Prin rechizitoriul Parchetului de pe lânga Judecatoria Iasi a fost trimis in judecata in stare de libertate inculpatul TC, pentru savârsirea infractiunii de „conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de catre o persoana care are o îmbibatie alcoolica de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge”, prev. si ped. de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002, republicata.
In motivarea rechizitoriului procurorul a retinut, în esenta, ca inculpatul în data de 08.03.2008 în jurul orei 17:00 a condus autoturismul marca Daewoo Matiz pe DJ 248, având o alcoolemie de 2,15 g/l alcool pur în sânge.
In cursul urmaririi penale au fost administrate urmatoarele probe: procesul verbal de cercetare la fata locului producerii accidentului, procesul verbal de prelevare a probelor biologice, buletinul de analiza toxicologica alcoolemie, buletinul de examinare clinica, declaratiile martorului VT, declaratiile de recunoastere ale învinuitului.
In cursul cercetarii judecatoresti au fost audiati inculpatul, martorii VT, LC.
Atât pe parcursul cercetarilor cât si pe parcursul judecatii inculpatul a avut un comportament sincer, recunoscând si regretând comiterea faptei.
Instanta a constatat, potrivit art. 345 Cod procedura penala, ca fapta retinuta în sarcina inculpatului prin rechizitoriu exista, constituie infractiune si a fost savârsita de inculpat, urmând a dispune condamnarea acestuia.
In vederea unei juste individualizari a stabilirii si aplicarii pedepsei, instanta va avea in vedere criteriile generale prevazute de art. 72 Cod penal.
Astfel, instanta a constat ca inculpatul a avut o atitudine de recunoastere si regret a savârsirii faptei si ca nu este cunoscut cu antecedente penale, motiv pentru care a condamnat pe inculpat la o pedeapsa în cuantumul minimului special prevazut de lege, cu suspendarea conditionata a executarii pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani, facând aplicarea disp. art. 81 Cod penal si atragând atentia asupra art. 83 Cod penal.
Lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, recunoasterea faptei si regretul acestuia nu au fost insa retinute ca circumstante atenuante judiciare prevazute de disp.art.74 alin. 1 lit.a si c Cod penal întrucât aceste împrejurari, in cazul concret (nivelul mare al alcoolemiei, accidentul în care a fost implicat inculpatul), nu au relevanta si consistenta unor împrejurari care sa atenueze raspunderea penala. Recunoasterea unor date si împrejurari ale realitatii ca circumstante atenuante nu este posibila decât daca circumstantele avute in vedere de instanta reduc in asemenea masura gravitatea faptei in ansamblu sau îl caracterizeaza de o asemenea maniera pe inculpat, încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special prevazut de lege pentru infractiunea savârsita in concret satisface imperativul justei individualizari a pedepsei.
Aceste aspecte au constituit insa criteriu de apreciere in dozarea pedepsei între limitele prevazute de lege.