Recalculare pensie. Venituri ce nu pot fi valorificate la stabilirea pensiei – prime si venituri obtinute în urma retribuirii muncii în acord global anterior intrarii în vigoare a Legii nr. 19/2000
O.U.G. nr. 4/2005, art. 4 alin. 2, pct. VI din Anexa
Legea nr. 19/2000, art. 2, art. 164 alin. (3)
Primele si suplimentarile salariale obtinute în urma retribuirii muncii în acord global, pentru care s-a retinut, la data platii, contributia de asigurari sociale, nu se pot valorifica pentru calculul pensiei, date fiind dispozitiile art. 4 alin. (2) ale O.U.G. nr. 4/2005 si din anexa nr. 1 la aceeasi ordonanta, deoarece textul instituie prezumtia legala ca aceste venituri nu au facut parte din baza de calcul a pensiei conform legislatiei in vigoare.
Posibilitatea aplicarii principiilor de drept este exclusa atunci când într-o materie sunt stabilite norme legale exprese. Refuzul valorificarii veniturilor suplimentare reprezentând premii ori sume obtinute în acord global nu contravine dispozitiilor art. 2 din Legea nr. 19/2000, respectiv principiului contributivitatii, deoarece acest principiu conditioneaza acordarea drepturilor de asigurari sociale de contributia anterioara la constituirea fondurilor aferente, însa nu implica si o proportionalitate între sumele cu care s-a contribuit si prestatiile de asigurari sociale ulterior acordate. O atare proportionalitate nu ar fi de conceput, întrucât întinderea unor astfel de prestatii nu poate fi cunoscuta anterior stabilirii lor, dat fiind ca difera în functie de durata vietii beneficiarului.
Pe de alta parte, ele se stabilesc si pe baza principiului solidaritatii sociale, consacrat în art. 2 lit. c) al Legii nr. 19/2000, care permite ca din contributiile de asigurari sociale achitate de unii asigurati sa se plateasca si prestatiile cuvenite altor persoane, chiar în situatiile în care acestea din urma au contribuit mai putin la constituirea fondurilor de asigurari, în ipoteza anumitor riscuri sociale asigurate, cum ar fi incapacitatea de munca determinata de boli sau accidente de munca, de sarcina si lauzie, etc.
Prin urmare, nu este necesara valorificarea, la calculul pensiilor, în sistemul instituit prin Legea nr. 19/2000, a tuturor veniturilor obtinute pe perioada desfasurarii activitatii în munca. Pot fi valorificate doar acele venituri care aveau caracter permanent si care au facut parte din baza de calcul a pensiei conform legislatiei anterioare, cele doua conditii fiind reglementate prin art. 164 alin. (3) din Legea nr. 19/2000 si partea finala a pct. VI din Anexa la O.U.G. nr. 4 /2005.
(Decizia civila nr. 302 din 23 februarie 2010,
Sectia litigii de munca si asigurari sociale, dr. C.P.)
Prin sentinta civila nr. 1614/2009, pronuntata de Tribunalul Arad în dosarul nr. 3199/108/2009, a fost admisa actiunea formulata si precizata de reclamanta A.T. împotriva pârâtei Casa Judeteana de Pensii Arad, pârâta fiind obligata sa emita o decizie de revizuire a pensiei pentru limita de vârsta a reclamantei cu luarea în considerare a veniturilor suplimentare, atestate prin adeverintele nr. 5848/01.07.2008, emisa de Institutul de Studii si Proiectari Hidroenergetice S.A., si nr. 446/09.02.2009, emisa de Institutul National de Cercetare – Dezvoltare pentru Protectia Mediului – ICIM Bucuresti.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre, tribunalul a retinut ca reclamanta a fost înscrisa la pensie pentru munca si limita de vârsta, prin decizia nr. 2067140/1998 a D.M.P.S. Bihor, începând cu 01.05.1998, în conditiile Legii nr. 3/1977. Prin decizia nr. 237967/30.11.2005, Casa Judeteana de Pensii Arad a recalculat pensia acesteia, potrivit O.U.G. nr. 4/2005, începând cu 01.12.2005, stabilind un punctaj mediu anual de 1,82605 si un cuantum al pensiei de 540 lei. Ulterior, prin cererea înregistrata la Casa Judeteana de Pensii Arad sub nr. 12668/27.04.2009, reclamanta a cerut recalcularea pensiei cu valorificarea veniturilor mentionate în adeverintele anexate solicitarii, însa pârâta i-a raspuns ca veniturile suplimentare înscrise în acestea nu pot fi valorificate, astfel încât reclamanta a formulat actiunea pendinte.
Instanta de fond a apreciat ca, în speta, se ridica problema daca veniturile suplimentare, atestate prin adeverintele depuse de catre reclamanta si care nu au fost avute în vedere la recalcularea pensiei, au caracter permanent, în contextul în care art. 164 alin. (3) din Legea nr. 19/2000 se refera doar la sporuri permanente, iar pârâta care s-a prevalat de pct. VI teza finala din Anexa la O.U.G. nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurarilor sociale de stat. Potrivit pct. VI teza finala din Anexa la O.U.G. nr. 4/2005, nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediul anual, întrucât nu au facut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislatiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori dupa timp, pe baza de tarife sau cote procentuale…, premiile anuale si premiile acordate în cursul anului pentru realizari deosebite si recompensele cu caracter limitat, acordate personalului din unele sectoare de activitate.
Art. 78 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 prevede ca numarul de puncte realizat în fiecare luna se calculeaza prin raportarea salariului brut lunar individual, incluzând sporurile si adaosurile, sau, dupa caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contributiei de asigurari sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectiva.
Aceste dispozitii se coroboreaza cu cele din capitolul II, pct. 19 din Ordinul M.M.S.S. nr. 340/2001, care defineste sintagma „salariul brut lunar individual” ca fiind totalitatea veniturilor, indiferent de fondurile din care acestea se achita, realizate de asiguratii care se afla în una sau mai multe dintre situatiile de la art. 5 alin. (1) pct. I si II din lege.
Întrucât Legea nr. 19/2000 nu defineste sporurile cu caracter permanent, stabilirea caracterului permanent al unui spor nu se poate face decât apelând la prevederile cuprinse în Anexa la O.U.G. nr. 4/2005 privitoare la sporurile, indemnizatiile si majorarile de retributii tarifare care, potrivit legislatiei anterioare datei de 01.04.2001, au facut parte din baza de calcul a pensiilor si care se utilizeaza la determinarea punctajului mediu anual.
Astfel, la pct. IV din anexa, se prevede ca se utilizeaza la determinarea punctajului mediu anual si sporurile acordate de catre ministerul de resort, conform dispozitiilor actelor normative în vigoare în diverse perioade, evidentiate împreuna cu salariile aferente în statele de plata si pentru care s-a datorat si s-a virat contributia de asigurari sociale.
La pct. V din anexa se au în vedere sporurile cu caracter permanent în conformitate cu prevederile Legii nr. 49/1992, aratându-se, printre altele, ca se iau în considerare sporurile cu caracter permanent prevazute de legislatia specifica fiecarui domeniu de activitate sau în contractul colectiv de munca, atât pentru perioadele anterioare datei de 01.04.1992, când a intrat în vigoare legea amintita, cât si pentru cele ulterioare acestei date.
Prin adeverinta nr. 5848/01.07.2008, emisa de Institutul de Studii si Proiectari Hidroenergetice S.A., s-a atestat împrejurarea ca reclamanta, în perioada în care a fost angajata acestui institut, a realizat venituri suplimentare la retributia tarifara de încadrare, respectiv la salariul de baza, care au fost incluse în baza lunara de calcul a contributiei de asigurari sociale, conform art. 1 din Decretul nr. 389/1972, venituri ce au avut caracter permanent în întelesul legii. Pe toata durata angajarii reclamantei s-au achitat lunar cotele de CAS, inclusiv contributia la pensie suplimentara pentru angajat, cât si cotele aferente angajatorului, conform Legii nr. 27/1966, Decretului nr. 389/1972, Legii nr. 3/1977 si Decretului nr. 232/1986, mentionându-se ca Institutul de Proiectari a uzitat, ca forma de retribuire, de retribuirea în acord, conform H.C.M. 191/1963 si Legii nr. 10/1972.
Conform adeverintei nr. 446/09.02.2009, emisa de Institutul National de Cercetare – Dezvoltare pentru Protectia Mediului – ICIM Bucuresti, reclamanta a fost salariata a institutului, în functia de cercetator stiintific si a beneficiat, în perioada 1977 – 1981, de venituri brute suplimentare la salariul de baza, pentru care institutul a virat cotele CASS, pensie, pensie suplimentara si somaj, conform legislatiei în vigoare.
Prima instanta a apreciat ca nu se poate considera ca un venit suplimentar este permanent pentru un angajat doar daca i s-a acordat pe toata perioada anului si nepermanent pentru un alt angajat caruia i s-a acordat numai sporadic, deoarece aceasta ar fi de natura sa nasca discriminari între angajati. Astfel, un salariat care ar încasa atare venituri pe tot parcursul unui an ar beneficia, la stabilirea punctajului mediu anual, de acestea, în timp ce un alt angajat, care ar încasa atare venituri numai sporadic în decursul unui an, nu ar beneficia de luarea în calcul a acestora la stabilirea punctajului mediu lunar, în contextul în care, si pentru unul si pentru celalalt, angajatorul si-a îndeplinit obligatia de a achita cotele de CAS, inclusiv contributia la pensia suplimentara si cotele aferente angajatorului.
Or, art. 2 lit. b) din Legea nr. 19/2000 stabileste ca unul dintre principiile de baza ale sistemului public de pensii este cel al egalitatii, „care asigura tuturor participantilor la sistemul public, contribuabili si beneficiari, un tratament nediscriminatoriu în ceea ce priveste drepturile si obligatiile prevazute de lege”. Acest principiu se regaseste si în preambulul la O.U.G. nr. 4/2000, unde se arata ca trebuie respectat principiul „la conditii egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul iesirii la pensie”.
Pe de alta parte, la pct. 19 lit. b) din Titlul II al pct. A din Ordinul M.M.S.S. nr. 340/2001 se prevede ca prin sintagma „salariile individuale brute realizate lunar, inclusiv sporurile si adaosurile, reglementate prin lege sau prin contractul colectiv de munca” se au în vedere si sporurile, indiferent daca au caracter permanent sau nu.
Împotriva acestei sentinte a declarat recurs, în termenul legal, pârâta Casa Judeteana de Arad, solicitând modificarea în totalitate a hotarârii atacate, în sensul respingerii ca neîntemeiata a actiunii reclamantei, asa cum a fost ea formulata în primul ciclu procesual.
Sintetizând motivele de recurs ale pârâtei, întemeiate pe dispozitiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea a constatat ca ele vizeaza nerespectarea de catre judecatorii fondului a prevederilor pct. VI, teza finala, din Anexa la O.U.G. nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurarilor sociale de stat, care exclud luarea în considerare, la calculul pensiei, a formelor de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori dupa timp, pe baza de tarife sau cote procentuale. Or, veniturile dovedite cu adeverintele în litigiu fac parte din categoria la care se refera acest text legal.
Pozitia procesuala a intimatei reclamante a fost exprimata prin întâmpinarea depusa la dosar, prin care s-au invocat argumentele de drept ale sentintei recurate si s-a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
Analizând recursul pârâtei, prin prisma motivelor invocate si a actelor de procedura efectuate în primul ciclu procesual, cu aplicarea corespunzatoare a prevederilor art. 312 alin. (1), ale art. 304 ind. 1 si ale art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea a retinut urmatoarele:
Reclamanta beneficiaza de pensie pentru limita de vârsta, stabilita, în temeiul Legii nr. 3/1977, prin Decizia nr. 2067140/1998, începând cu data de 01.05.1998. Pensia acesteia a recalculata în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000 si în baza H.G. nr. 1550/2004 si, respectiv, O.U.G. nr. 4/2005.
Ulterior, reclamanta a solicitat recalcularea pensiei sale, prin valorificarea veniturilor suplimentare atestate de adeverintele nr. 446/2009 si nr. 5848/2008, eliberate de fostul angajator, si constând din acord global si prime. Pârâta nu a dat curs acestei cereri, astfel încât s-a nascut litigiul pendinte.
Veniturile rezultate din adeverintele de care se prevaleaza reclamanta reprezinta, potrivit celor mentionate de catre fostul angajator, prime si suplimentari salariale obtinute în urma retribuirii muncii în acord global, pentru care s-a retinut, la data platii, contributia de asigurari sociale. Cu toate acestea, Curtea a apreciat ca veniturile în discutie nu se pot valorifica pentru calculul pensiei, date fiind dispozitiile art. 4 alin. (2) ale O.U.G. nr. 4/2005 si din anexa nr. 1 la aceeasi ordonanta, potrivit carora nu se iau în considerare la calculul pensiei formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori dupa timp, pe baza de tarife sau cote procentuale, deoarece textul instituie prezumtia legala ca aceste venituri nu au facut parte din baza de calcul a pensiei conform legislatiei in vigoare.
Posibilitatea aplicarii principiilor de drept este exclusa atunci când într-o materie sunt stabilite norme legale exprese. Totodata, nu se poate retine, în speta, ca omisiunea de valorificare a veniturilor suplimentare reprezentând premii ori sume obtinute în acord global contravine dispozitiilor art. 2 din Legea nr. 19/2000, respectiv principiului contributivitatii, conform caruia „fondurile de asigurari sociale se constituie pe baza contributiilor datorate de persoanele fizice si juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurari sociale cuvenindu-se pe temeiul contributiilor de asigurari sociale platite”. În fapt, principiul astfel consacrat presupune doar faptul ca drepturile de asigurari sociale nu pot fi acordate fara a se fi contribuit anterior la constituirea fondurilor aferente, dar nu implica si o proportionalitate între sumele cu care s-a contribuit si prestatiile de asigurari sociale ulterior acordate.
O atare proportionalitate nu ar fi de conceput în primul rând datorita faptului ca întinderea unor astfel de prestatii nu poate fi cunoscuta anterior stabilirii lor, dat fiind ca difera în functie de durata vietii beneficiarului. Pe de alta parte, ele se stabilesc si pe baza principiului solidaritatii sociale, consacrat în art. 2 lit. c) al Legii nr. 19/2000, potrivit caruia toti participantii la sistemul public îsi asuma reciproc obligatii si beneficiaza de drepturi pentru prevenirea, limitarea sau înlaturarea riscurilor sociale prevazute de lege. În alti termeni, din contributiile de asigurari sociale achitate de unii asigurati se realizeaza si prestatiile cuvenite altor persoane, chiar în situatiile în care acestea din urma au contribuit mai putin la constituirea fondurilor de asigurari, în ipoteza anumitor riscuri sociale asigurate, cum ar fi incapacitatea de munca determinata de boli sau accidente de munca, de sarcina si lauzie, etc.
Luând în considerare doar acest principiu, nu se poate conchide ca este necesar a se valorifica, la calculul pensiilor, în sistemul instituit prin Legea nr. 19/2000, toate veniturile obtinute pe perioada desfasurarii activitatii în munca. Pot fi valorificate doar acele venituri care aveau caracter permanent si care au facut parte din baza de calcul a pensiei conform legislatiei anterioare, cele doua conditii, instituite prin art. 164 alin.3 din lege corelat cu partea finala a pct. VI din Anexa la O.U.G. nr. 4 /2005, fiind cumulative.
Cele doua adeverinte prezentate de reclamanta nu îndeplinesc nici una din aceste conditii. Veniturile atestate prin aceste adeverinte sunt prezumate de legiuitor ca nu au facut parte din baza de calcul al pensiei si nu au avut caracter permanent, fiind acordate sporadic, doar in anumite luni dintr-un an calendaristic.
Împrejurarea ca art. 23 alin. 5 din Legea nr. 19/2000 stabileste ca baza de calcul a contributiei de asigurari sociale venitul brut realizat lunar, detaliat în pct. 7 din Ordinul 680/2007 al Ministerului Muncii, Familiei si Egalitatii de Sanse, prin care s-a modificat a Ordinul nr. 340/2001 referitor la normele metodologice de aplicare a Legii nr. 19/2000, nu prezinta relevanta în speta, deoarece reclamanta s-a pensionat anterior intrarii în vigoare a Legii nr. 19/2000, care nu se aplica retroactiv.
Pe de alta parte, prin Decizia nr. 30/2009 pronuntata de Înalta Curte de Casatie si Justitie, s-a respins recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie si Colegiul de Conducere al Curtii de Apel Craiova cu privire la stabilirea si recalcularea pensiilor din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurarilor sociale de stat referitor la posibilitatea luarii în considerare a formelor de retribuire obtinute în acord global, prevazute de art. 12 alin. (1) lit. „a” din Legea nr. 57/1974 privind retribuirea dupa cantitatea si calitatea muncii. Aceasta este obligatorie pentru instantele judecatoresti de la momentul redactarii si publicarii sale in Monitorul Oficial.
În considerentele acestei decizii, instanta suprema a statuat ca prevederile pct. VI din Anexa la O.U.G. nr. 4/2005, potrivit carora formele de retribuire în acord nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au facut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislatiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, sunt clare si lipsite de echivoc, astfel încât nu trebuie interpretate.
Art. 329 C. proc. civ. nu face distinctie între solutiile de admitere a recursului în interesul legii si cele de respingere, atunci când statueaza asupra efectelor lor obligatorii.
Dat fiind efectul obligatoriu al interpretarilor date de Înalta Curte de Casatie si Justitie asupra unor dispozitii legale atunci când ele sunt confuze ori contradictorii, cu atât mai mult sunt de natura a îndatora instantele judecatoresti la respectarea lor, atunci când, în conditii identice de compunere si competenta, deciziile instantei supreme constata solutia legislativa ce se impune cu evidenta într-un anumit gen de litigii.
Pentru argumentele de fapt si de drept expuse anterior, Curtea a constatat ca instanta de fond a facut o gresita aplicare a principiului contributivitatii, instituit prin art. 2 din Legea nr. 19/2000, precum si a prevederilor Ordinului nr. 340/2001, motiv pentru care a admis recursul pârâtei, în baza art. 304 pct. 9 si art. 312 alin. (1) C. proc. civ., si a modificat în tot a sentinta recurata, în sensul respingerii ca neîntemeiata a actiunii reclamantei.