Rang de prioritate. Dobânzi bancare aplicate creantelor garantate de terti, dupa data deschiderii procedurii. ( I )
Întrucât garantia invocata este constituita asupra bunurilor unor terti, iar nu fata de cele ale debitoarei supuse procedurii colective, creditorul societate bancara nu mai poate invoca dreptul de preferinta statuat de art. 106 din Legea nr.64/1995 republicata.
Sumele stabilite cu titlu de dobânzi la creditul nerestituit, calculate pâna la data deschiderii procedurii, urmeaza a fi înscrise pe rangul de prioritate conferit de art. 108 pct.8 din lege.
Contestatoarea – societate bancara a solicitat judecatorului sindic sa statueze asupra gresitei încadrari a creantei sale fata de S.C. PG SR.L. Constanta – în faliment, pe care lichidatorul a mentionat-o la pozitia data de art. 108 pct. 8 din Legea nr. 64/1995 republicata.
Banca a aratat ca desi creantei i s-a acordat rangul de prioritate conferit de textul mentionat, aceasta are natura unei creante garantate, având beneficiul calcularii în continuare a dobânzilor aferente, chiar dupa data deschiderii procedurii, ca exceptie de la regula instituita prin art. 37 din lege.
Contestatia este neîntemeiata.
Creditoarea si-a declarat creanta la 07.11.2000 pentru debitul înregistrat în sarcina debitoarei în faliment la 29.09.2000 si ulterior a prezentat calculul în continuare a dobânzilor aferente, apreciind ca sumele urmeaza a fi înscrise pe rangul de prioritate conferit de art. 106 pct. 2 din Legea nr. 64/ 1995 republicata.
Aceste sustineri nu pot fi retinute, întrucât garantia invocata este constituita asupra bunurilor unor terti, iar nu fata de cele ale debitoarei supuse procedurii colective.
Din textul art. 106 din lege rezulta implicit, dar neechivoc, ca vor avea rang de creanta garantata doar acele creante care sunt însotite de garantii reale constituite asupra bunurilor debitorului.
Legiuitorul a considerat ca protejarea creditului si întarirea securitatii tranzactiilor sunt exigente care se impun raporturilor comerciale, astfel ca în situatia încetarii de plati a unui comerciant, trebuie asigurat rang de prioritate acelor creante pentru care debitorul – iar nu un tert – a garantat cu bunurile sale.
Bunurile ce urmeaza a fi valorificate în cursul procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului sunt exclusiv cele ale debitorului, motiv pentru care garantia constituita asupra bunurilor unor terti nu poate permite înscrierea integrala, chiar ulterior deschiderii procedurii, a sumei reprezentând dobânzi bancare.
Pentru aceste considerente, contestatia urmeaza a fi respinsa.
(sentinta civila nr. 1359 COM/ 25.05.2001, irevocabila prin nerecurare)