11. RETINEREA DE IMPOZITE SI CONTRIBUTII DIN VENITURILE OBTINUTE DE INVENTATOR ÎN URMA CESIONARII DREPTULUI LA OBTINEREA BREVETULUI DE INVENTIE.
LEGEA NR. 371/2003 , H.G. 44/2004 , privind normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, LE GEA NR 64/2001, pivind brevetele de inventie.
Dispozitiile art 47 din Legea nr. 47/2003 si ale pct 35 din Normele Metodologice, care prevad scutirea de impozitul pe venit pentru inventatorii ce au cesionat dreptul la brevetul de inventie nu opereaza în cazul în care contractul de cesiune priveste dreptul la depunerea cererii de brevet si la eliberarea brevetului de inventie.
Curtea de Apel Bacau - Sectia Comerciala si Contencios Administrativ Decizia nr. 593/18. 09. 2008.
Prin sentinta pronuntata de Tribunalul Neamt - Sectia Comerciala si de Contencios Administrativ, s-a admis actiunea precizata a reclamantilor F. I. si F. S. în sensul ca a fost obligata pârâta S.C A T P. S.A sa plateasca fiecarui reclamant suma de 3982 lei, cu titlu de impozit si contributii aferente veniturilor obtinute ca urmare a transmiterii prin cesiune a dreptului la brevetul de inventie, retinute ne legal.
A fost obligata pârâta si la plata dobânzii la aceste sume.
Totodata, s-a admis cererea de chemare în garantie formulata de pârâta, în sensul ca a fost obligata chemata în garantie - ANAF. Bucuresti sa restituie paratei sumele mentionate mai sus, încasate nelegal, precum si dobânda aferenta.
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de fond a avut în vedere urmatoarele considerente:
Prin contractul de cesiune nr. 1 din 23.05.2001 reclamantii au cesionat pârâtei, pentru o perioada de 20 de ani, dreptul la depunerea cererii de brevet de inventie la acordarea si eliberarea brevetului de inventie si dreptul la invocarea prioritatii conventionale. In baza susmentionatului contract (Cap. VIII art. 9) societatea a achitat reclamantilor drepturile de autor pentru inventii retinând din sumele cuvenite pentru anii 2C05 si 2006 impozitul de 16%.
Legea nr. 571/2003, cu modificarile ulterioare, privind Codul fiscal referindu-se la veniturile care nu sunt impozabile, enumera la art. 47 (1) lit. b veniturile obtinute de titularul brevetului prin cesionarea acestuia.
În aplicarea Legii nr. 571/20C3 privind Codul Fiscal au fost emise Norme metodologice aprobate prin H.G nr. 44/2004, cu modificarile ulterioare, norme ce prevad la punctul 35 ca „Venitul obtinut de catre persoana fizica având calitatea de inventator conform prevederilor art, 3 din Legea nr. 64/1991 republicata, cu modificarile ulterioare, ca urmare a transmiterii prin cesiune a dreptului la brevetul de inventie este în întregime neimpozabil".
Astfel cum rezulta din brevetul de inventie nr. 117862 CI eliberat la 28.03.2003 (fila 6 dosar 2351/C/2006) reclamantii au calitatea de inventatori, iar împreuna cu alti inventatori, în baza contractului de cesiune nr. 1/23.05.2001, au cesionat pârâtei dreptul la depunerea cererii de brevet de inventie, la acordarea si eliberarea brevetului de inventie si dreptul la invocarea prioritatii conventionale.
În aceste conditii, tribunalul a apreciat ca retinerea impozitului din platile efectuate reclamantilor cu titlu de drepturi patrimoniale provenite din drepturi de autori de inventie s-au facut cu încalcarea legislatiei în materie, respectiv art. 47 din Legea nr. 571/2003 si pct. 35 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003, aceste venituri obtinute de reclamanti fiind considerate de legiuitor ca neimpozabile. Asadar, în mod gresit au fost încadrate în venituri salariale din alte surse la care se calculeaza impozitul impozit si alte contributii aferente.
Pentru aceste considerente tribunalul a admis actiunea asa cum a fost precizata la data de 19.12.2007, obligând pârâta SC A. T. P. sa restituie reclamantilor sumele retinute nelegal cu titlu de impozit pentru veniturile obtinute din drepturi de inventator pentru anii 2005 si 2006.
Împotriva acestei sentinte a declarat recurs pârâta S.G A. T. P. S.A., care a invocat prin motivele de recurs gresita interpretare si aplicare a dispozitiilor legale incidente, aratând urmatoarele :
- societatea a procedat legal la retinerea impozitului din sumele platite reclamantilor, în temeiul dispozitiilor art. 52, coroborat cu art. 42 Cod fiscal, iar art.35 din Normele de aplicare a Codului fiscal nu era incident în cauza;
- sentinta instantei de fond nu este motivata, în sensul ca tribunalul a retinut incidenta în speta a art. 47 Cod fiscal si art. 35 din Norme, fara a indica motivele pentru care au fost înlaturate argumentele contrare ale pârâtei;
Pentru aceste motive, recurenta - pârâta a solicitat modificarea sentintei recurate, în sensul respingerii actiunii ca nefondata.
Intimatii - reclamanti F. S. si F. I. au depus la dosar întâmpinare fata de recursul pârâtei , solicitând respingerea recursului, întrucât interpretarea data de recurenta textelor de lege aplicabile în speta este eronata.
Analizând sentinta recurata, sub aspectul criticilor formulate si în raport de dispozitiile art. 304 pct. 9 si art. 3041 Cod procedura civila, curtea a retinut urmatoarele:
Prin contractul de cesiune nr. 1/23 mai 2001, reclamantii F. I. si F. F. au cesionat pârâtei, pe o perioada de 20 de ani, dreptul la depunerea cererii de brevet de inventie, la acordarea si eliberarea brevetului de inventie .
Instanta de fond a apreciat ca reclamantii se încadreaza în situatia prevazuta de art. 47 din Legea 571/2003 si art. 35 din Normele metodologice de aplicare a Codului Fiscal si în calitatea lor de inventatori ce au cesionat dreptul la brevetul de inventie, sunt scutiti de plata impozitului pe venit.
Potrivit art. 47 din Legea 57/2003, sunt considerate venituri neimpozabile veniturile obtinute prin aplicarea efectiva a unei inventii brevetate, de catre titular sau licentiatii acestuia (lit. a), precum si veniturile obtinute de titularul brevetului, prin cesionarea acestuia (lit. b).
Pentru a stabili sfera persoanelor care pot beneficia de veniturile neimpozabile prevazute de textul mentionat, este necesar sa ne raportam la prevederile Legii 64/1991.
Acest act normativ, defineste - la art. 2 - urmatorii termeni:
- inventator- persoana care a creat inventia:
- succesor în drepturi - orice persoana fizica sau juridica careia i s-a transmis fie dreptul la acordarea brevetului de inventie, fie drepturile care decurg dintr-un brevet de inventie eliberat;
- titularul brevetului - persoana fizica sau juridica careia îi apartine dreptul conferit prin brevet.
Art. 3 din Legea 64/1991 prevede ca dreptul la brevet de inventie apartine inventatorului sau succesorului sau în drepturi, iar art. 45 face distinctie între "dreptul la brevet, dreptul la acordarea brevetului si drepturile care decurg din brevet".
Interpretând contractul de cesiune dintre reclamanti si pârâta prin prisma acestor dispozitii legale, concluzia ce se impune este aceea ca societatea pârâta are calitatea de succesor în drepturi a inventatorilor care i-au cesionat dreptul la depunerea cererii de brevet, la acordarea si eliberarea brevetului.
Reclamantii, în calitate de inventatori, nu au transmis prin cesiune dreptul la brevetul de inventie, pentru a le fi aplicabile dispozitiile pct. 35 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal.
Dreptul la brevetul de inventie s-a nascut direct în patrimoniul societatii pârâte, ca succesor în drepturi al inventatorilor, în sensul prevederilor art. 2 lit. (m) din Legea 64/1991.
Norma juridica citata vizeaza veniturile obtinute de titularul de brevet (care are în acelasi timp si calitatea de inventator) din cesiunea brevetului si nu din cesiunea dreptului de a depune cererea pentru eliberarea brevetului de inventie.
Fata de considerentele expuse, curtea constata ca prima instanta a interpretat gresit dispozitiile legale ce au incidenta în cauza, criticile recurentei fiind întemeiate, pe acest aspect.
Ca urmare, în temeiul dispozitiilor an. 312 al. 1 Cod procedura civila, raportat la an. 3C4 pct. 9 Cod procedura civila, cunea a admis recursul si a modificat în tot sentinta recurata, în sensul ca a respins actiunea reclamantilor, ca nefondata.