Raport juridic de munca. Calificare.Competenta materiala.
Codul Muncii: art.10; art. 284 alin.(2)
Cod procedura civila: art.158
Legea nr. 105/1992 :art. 155
Ceea ce diferentiaza clar un contract individual de munca de o conventie civila de prestari serviciu este raportul de subordonare a salariatului fata de angajator; contractul individual de munca trebuie sa fie privit ca acea conventie în temeiul careia o persoana fizica, denumita salariat, se obliga sa presteze o anumita activitate pentru si sub autoritatea unui angajator, persoana fizica sau juridica, care la rândul ei se obliga sa plateasca remuneratia, denumita salariu si sa asigure conditii adecvate desfasurarii activitatii, mentinerii securitatii si sanatatii în munca.
Sectia pentru conflicte de munca si asigurari sociale – Decizia civila nr. 1182/16 noiembrie 2009.
Prin actiunea civila înregistrata la Tribunalul Sibiu sub dosar nr. 290/85/2009, precizata ulterior, reclamantul O.S. chemat în judecata pârâtul C. B. GAZ METAN MEDIAS, solicitând, ca prin hotarârea ce se va pronunta:
-sa se dispuna încetarea contractului nr.881/05.09.2008 încheiat între parti începând cu data de 01.01.2009;
-obligarea pârâtului la plata salariilor restante în cuantum de 6000 euro, reprezentând salariul net pentru lunile octombrie-decembrie 2008;
-obligarea pârâtului la plata sumei de 10.000 euro, reprezentând totalitatea drepturilor salariale cuvenite conform cap.II alin.1 lit.f-j raportat la cap.II alin.6 din contractul nr.881/2008;
-obligarea pârâtului la emiterea scrisorii de lichidare conform cap.II alin.6 din contractul nr. 881/05.09.2008;
-obligarea pârâtului în baza art.161 alin.4 Codul Muncii la plata de daune interese în cuantum de 2000 euro, pentru neplata salariului.
În motivarea actiunii sale reclamantul arata ca între parti a intervenit contractul nr.881/2008 în baza caruia a fost angajat ca jucator profesionist de baschet, iar clubul s-a obligat sa-l remunereze cu suma totala de 20.000 euro, reprezentând salariul net pe perioada 15.08.2008 si ultimul joc al echipei în liga sau ultimul joc, dupa sezon, oricare are loc mai târziu. Arata reclamantul, ca desi si-a îndeplinit obligatiile contractuale prezentându-se la toate antrenamentele si la toate meciurile echipei de baschet, iar salariul net trebuia achitat de catre pârât în transe lunare egale, conducerea clubului nu a justificat în nici un fel neîndeplinirea obligatiei de a-i achita salariul cu atât mai mult cu cât ceilalti colegi de echipa si-au primit drepturile salariale la timp.
În drept: dispozitiile Legii nr.53/2001, Regulamentul Federatiei Române de baschet.
În probatiune s-au depus urmatoarele înscrisuri: copie contract nr.881/2008, cererea adresata Federatiei Române de Baschet, notificare Clubul de Baschet Gaz Metan Medias, extras de cont.
Prin întâmpinarea depusa în cauza, pârâtul arata ca este de acord cu admiterea în parte a actiunii, în sensul ca este de acord sa-i achite reclamantului suma de 3.150 euro, reprezentând drepturi banesti salariale fata de activitatea prestata; compensarea cheltuielilor de judecata. Restul sumelor solicitate de reclamant, pârâtul arata ca nu sunt justificate, deoarece acesta a avut un comportament necorespunzator, asa cum reiese din înscrisurile depuse la dosar si ar duce la îmbogatirea fara justa cauza a reclamantului, în prejudicierea clubului sportiv.
Prin sentinta civila nr. 239/17.03.2009 pronuntata de Tribunalul Sibiu în dosar nr. 290/85/2009, s-a admis exceptia de necompetenta teritoriala a Tribunalului Sibiu invocata din oficiu si în consecinta:
În baza art. 158 cod procedura civila, raportat la art.155 din Legea nr. 105/1992 s-a declinat competenta de solutionare a cauzei de fata în favoarea Tribunalului municipiului Bucuresti, sectia VIII- litigii de munca si asigurari sociale.
Pentru a hotarî, astfel, prima instanta a retinut faptul ca ne aflam în cadrul unui litigiu de munca, în care reclamantul are domiciliul în strainatate, asa încât potrivit dispozitiilor legale incidente competenta teritoriala exclusiva în solutionarea acestui conflict apartine Tribunalului municipiului Bucuresti.
Împotriva acestei sentinte a declarat, recurs, în termenul legal, pârâtul C.B.GAZ METAN MEDIAS, solicitând admiterea acestuia si în consecinta trimiterea cauzei spre competenta judecare Tribunalului Sibiu.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul arata, în primul rând, ca nu suntem în cazul unui litigiu de munca, între parti încheindu-se o conventie civila, iar în al doilea rând, chiar daca s-ar retine ca acest litigiu este un litigiu de dreptul muncii, competenta solutionarii lui apartine Tribunalului Sibiu, având în vedere prevederile art.72 din Legea nr.168/1999 care reglementeaza competenta instantei în a carei circumscriptie îsi are sediul unitatea; aceasta fiind o lege speciala în raport cu prevederile Codului muncii invocate de prima instanta.
Prin întâmpinarea depusa în aceasta faza procesuala de intimatul O.S. solicita respingerea recursului ca nefondat, motivând ca prima instanta a calificat corect litigiu dedus judecatii ca fiind un raport de dreptul muncii cu element de extraneitate, si în raport cu care a stabilit instanta competenta potrivit prevederilor legale.
CURTEA, analizând sentinta atacata prin prisma criticilor formulate cât si din oficiu conform cerintelor art. 304 indice 1 cod procedura civila în limitele statuate de art. 306 alin.2 cod procedura civila, a retinut urmatoarele:
Recursul este nefondat.
Sub primul aspect invocat: calificarea juridica a conflictului dedus judecatii: în mod corect prima instanta a calificat litigiu ca fiind conflict de munca, guvernat de normele de dreptul muncii.
Astfel, obiectul jurisdictiei muncii asa cum este definit de art. 281 Codul Muncii (Legea nr. 53/2003) îl constituie conflictele de munca cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea si încetarea contractelor individuale de munca….
Potrivit art. 10 Codul Muncii „contractul individual de munca este contractul în temeiul caruia o persoana fizica, denumita salariat, se obliga sa presteze munca sub autoritatea unui angajator, persoana fizica sau juridica, în schimbul unei re text de lege reies trasaturile esentiale ce definesc, contractul individual de munca respectiv: faptul ca este un contract intuitu personae pentru ambele parti, adica angajatorul încheie contractul în considerarea calitatilor personale ale salariatului, iar acesta din urma încheie contractul având în vedere conditiile de munca oferite de angajator, este un act juridic care consfinteste vointa liber exprimata a celor doua parti; este un act juridic bilateral; este un contract sinalagmatic, cu titlu oneros si comutativ; este un contract consensual; este un contract cu executare succesiva si care implica obligatia de a face.
Daca, unele din aceste elemente se regasesc si în contractele civile, ceea ce diferentiaza clar un contract individual de munca de o conventie civila de prestari serviciu este raportul de subordonare a salariatului fata de angajator; contractul individual de munca trebuie sa fie privit ca acea conventie în temeiul careia o persoana fizica, denumita salariat, se obliga sa presteze o anumita activitate pentru si sub autoritatea unui angajator, persoana fizica sau juridica, care la rândul ei se obliga sa plateasca remuneratia, denumita salariu si sa asigure conditii adecvate desfasurarii activitatii, mentinerii securitatii si sanatatii în munca. De asemenea, în cadrul raportului juridic de munca, angajatorului îi revine obligati de a achita contributiile la fondurile de protectie sociala.
În speta, toate aceste trasaturi specifice raportului juridic de munca se regasesc în contractul nr. 881/05.09.2008, dupa cum urmeaza: obiectul contractului: clubul angajeaza jucatorul ca pe un jucator profesionist de baschet (art. 1 punct.1.; compensatii salariale: clubul este de acord sa plateasca jucatorului unui salariu net de 200.000 euro dupa cum urmeaza…- art.II punct 1; salariile mai susmentionate sunt valori nete dupa achitarea de catre club a tuturor taxelor si primelor de asigurare sociala (art.II alin.2);
Sub cel de al doilea aspect invocat de recurent: competenta teritoriala a instantei în solutionarea acestui conflict; de asemenea, în mod corect prima instanta a stabilit competenta Tribunalului municipiului Bucuresti, aflându-ne în cadrul unui conflict de munca, în care reclamantul are domiciliul în strainatate.
Este adevarat ca art.72 din Legea nr. 168/1999 invocat de recurent prevede competenta instantei în a carei circumscriptie îsi are sediul unitatea, dar acest text de lege a fost abrogat implicit prin art.298 alin.2 Codul Muncii potrivit caruia „ pe data intrarii în vigoare se abroga orice alte dispozitii contrare”.
Potrivit art. 284 alin.(2) Codul Muncii „cererile referitoare la cauzele prevazute în alin (1) se adreseaza instantei competente în a carei circumscriptie reclamantul îsi are domiciliul sau resedinta ori, dupa caz sediul.”
Deci, prin acest articol se instituie o derogare de la regula de drept comun privitoare la competenta teritoriala, stipulata în art.5 Cod procedura civila, realizându-se totodata si o abrogare implicita a art.72 din Legea nr.168/1999; se stabileste o competenta teritoriala exclusiva în favoarea instantei în a carei circumscriptii reclamantul îsi are domiciliu sau resedinta (în acest sens Decizie Curte Constitutionala nr. 1016/07.07.2009) Aceasta competenta nu poate fi înlaturata nici de catre parti, nici de catre instanta.
Este de asemenea, de mentionat, ca partile au convenit, potrivit principiului lex voluntatis, legea aplicabila contractului, respectiv legea româna -(art.VI punct 2 contract nr.881/2008)
Retinând toate aceste aspecte, precum si elementul de extraneitate în cauza –domiciliul reclamantului în Belgrad, Serbia - în mod justificat prima instanta a constatat aplicabilitatea art. 155 din Legea nr. 105/1992 potrivit caruia” în cazul în care instantele române sunt competente, potrivit dispozitiilor prezentului capitol, si nu se poate stabili care anume dintre ele este îndreptatita sa solutioneze procesul, cererea va fi îndreptata, potrivit regulilor de competenta materiala, la Judecatoria sectorului 1 al municipiului Bucuresti sau la Tribunalul municipiului Bucuresti”
În acest sens invocam si art.1 alin. 2 din acelasi act normativ potrivit caruia „în întelesul prezentei legi, raporturile de drept international privat sunt raporturile civile, comerciale, de munca, de procedura civila si alte raporturi de drept privat cu element de extraneitate”.
Asa fiind, curtea a constatat ca solutia primei instante de declinare a competentei de solutionare a pricinii de fata în favoarea Tribunalului Bucuresti este legala si temeinica, argumentele recurentului neregasindu-se în nici unul din motivele de casare sau modificare a hotarârii expres si limitativ prevazute de legiuitor în continutul art. 304 punctele 1-9 cod procedura civila.
Fata de cele ce preced, în baza art.312 alin1. Cod procedura civila cu aplicarea art. 82 din legea nr. 168/1999 a respins ca nefondat recursul cu care a fost investita de catre pârât în cauza.