Raspundere civila delictuala. Utilizarea in presa a unui limbaj insultator. Modalitate de reparare a prejudiciului. Publicarea hotararii judecatoresti.

Dosar Nr. 9902 (20.12.2004)

Prin sentinta civila nr.9902/20.12.2004 instanta a admis în parte cererea formulata de reclamantul S.R.S. în contradictoriu cu pârâta SC E.S. SRL, a obligat pârâta SC E.S. sa publice integral hotarârea sub titlul „Anunt judiciar” pe cheltuiala sa în trei numere consecutive ale ziarului „T.”, pe prima pagina a acestuia, cu aceleasi caractere cu care sunt tiparite celelalte articole ale revistei, precum si sa publice hotarârea pe cheltuiala sa în cotidianele „A.” si „E. Z.” sub acelasi titlu în format 255 mm x183 mm si în cotidianul „L.” în format 195 mm x 130 mm si a respins cererea de obligare a pârâtei la plata daunelor cominatorii ca inadmisibila.

Prin cererea formulata si înregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti sub nr.15602/31.08.2004 reclamantul R.S.S. a chemat în judecata SC E. S. SRL, solicitând instantei ca prin hotarârea pe care o va pronunta sa constate îndeplinite conditiile raspunderii civile delictuale si ca efect al acesteia sa dispuna sanctionarea pârâtei în sensul de a publica integral aceasta hotarâre de condamnare sub titlul „Anunt judiciar”, pe cheltuiala sa în trei numere consecutive ale ziarului pe care îl editeaza („T.”), pe prima pagina a acestuia, cu aceleasi caractere cu care sunt tiparite si articolele incriminate, precum si publicarea acestei hotarâri tot pe cheltuiala sa în trei cotidiane centrale („A.”, „E. Z.”si „L.”) sub acelasi titlu în format 255 mm x 183 mm pentru „A.” si „E. Z.” si în format 195 mm x 130 mm pentru „L.”, sub sanctiunea acordarii catre reclamant de daune cominatorii de 5.000.000 lei/zi pentru fiecare zi de întârziere în publicarea hotarârii de sanctionare, daune calculate de la data ramânerii definitive a hotarârii.

În motivarea cererii reclamantul a aratat ca obiectul acesteia este obligatia de a face a pârâtei, respectiv de a publica o hotarâre de condamnare.

S-a aratat ca pârâta ca editor al ziarului „T.”, prin publicarea si transmiterea spre difuzare a unor materiale defaimatoare a declansat o campanie denigratoare la adresa reclamantului.

Astfel, în numarul 79 din 29.06.2004 al ziarului, pe prima pagina, a aparut un articol intitulat „Caracatita mafiota care a furat de la Rompetrol peste 400 de miliarde lei - La puscarie cu C. V. si ceilalti ciocoi!”, alaturi de o fotografie în care este înfatisata o caracatita la capatul unui tentacul aparând si imaginea reclamantului.

S-a sustinut în articol ca în urma unei „incredibile fraude” comisa pe piata bursiera de mafiotul D. P. si de acoliti ai sai, printre care si reclamantul, acesta ar fi câstigat fara sa ridice vreun deget 4 miliarde de lei, publicatia având toate documentele cu care ar dovedi caracterul nelegal al operatiunii. Prin acest articol s-a urmarit în mod clar sanctionarea penala a reclamantului, catalogat drept infractor si chiar daca nu se explica în ce consta ilegalitatea presupus comisa de reclamant se urmareste obtinerea unui efect evident de defaimare a acestuia din urma, fiind prezentat ca un om de afaceri fara scrupule sau respect fata de lege, ceea ce i-a afectat imaginea de jurnalist, director al unui cotidian national.

În acelasi ziar, în numarul 85 din 06.07.2004, sub titlul „Samsari de vile” pârâta a publicat poza reclamantului, acesta fiind denumit în text „unul dintre cei mai nerusinati infractori (polivalent, pe multiple planuri)” si „mafiot”.

S-a afirmat despre reclamant ca ar fi devalizat Bancorex, ca a obtinut „bani negri” din tigari albe, ca a tepuit piata bursiera si a santajat firme si persoane, sustinându-se ca „mintea vatamata a acestui ticalos clocoteste numai murdarii, din care sa-i sporeasca averea”, reclamantul nefiind sanctionat pentru faptele sale întrucât este jurnalist.

Pretinsa fapta de o gravitate deosebita a constat în achizitionarea unui imobil la un anume pret si revânzarea lui la un pret net superior, fara însa a se arata elementele de nelegalitate comise.

Reclamantul a sustinut ca toate acuzatiile nu au fundament, iar intentia de denigrare este clara însa pentru ca persoana sa sa fie denigrata în asemenea mod de un jurnalist onest, trebuie sa fi comis fapte - înainte de toate dovedite - de o gravitate deosebita si care sa stârneasca o reactie generala si virulenta de blamare, ceea ce nu poate fi cazul pentru o simpla revânzare la un pret sporit.

În numarul 94 din 16.07.2004 al aceluiasi ziar, pe prima pagina, a fost publicat un articol intitulat „Mafiotii din presa - averile la control!”, un material de presa foarte scurt dar extrem de dur si denigrator în care se vorbeste despre gangsterii din mass-media, între care si reclamantul si se arata ca averile acestora sunt realizate prin frauda, taxa de protectie, privatizari necinstite, reclama si publicitate ilegala, evaziune fiscala, fara a se prezenta macar una din faptele penala sau ilegalitatile evocate.

S-a sustinut ca aceste materiale de presa încalca prevederile Rezolutiei nr.1003 (1993) a Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei cu privire la etica ziaristica, adoptata de Adunarea Deputatilor prin Hotarârea nr.25/12.09.1994 si de Senatul României prin Hotarârea nr.32/06.10.1994.

Prin publicarea si transmiterea spre difuzare a acestor materiale s-a savârsit o fapta ilicita cauzatoare de prejudicii, încalcându-se grav drepturi personal-nepatrimoniale fundamentale ocrotite de lege, cum sunt dreptul la onoare si reputatie si dreptul la propria imagine. Reclamantul a suferit un prejudiciu moral considerabil reprezentat de lezarea onoarei, deteriorarea bunei reputatii pe care reclamantul o avea în societatea si în mediul familial.

Fapta pârâtei i-a creat o stare de disconfort psihic, de tulburarea pacii sufletesti, a climatului moral, linistit si sanatos de care trebuie sa beneficieze orice persoana.

Reclamantul a solicitat a se avea în vedere la aprecierea gravitatii prejudiciului si a masurii solicitate faptul ca imaginea sa în societatea si în mediul profesional este compromisa în mod grav, chiar ireversibil, precum si faptul ca presa câstiga sume importante prin publicarea unor astfel de materiale denigratoare gustate de public, faptul ca impactul acestor articole este unul deosebit prin difuzarea ziarului „T.” la nivel national si international si nu este exclus ca organele judiciare sa se fi sesizat pentru faptele expuse, urmând ca reclamantul sa dovedeasca contrariul depunând un efort suplimentar, ceea ce presupune un nou disconfort fizic.

Reclamantul a apreciat ca prejudiciul creat poate fi partial compensat prin publicarea hotarârii ce va fi pronuntata, temeiul legal fiind constituit de art. 54 din Decretul nr.31/1954, avându-se în vedere totodata si recomandarea Consiliului europei din cadrul Colocviului tinut la Londra între 21-25 iulie 1969, care a prevazut ca repararea daunei morale trebuie sa cuprinda, în afara de despagubirea baneasca, si masuri care sa împiedice realizarea, continuarea sau repetarea faptelor daunatoare.

S-a aratat ca legatura de cauzalitate înrte fapta si prejudiciu este evidenta, decurgând din materialitate afaptelor (ex re), pentru ca fapta are nu doar aptitudinea reala de a cauza prejudiciul moral reclamat, ci a cauzat acest prejudiciu, iar vinovatia este evidenta si îmbraca forma intentiei, chiar daca în materie delictuala orice forma a vinovatiei, oricât de usoara ar fi, obliga la reparatii.

În drept cererea a fost întemeiata pe art. 30 alin. 6 si 8 din Constitutia României, art. 998-999 Cod Civil coroborate cu art. 54 din Decretul nr. 31/1954, art. 10 paragraful 2 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.

Pârâta SC E. S. SRL a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiata si a aratat ca reclamantul îsi califica cererea ca fiind obligatia de a face, dar nu se poate cere obligarea unei persoane sa faca ceva la care nu s-a obligat.

S-a mai sustinut ca art. 30 din Constitutie, invocat de reclamant, nu poate fi interpretat decât în întregul sau, o examinare limitata a textului putând duce la îngradirea principiului constitutional al libertatii de exprimare, exercitat în anumite limite care vizeaza si presa. Art. 30 din Constitutie prevede ca delictele de presa se stabilesc prin lege, astfel încât Constitutia extrage delictul de presa de sub incidenta dreptului comun si îi stabileste reglementarea de catre o lege speciala.

Reclamantul trebuia nu numai sa demonstreze si sa motiveze delictul de presa, dar era obligat sa faca si încadrarea juridica convenita, situatie în care s-ar fi ajuns la concluzia ineluctabila ca în materia delictului de presa raspunderea cade numai asupra autorului articolului, editorul raspunzând doar pentru refuzul publicarii dreptului la replica.

Pârâta a aratat ca art. 54 din Decretul nr. 31/1954 vizeaza o actiune pe obligatia de a face, persoana putând cere instantei judecatoresti încetarea savârsirii faptei, adica obligarea de a nu mai face ceva care sa îi aduca atingere onoarei sale.

Analizând actele si lucrarile dosarului, instanta a retinut urmatoarele:

În numarul 85 al ziarului „T.”, din data de 6.07.2004, ziar editat de pârâta SC E. S. SRL, a fost publicat un articol intitulat „Samsari de vile”, însotit de fotografiile mai multor persoane, printre care si a reclamantului S.R.S.

În acest articol se preciza ca reclamantul este „unul dintre cei mai nerusinati infractori ai vremurilor actuale”, ca „a devalizat Bancorex, a facut bani negri din tigari albe, a tepuit piata bursiera, a santajat firme si persoane”, precum si faptul ca „zi de zi, mintea acestui ticalos cloceste numai murdarii, din care sa îi sporeasca averea”, fara a i se întâmpla nimic întrucât este membru al presei. S-a afirmat cu „ultimul tun” dat de reclamant, intitulat „mafiot”, a constat în aceea ca „a cumparat de la o doamna B. o vila de pe str. H., cu incredibilul pret de circa 7000 dolari” si „imediat, C. a revândut vila, cu un pret de câteva zeci de ori mai mare”.

în numarul 79 al ziarului „T.” din data de 29.06.2004 a fost publicat un articol intitulat „La puscarie cu C., V. si ceilalti ciocoi”, în care s-a afirmat ca „în ziua de 7 aprilie a.c., D. P. a vândut peste 1,5 miliarde de actiuni detinute de Rompetrol Group la SC Rompetrol Rafinare Constanta SA, la sub-pret, catre o firma-fantoma (off-shore) din Cipru; imediat D.V.), care statea la pânda si a revândut actiunile, la data de 15 aprilie a.c., la pretul pietei, 650 lei/actiune.” În acelasi articol s-a sustinut ca aceasta ar constitui o „hotie pe fata”, reclamantul S.R.S. câstigând, fara sa ridice un deget, 4,4 miliarde lei.

În raport de situatia de fapt retinuta mai sus instanta a apreciat ca cererea de chemare în judecata este partial întemeiata si a fost admisa pentru urmatoarele considerente:

Astfel, afirmatiile cuprinse în articol referitoare la persoana reclamantului au caracter insultator si calomniator, aducând atingere onoarei si reputatiei sale. Din declaratiile martorilor audiati instanta a retinut ca reclamantul a fost afectat de acuzatile aduse, fiind pus într-o pozitie dificila în fata colegilor de serviciu, a angajatilor sai, precum si a membrilor familiei sale.

S-a aratat ca între cunoscutii reclamantului a circulat ideea ca, daca aceste afirmatii ar fi adevarate, este foarte grava incriminarea de catre reclamant în calitate de jurnalist chiar a faptelor descrise în articolele mentionate, iar o parte din partenerii de afaceri ai reclamantului au cautat sa afle daca afirmatiile formulate erau corecte si atitudinea lor fata de reclamant s-a schimbat, acestia manifestând reticenta în relatiile cu el.

Daca în ceea ce priveste afirmarea savârsirii de catre reclamant a unor fapte prevazute si pedepsite de legea penala, desi acestea nu sunt prezentate concret, ci doar afirmate generic, sunt aplicabile principiile stabilite în materie de jurisprudenta si practica judiciara, ca si de jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, care prevad ca unul dintre corolarele libertatii de exprimare cu referire la persoanele publice este acela ca aceste persoane sunt expuse criticii presei si este specifica activitatii jurnalistice verificarea vietii sociale si particulare a indivizilor implicati în viata publica, nu aceeasi este concluzia pentru afirmatiile cu caracter de insulta adresate reclamantului.

Astfel, cel mai important aspect retinut de instanta cu privire la articolele publicate în ziarul editat de pârâta este al limbajului folosit, expresiile utilizate nefiind specifice nivelului de exprimare al unei publicatii difuzata pe plan national si fiind implicit incompatibile cu principiile de deonotologie si etica profesionala ale jurnalistilor.

S-a retinut ca nici un principiu statuat de Curtea Europeana a Drepturilor Omului si nici un text constitutional, cu atât mai putin art. 30, invocat în aparare de pârâta ca justificare a libertatii de exprimare, nu au ca scop sa permita presei utilizarea unui limbaj ireverentios si jignitor la adresa unei persoane, fie ea o persoana publica, orice afirmatie justificata din punct de vedere al libertatii de exprimare a jurnalistului putând fi formulata în termeni care sa nu aiba caracter insultator, cum sunt cuvintele de „mafiot”, „mintea acestui ticalos cloceste numai murdarii”, „unul dintre cei mai nerusinati infractori”.

O solutie contrara ar duce la un rezultat ce nu corespunde scopului avut în vedere la reglementarea dreptului fundamental la libera exprimare si ar permite implicit exercitarea cu rea-credinta a acestui drept, fara a exista nici o sanctiune pentru cei care procedeaza în acest fel.

Fata de aceste aspecte s-a retinut ca publicarea de catre pârâta a afirmatiilor mentionate mai sus în ziarul editat de aceasta reprezinta o fapta ilicita, care a cauzat reclamantului un prejudiciu nepatrimonial, cauzat personalitatii sale sociale, constând în atingerea adusa imaginii publice a acestuia si relatiilor sociale în care reclamantul se gaseste, existenta prejudiciului fiind retinuta de instanta din declaratile martorilor audiati.

Prin urmare, s-a apreciat ca dovedite de catre reclamant conditiile raspunderii civile delictuale reglementata de art. 998-999 Cod Civil, respectiv fapta ilicita, prejudiciul suferit de reclamant, legatura de cauzalitate ce rezulta ex re si vinovatia pârâtei, constând în intentia acesteia de a afecta imaginea publica a reclamantului, astfel încât instanta a admis cererea formulata.

Potrivit art. 54 din Decretul nr. 31/1954, invocat de reclamant în sustinerea cererii, „Persoana care a suferit o atingere în dreptul sau la nume ori la pseudonim, la denumire, la onoare, la reputatie, în dreptul personal nepatrimonial de autor al unei opere stiintifice, artistice ori literare, de inventator sau în orice alt drept personal nepatrimonial, va putea cere instantei judecatoresti încetarea savârsirii faptei care aduce atingerea drepturilor mai sus aratate. Totodata, cel care a suferit o asemenea atingere va putea cere ca instanta judecatoreasca sa oblige pe autorul faptei savârsite fara drept, sa publice, pe socoteala acestuia, în conditiile stabilite de instanta, hotarârea pronuntata ori sa îndeplineasca alte fapte destinate sa restabileasca dreptul atins.”

Prin urmare, legea consacra un caz particular de reparare a prejudiciului nepatrimonial, fiind mentionata situatia atingerii dreptului la onoare si la reputatie, încalcat în speta de pârâta, precum si posibilitatea persoanei vatamate de a cere publicarea hotarârii de condamnare, aceasta fiind în cauza optiunea reclamantului pentru repararea prejudiciului suferit.

Nu au fost retinute de instanta sustinerile pârâtei în sensul ca textul citat nu este aplicabil, întrucât reglementeaza doar o obligatie de a nu face în sarcina autorului faptei ilicite, respectiv de a se abtine sa aduca atingere drepturilor protejate de lege, întrucât s-a constatat ca legea nu conditioneaza aplicarea dispozitiilor alineatului al doilea al art. 54 de cererea de obligare a pârâtei sa înceteze a savârsi fapta ilicita.

Pentru aceste considerente instanta a apreciat ca reclamantul are posibilitatea de a cere repararea prejudiciului moral în modalitatea reglementata de art. 54 din Decretul nr. 31/1954 si a admis cererea, obligand pârâta sa publice integral hotarârea sub titlul „Anunt judiciar” pe cheltuiala sa în trei numere consecutive ale ziarului „T.”, pe prima pagina a acestuia, cu aceleasi caractere cu care sunt tiparite celelalte articole ale revistei, precum si sa publice prezenta hotarâre pe cheltuiala sa în cotidianele „A.” si „E. Z.” sub acelasi titlu în format 255 mm x183 mm si în cotidianul „L.” în format 195 mm x 130 mm.

Cu privire la cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata de daune cominatorii pentru nerespectarea dispozitiilor hotarârii judecatoresti de fata, instanta a apreciat ca aceasta nu este admisibila întrucât aceste despagubiri au fost recunoscute de doctrina si practica judiciara în scopul constrângerii debitorului unei obligatii ce nu poate fi îndeplinita de catre creditor pe seama debitorului la executarea acesteia, daunele cominatorii nefiind reglementate în mod expres, iar în prezent dispozitiile art.5803 Cod pr.civ. prevad calea speciala a amenzii civile în favoarea statului ce va fi aplicata de instanta sesizata de creditor prin încheiere irevocabila, data cu citarea partilor, debitorul urmând a fi obligat la aceasta amenda stabilita pentru fiecare zi de întârziere pâna la executarea obligatiei prevazuta în titlul executoriu.

Mai mult, posibilitatea obligarii debitorului la plata amenzii în favoarea statului este recunoscuta si în cazul particular al aplicarii dispozitiilor art. 54 din Decretul nr. 31/1954 de art. 55 din acelasi act normativ, pentru cazul în care nu sunt aduse la îndeplinire dispozitile hotarârii ce va fi pronuntata.