Reîncredintare minor spre crestere si educare. Modificarea împrejurarilor avute initial în vedere. Aprecierea interesului superior al copilului în cadrul aplicarii art.44 Cod familie
Articolul 44 Cod familie statueaza posibilitatea reîncredintarii minorului daca au intervenit modificari în ceea ce priveste împrejurarile avute în vedere la momentul când s-a dispus încredintarea pe baza unei hotarâri judecatoresti.
De o asemenea schimbare a împrejurarilor putem vorbi doar atunci când exista motive puternice care sa demonstreze ca mentinerea copilului minor la acel parinte ar avea consecinte daunatoare asupra bunei lui dezvoltari fizice si morale.
Criteriul dupa care trebuie sa se calauzeasca instantele pentru a decide cu privire la reîncredintarea copilului minor este interesul acestuia, astfel cum apare acest principiu reglementat de art.2 din Legea 272/2004.
CURTEA DE APEL IASI, Sectia minori si familie, decizia civila nr. 18/12.02.2009, Dosar nr. 2529/245/2008
Art. 42si 44 Cod familie si art.2 din Legea nr.272/2004
Prin sentinta civila nr.5630/7 mai 2008 pronuntata de Judecatoria Iasi în dosarul nr. 2529/245/2008, s-a admis actiunea reclamantei L. D. formulata în contradictoriu cu pârâtul G. D., s-a dispus reîncredintarea minorei G.A-M. nascuta la 4 septembrie 1998 spre crestere si educare reclamantei si a fost obligat pârâtul la plata pensiei de întretinere pentru minora, în cota de 1 din venitul net lunar al acestuia, de la data pronuntarii hotarârii si pâna la majoratul minorei.
Pentru a se pronunta astfel prima instanta a retinut urmatoarele:
Articolul 44 Codul familiei prevede posibilitatea modificarii masurilor privitoare la drepturile si obligatiile personale sau patrimoniale între parintii divortati si copii, în cazul schimbarii împrejurarilor avute în vedere de instanta la data pronuntarii asupra cererii de încredintare a minorului, probele administrate în cauza fiind relevante sub aspectul în discutie.
Astfel, mama reclamanta a dovedit ca are conditiile materiale si morale pentru cresterea si educarea fiicei sale, atasament fata de aceasta si dorinta de a fi împreuna cu fetita sa.
Pârâtul caruia i-a fost încredintata fetita este militar, conditii în care este mare parte din timp plecat, participând la misiuni în strainatate.
În absenta tatalui fetita locuieste cu sotia tatalui, G. M. si cu bunicii paterni, de minora ocupându-se în principal G.M., asa cum rezulta din declaratia martorelor audiate la solicitarea pârâtului.
Minora este bine îngrijita si are rezultate scolare foarte bune dar asa cum rezulta din caracterizarea depusa la dosar si din declaratia martorei B. E., aceasta este introvertita si are momente de instabilitate emotionala.
Dorinta minorei este sa locuiasca împreuna cu mama sa, fata de care este profund atasata.
Împotriva acestei sentinte a declarat apel, în termen legal, pârâtul G. D., criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie deoarece au fost încalcate disp. art. 44 din Codul familiei, probele administrate în cauza neducând la concluzia ca interesul minorei ar fi acela de reîncredintare a sa celuilalt parinte.
Prin decizia civila nr.734/5 noiembrie 2008 Tribunalul Vaslui a respins apelul declarat de pârâtul G. D. împotriva sentintei civile nr.5630/7.05.2008 pronuntata de Judecatoria Iasi, sentinta ce a fost pastrata.
Pentru a se pronunta în acest sens tribunalul a retinut urmatoarele:
Prin sentinta civila nr. 1213/14.02.2005 pronuntata de Judecatoria Iasi în dosarul nr. 19450/2004 s-a declarat desfacuta casatoria partilor si s-a dispus ca minora A.-M., nascuta la 4.09.1998 sa fie încredintata spre crestere si educare tatalui – G.D.
Pentru a dispune astfel, instanta a retinut ca minora se afla în grija tatalui de mai mult de 1 an, mama fiind plecata în Italia.
Astfel dupa cum rezulta din probatoriul administrat la instanta de fond, reclamanta L.D. locuieste în continuare în Italia, unde are o locuinta stabila si un loc de munca ce îi asigura veniturile necesare unui trai decent. De la momentul încredintarii minorei tatalui, reclamanta a luat legatura cu minora, de cele mai multe ori telefonic si i-a trimis acesteia pachete cu haine, jucarii si rechizite scolare. Pârâtul nu a avut posibilitatea sa-si exercite în mod permanent, nemijlocit, drepturile parintesti asupra minorei, deoarece fiind militar de cariera a fost plecat în mai multe misiuni de lupta în strainatate.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul D. G. criticând-o pentru nelegalitate întrucât conform dispozitiilor art.44 Cod familie hotarârea trebuia sa se sprijine pe aspecte de fapt care sa nu fi fost avute în vedere de instanta atunci când a hotarât încredintarea copilului recurentului si sa se bazeze în principal pe interesul minorului conform art.42 Cod familie.
Au fost gresit aplicate dispozitiile art. 44 Cod familie deoarece revenirea asupra masurii încredintarii initiale trebuie sa aiba o justificare temeinica precum faptul ca mentinerea copilului la parintele caruia i-a fost încredintat initial ar avea consecinte daunatoare asupra bunei lui dezvoltari fizice, cresterii sau educarii sale.
Curtea, analizând motivele de recurs, decizia atacata, actele si probele de la dosar, vazând si dispozitiile art.44 si 42 Cod familie si art.304 pct.9 Cod procedura civila a constatat recursul întemeiat.
De regula exercitiul drepturilor si îndatoririlor parintesti se realizeaza într-un mediu familial care presupune prezenta permanenta a parintilor alaturi de copilul lor, în cadrul institutiei casatoriei.
Disolutia casatoriei ca urmare a divortului, separarea vietii fostilor soti duc la masura încredintarii copilului unuia sau altuia dintre ei, minora A. M. nascuta la data de 04.09.1998 fiind încredintata tatalui spre crestere si educare, instanta retinând ca acesta prezenta garantii materiale si morale pentru asigurarea unei cresteri si dezvoltari normale a minorei.
În spiritul bunei credinte si al întelegerii, în interesul superior al minorei, principial, ambii parinti ar trebui sa manifeste o disponibilitate maxima si o cooperare deplina, fiind excluse sicanele, de asa maniera încât copilul sa se bucure de prezenta, de afectiune, de grija si de crestere din partea ambilor parinti.
Articolul 44 Cod familie statueaza posibilitatea reîncredintarii minorului daca au intervenit modificari în ceea ce priveste împrejurarile avute în vedere la momentul când s-a dispus încredintarea pe baza unei hotarâri judecatoresti.
De o asemenea schimbare a împrejurarilor putem vorbi doar atunci când exista motive puternice care sa demonstreze ca mentinerea copilului minor la acel parinte ar avea consecinte daunatoare asupra bunei lui dezvoltari fizice si morale.
Criteriul dupa care trebuie sa se calauzeasca instantele pentru a decide cu privire la reîncredintarea copilului minor este interesul acestuia, astfel cum apare acest principiu reglementat de art.2 din Legea nr. 272/2004.
Notiunea de interes superior al copilului, de care trebuie sa se tina seama pentru reîncredintarea acestuia din urma, are un caracter complex, instanta trebuind sa aiba în vedere întregul context situational, respectiv de împrejurari privind vârsta si sexul copilului, atasamentul acestuia fata de unul sau altul dintre parinti, de posibilitatile materiale si moralitatea parintilor si, în general, de existenta celor mai prielnice conditii pentru cresterea si educarea minorului.
Probatoriile administrate, atesta ca în perioada cât minora a fost în îngrijirea tatalui aceasta a urmat cursurile scolare la Scoala „I.G.” din Iasi în anul scolar 2007/2008 finalizând semestrul I cu calificativul „Foarte bine”. De cresterea si educarea minorei se ocupau tatal acesteia si bunica paterna, uneori minora fiind dusa la scoala de mama vitrega.
În aprilie 2008, minora a fost luata de mama de la scoala, fiind dusa la sora mamei, numita K.G. din Negresti, judetul Vaslui.
De la acel moment minora a abandonat definitiv scoala, fiind declarata repetenta de Scoala „I.G.” Iasi. Inspectoratul Scolar Judetean Vaslui, Scoala cu clasele I-VIII M.D. Negresti a atestat faptul ca minora G.A.M. nu figureaza în evidentele lor scolare pentru anul 2007/2008. Ancheta sociala efectuata în Negresti a confirmat împrejurarea ca minora este în grija exclusiva a matusii materne K. G., cu mama tinând legatura telefonic, aspect recunoscut de intimata la interogatoriu.
Curtea a apreciat ca nu este incidenta ipoteza reglementata de art.44 Cod familie, deoarece nu au intervenit modificari în ceea ce priveste împrejurarile avute în vedere la momentul când s-a dispus încredintarea copilei catre tatal sau.
Situatia în care se afla copila la acest moment – de când a fost luata de mama – este de natura a avea consecinte deosebit de grave asupra dezvoltarii, cresterii si în special asupra educatiei sale.
În concluzie, si la acest moment cele mai bune conditii pentru cresterea si educarea minorei le ofera tatal, considerentele avute în vedere la momentul încredintarii fiind de actualitate.
Pentru aceste Curtea, în baza dispozitiilor art.312 alin.1 si 2 C.pr.civ. raportat la art. 304 pct.9 C.pr.civ. a admis recursul formulat de pârâtul G. D. împotriva deciziei civile nr.734/05.11.2008 pronuntata de Tribunalul Iasi, care a fost modificata în tot în sensul admiterii apelului formulat de pârâtul G. D. împotriva sentintei civile nr.5630/7 mai 2008 a Judecatoriei Iasi, care a fost schimbata în tot în sensul respingerii actiunii formulate de reclamanta L. D. în contradictoriu cu pârâtul G. D.