.470.000 lei vechi, din veniturile proprii ale unitatii, în contul Consiliului Local al Primariei V., neconducerea timp de 1(unu) an a registrului de casa în care sa fie înregistrate zilnic operatiunile de încasari si plati; înregistrarea la plata a sumei de 45.000.000 lei vechi, reprezentând al 13-lea salariu pe anul 2004, dar fara a ordonanta statele de plata si fara a se înregistra semnaturile unor persoane îndreptatite.
Toate aceste neglijente au condus la pagubirea Unitatii Medico-Sociala Sculeni cu suma totala de 428.763.371 lei vechi, pentru care pârâta se facea direct raspunzatoare. Constatarea pagubei s-a facut la inventarierea anuala cu proces-verbal nr.29/27.01.2006, debitul fiind preluat în bilantul contabil încheiat la data de 31.12.2005.
Prin sentinta civila nr.328 din 27.02.2009 Tribunalul Iasi a respins actiunea formulata de reclamanta Unitatea Medico-Sociala Sculeni, în contradictoriu cu pârâta M.C.-G.
Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut ca pârâta M.C.-G. a fost angajata la Unitatea Medico-Sociala Sculeni pentru o durata de 3 luni, pe perioada 01.03.2004 - 01.06.2004, în functia de administrator, conform contractului individual de munca nr.21/2004.
În fisa postului se mentionau ca atributii: participarea la lucrarile de întocmire a planurilor financiare si la corelarea acestora cu celelalte planuri, calitatea de presedinte al comisiei de inventariere, asigurarea bazei materiale necesare functionarii unitatii.
Potrivit dispozitiilor art.270(1) Codul muncii, angajatii raspund patrimonial, în temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina si în legatura cu munca lor. Pentru a exista posibilitatea antrenarii raspunderii patrimoniale a angajatului este necesar sa existe un contract valabil, un prejudiciu, un fapt generator constând în neexecutarea sau executarea necorespunzatoare, din culpa a contractului si legatura de cauzalitate între fapta si prejudiciu.
În raportul comisiei de cercetare înregistrat la nr.127/12.05.2006 la Unitatea Medico-Sociala Sculeni, s-a retinut ca în calitate de gestionar, pârâta M.C.-G. a eliberat din magazie diverse valori materiale, fara a avea documente de iesire justificative legal întocmite sau neîntocmite, ceea ce a determinat atât la finele anului 2004, cât si la sfârsitul lunii iunie 2005, sa nu poata fi justificate alimente si materiale de întretinere si gospodarire în valoare de 43.327.436 lei vechi. La interogatoriu, pârâta a recunoscut ca a eliberat din magazie materiale si alimente sub supravegherea bucataresei, asistentei-sefe si directoarei.
Unitatea nu a facut dovada predarii gestiunii catre pârâta si nici nu a depus la dosar dovezi privind inventarierea de la finele anului 2004 sau în luna iunie 2005.
În ceea ce priveste suma de 23.965.935 lei, retinuta în raportul comisiei de cercetare din 12.05.2006, ca fiind eliberata nelegal din casierie, pentru cheltuieli materiale si deplasari aferente anului 2005, tribunalul a retinut ca nu s-a facut dovada ca pârâta a fost încadrata în cursul anului 2005 în functia de casier si nu s-au stabilit atributiile din fisa postului pentru aceasta functie.
S-a mai retinut în raportul din 12.05.2006 ca în perioada 01.03.2004 – 18.03.2005 registrul de casa a fost întocmit de contabilul unitatii si nu de casier, în multe cazuri fiind nesemnat de casier si uneori nici de contabil, iar în perioada 18.03.2005 – 31.05.2005 registrul de casa nu s-a întocmit deloc.
La interogatoriu, pârâta a recunoscut ca a tinut împreuna cu contabilul unitatii registrul de casa, dar din probele administrate nu a rezultat ca intra în atributiile sale de serviciu tinerea acestui registru.
În ceea ce priveste sustinerea angajatorului referitoare la virarea sumei de 361.470.000 lei vechi în contul Primariei comunei V., instanta de fond a retinut ca nu s-au facut dovezi din care sa rezulte ca pârâta a dispus în acest sens.
La dosar a fost depus procesul-verbal privind rezultatele inventarierii patrimoniului la data de 31.12.2005, dar nu au fost depuse si dovezi din care sa rezulte daca pârâta avea calitatea de gestionar, ce continea gestiunea acesteia si modul efectiv în care s-a desfasurat inventarierea.
Împotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamanta Unitatea Medico-Sociala Sculeni, considerând-o nelegala si netemeinica si motivând ca argumentele instantei de fond veneau în contradictie cu probele cauzei. Intimata M.C.-G. a fost angajata pe postul de administrator la Unitatea Medico-Sociala Sculeni, exercitând în fapt si atributii de gestionare a alimentelor, materialelor, chimicalelor si a altor materiale consumabile, precum si atributii de casierie, în sensul Legii nr.22/1969, fapt recunoscut de aceasta la interogatoriu. Nu se impunea dovada predarii gestiunii la angajare, deoarece intimata a pornit în gestiune de la zero si nu prin predarea unei gestiuni anterioare.
A mai motivat recurenta ca intimata a fost invitata sa participe la efectuarea inventarului în luna iunie 2005, prin adresa nr.10750/28.06.2005, cu confirmare de primire prin posta, întocmita în baza deciziei nr.26/24.06.2005. Întrucât intimata nu a raspuns invitatiei, s-a emis o noua decizie, cu nr.788/01.07.2005, în baza careia s-a efectuat predarea-primirea gestiunii, în lipsa acesteia. Din comisie a facut parte si un delegat de la Primaria V., însa nu a participat noul contabil, asa cum a retinut instanta de fond. Inventarierea generala a patrimoniului s-a facut în conformitate cu O.M.F.1753/2004, de comisia numita prin decizia nr.188/12.12.2005. La acest inventar contabilul a participat doar pentru instruirea comisiei de urmarire si coordonare a executarii corecte a inventarierii si nu la inventarierea faptica.
Recurenta a mai sustinut ca respingerea cererii de obligare a intimatei la plata sumei de 23.296.000 lei reprezentând contravaloarea unor cheltuieli materiale si deplasari pentru anul 2005 este în contradictie cu probele cauzei. Intimata a exercitat functia de casier, chiar daca în contractul de munca si fisa postului nu s-au facut mentiuni în acest sens. Exercitarea atributiilor specifice functiei de casier rezulta din adresa nr.406458/26.03.2004 catre Trezoreria Iasi, permisul nr.336 emis de D.G.F.P., vizat pe anii 2004 si 2005. La interogatoriu, intimata a recunoscut ca a tinut registrul de casa, împreuna cu contabilul unitatii. În acest conditii, era raspunzatoare pentru platile facute necuvenit (suma de 23.296.000 lei, precum si suma de 3.000.000 lei al 13-lea salariu al unui angajat).
Recurenta a afirmat ca în mod gresit instanta de fond a respins cererea de obligare a intimatei la plata sumei de 361.470.000 lei, reprezentând o plata nedatorata, facuta în contul Primariei V., în loc de a fi depusa în contul unitatii, ca venit propriu obtinut conform H.G.412/2003. Dovada acestei pretentii erau tabele de încasare si chitantele de raspuns cu sumele încasate pe fiecare asistat, foaia de varsamânt cu chitanta în Trezoreria Iasi, ce necesitau doar semnatura casierului, si nu a conducerii ori a contabilului. De asemenea, intimata a recunoscut în fata comisiei de audit, la data de 13.09.2005, ca a dispus de aceasta suma la indicatia contabilei primariei, iar nu a conducerii unitatii.
A mai aratat recurenta ca instanta nu a tinut cont de raportul de audit nr.75/08.05.2006 întocmit de expertul independent.
Examinând probele cauzei în raport de motivele de recurs invocate, apararile intimatei si dispozitiile legale aplicabile, curtea de apel a retinut ca potrivit art.24 din Legea nr.22/1969, „angajatii raspund material, potrivit codului muncii si prevederilor prezentei legi, pentru pagubele cauzate în gestiuni prin fapte ce nu constituie infractiuni”, iar potrivit art.270 alin.(1) din Codul muncii, „salariatii raspund patrimonial, în temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina si în legatura cu munca lor”.
Drepturile si îndatoririle, ca si sarcinile de serviciu, sunt concretizate pentru toate categoriile de salariati, inclusiv pentru gestionari, în contractele individuale de munca. În cazul producerii unor prejudicii materiale, faptul ca acestea s-au produs în legatura cu munca anumitor salariati si din vina acestora se examineaza în raport cu sarcinile concrete, prevazute în contractul individual de munca, si cu modul de îndeplinire a acestora.
Intimata M.C.-G. a intrat în raporturi juridice de munca cu Unitatea Medico-Sociala Sculeni, initial, pe durata 01.03.2004 – 01.06.2004, în baza contractului individual de munca nr.21/2004, apoi pe durata 01.06.2004 – 01.09.2004, în baza contractului individual de munca nr.22/2004, si ulterior acestuia, pe durata nedeterminata în baza contractului individual de munca nr.23/2004 si a sentintei civile nr.1620/26.10.2005 a Tribunalului Iasi, irevocabila prin decizia civila nr.284 din 18.04.2006 a Curtii de Apel Iasi.
A fost angajata pe functia de administrator, cu obligatiile determinate concret în fisa postului, ce purta semnatura salariatei. Din acest document rezulta ca, în calitate de administrator, avea si atributii specifice de gestionar, aspect de altfel recunoscut si de intimata, prin nota explicativa data în fata comisiei de audit.
Este evident astfel ca, de la momentul angajarii, pâna data de 12.05.2006, momentul desfacerii contractului individual de munca prin decizia nr.07/12.06.2006, M.C.-G. a avut în gestiune patrimoniul Unitatii Medico-Sociale Sculeni.
Pentru a se stabili daca, prin modul de exercitare a atributiilor de serviciu a creat prejudicii patrimoniului unitatii angajatoare, trebuia determinat în mod concret patrimoniul gestionat, în intervalul 01.03.2004 - 12.05.2006. Delimitarea patrimoniului se face prin inventarierea acestuia, la preluare, conform procedurii prevazute de Hotarârea nr.2230/1969 (în vigoare la momentul preluarii gestiunii de salariata) si inventarierea la predare, conform dispozitiilor Ordinului M.F.P. nr.1753/2004 (incident la acel moment).
Unitatea Medico-Sociala Sculeni a devenit institutie publica specializata, cu personalitate juridica, în subordinea consiliului local, prin reorganizarea Centrului de Sanatate Sculeni, unitate exterioara a unui spitalului clinic de urgenta din Iasi, ca urmare a aplicarii H.G. nr.412/15.03.2003. În raportul de audit nr.75/08.05.2005 se mentiona ca în baza deciziei nr.34/09.01.2004 s-a procedat, pe baza de protocol, la predarea-primirea bunurilor de la Centrul de Sanatate Sculeni, catre Consiliul Local V. Se mentiona în raport ca pentru categoria de bunuri constând în medicamente, materiale sanitare, hrana, nu s-a întocmit liste de inventariere, motivat de faptul ca la acel moment erau decontate de primarie. Curtea a constatat ca în acest context a avut loc o reorganizare a unitatii de asistenta medico-sociala si nu s-a creat o unitate noua, fara nici un patrimoniu, iar la momentul angajarii intimatei pe post de administrator, cu atributii de gestionare, trebuia sa-i fie predata gestiunea ce urma a o administra, în procedura Hotarârii nr. 2230/1969. Chiar si în conditiile în care, asa cum sustinea recurenta, nu erau bunuri în gestiune (fapt greu de crezut în conditiile unei reorganizari), se impunea mentionarea într-un înscris a stadiului gestiunii preluate.
În ceea ce priveste predarea gestiunii la momentul încetarii raporturilor de munca, în iunie 2005, curtea a constatat ca nu exista un raport întocmit în acest sens. În procedura Ordinului M.F.P. nr.1753/2004, conducerea unitatii era obligata a încunostinta în scris gestionarul despre operatiunea de inventariere, cu indicarea locului, zilei si orei fixate pentru începerea lucrarilor. Contrar celor sustinute de recurenta, la dosar nu exista dovada încunostintarii intimatei despre inventarierea din 01.07.2007 ori despre cea din 31.12.2007.
În aceste circumstante, inventarierea fara respectarea procedurii legale nu a putut fi retinuta ca proba în determinarea patrimoniului existent la data încetarii raporturilor de munca.
Dar chiar si în conditiile în care s-ar fi retinut ca valabil inventarul prezentat de unitate dupa desfacerea contractului de munca al pârâtei, tot nu se putea determina patrimoniul avut în gestiune, datorita lipsei evidentei patrimoniului ce a fost preluat spre administrare la 01.03.2004.
Mai mult, curtea a retinut ca prejudiciul în gestiune era reprezentat de lipsurile constatate în gestiune, într-un interval determinat, prin compararea datelor constatate faptic, prin numarare, cântarire, masurare,dupa caz, si înscrise în listele de inventariere, cu cele din evidenta tehnico-operativa (fisele de magazie) si din contabilitate.
Ori, în cauza, nu au existat dovezi care sa ateste ca lipsurile au fost constatate într-un atare procedeu si în privinta caror mijloace materiale sau bunuri s-au constatat minusuri. Nici raportul de audit si nici procesul verbal privind rezultatele inventarierii din 31.12.2005 ori bilantul contabil si balanta de verificare din 31.12.2005 nu au facut dovada lipsurilor efectiv constate în gestiune, ci doar prezentau la modul general, pe conturi, activul si pasivul unitatii.
Este adevarat ca pârâta a recunoscut atât în fata comisiei de audit, cât si la interogatoriul luat în instanta, ca elibera din gestiune bunuri sub supravegherea bucataresei, asistentei-sefe ori a directoarei, însa nu s-a putut stabili cu certitudine valoarea bunurilor iesite din gestiune fara documente.
În acest context, în mod corect prima instanta a constat ca neîntemeiata cererea de obligare a pârâtei la plata sumei de 43.327.436 lei vechi reprezentând lipsa în gestiune.
În ceea ce priveste obligarea pârâtei la plata sumei de 23.965.935 lei vechi, reprezentând avansuri date nejustificat spre decontare în cursul anului 2005, curtea a retinut ca în mod corect a fost respinsa de prima instanta.
Cu împuternicirea înregistrata sub nr.406458/26.03.2004 si permisul nr.336/2004 s-a facut dovada ca pârâta M.C.-G. a exercitat în cursul anilor 2004 si 2005 si functia de casier, asa cum a sustinut recurenta-reclamanta. Ceea ce nu a dovedit însa recurenta era faptul ca suma de 23.965.935 lei fusese decontata de pârâta nejustificat pentru materiale si deplasari. În acest sens, în afara raportului comisiei de cercetare din 12.05.2006, în care se mentiona aceasta suma, fara a se preciza în concret cheltuielile si deplasarile pentru care s-au facut plati nejustificate, nu s-au produs alte probe în sustinerea lipsurilor afirmate. În plus, nu s-a depus statul de plata pentru a dovedi ca salariatul P.I. aparea ca beneficiar al celui de-al 13 salariu, pentru anul 2004 si ca nu ar fi încasat acesti bani.
În ceea ce priveste obligarea pârâtei la plata sumei de 361.470.000 lei vechi, reprezentând plati nejustificate în contul Consiliului local al Primariei V., curtea de apel a retinut ca nu s-a facut dovada virarii unei asemenea sume în contul indicat de recurenta si ca aceasta suma ar fi reprezentat venituri proprii în sensul H.G. nr.412/2003, iar contul de depunere ar fi fost diferit, desi prin motivele de recurs recurenta a mentionat ca va depune la dosar foaia de varsamânt si tabelele însotite de chitantele de încasare a sumelor în discutie.
Pentru aceste considerente, curtea de apel a respins recursul ca nefondat, mentinând ca legala si temeinica sentinta recurata.