Perioada lucrata într-o functie de conducere care necesita studii juridice poate fi recunoscuta ca vechime în munca juridica, dar nu ca vechime în specialitatea de consilier juridic.
Decizia civila nr. 796/R din 17.11.2008 a Curtii de Apel Galati
Prin sentinta civila nr. 461/30.06.2008 a Tribunalului Braila, s-a admis actiunea formulata de P. B.-I. în contradictoriu cu pârâta O.N.R.C. Bucuresti.
S-a constatat ca perioada cuprinsa între 11 octombrie 2002 si pâna la data pronuntarii, constituie vechime în specialitatea de consilier juridic.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut urmatoarele:
Prin cererea înregistrata la Tribunalul Braila sub nr. 901/113/2008, reclamantul P. B.-I. a chemat în judecata pe pârâtul O.N.R.C. Bucuresti pentru a se constata ca activitatea prestata în cadrul institutiei pârâte în perioada 11 octombrie 2002 pâna în prezent constituie vechime – în specialitatea de consilier juridic, cu consecinta înregistrarii în cartea de munca a mentiunilor respective.
Tribunalul, pe baza actelor si lucrarilor de la dosar, a retinut urmatoarele:
Prin cererea înregistrata sub nr. 901/113/2008, reclamantul P. B.-I. a chemat în judecata pe pârâtul O.N.R.C. Bucuresti pentru a se constata ca activitatea prestata în cadrul institutiei pârâte în perioada 11 octombrie 2002 pâna în prezent constituie vechime – în specialitatea de consilier juridic, cu consecinta înregistrarii în cartea de munca a mentiunilor respective .
Reclamantul a sustinut în actiune ca în perioada mentionata a ocupat si ocupa si în prezent functia de sef birou Î.M. din cadrul O.R.C. de pe lânga C.C.I.A. Braila.
Atributiile de serviciu si activitatea desfasurata presupune cunoasterea legislatiei în domeniul comercial, civil si procedurii civile, îndeplinirea de acte si actiuni juridice, inclusiv reprezentarea în instanta, în diferite litigii.
Pârâta, prin întâmpinare, a cerut respingerea actiunii, considerând ca absolvirea facultatii de drept de catre reclamant a fost o conditie pentru ocuparea postului detinut.
Îndeplinirea atributiilor specifice postului nu-l îndreptatesc pe reclamant sa ceara recunoasterea vechimii în specialitatea de consilier juridic.
La dosar s-au depus acte.
Tribunalul, analizând actele si lucrarile dosarului a retinut cele ce vor fi expuse în continuare.
Reclamantul este angajat cu contract individual de munca la O.N.R.C. din data de 11 octombrie 2002, pe perioada nedeterminata, ca sef birou, iar ulterior ca sef serviciu, functie pe care o exercita si în prezent.
Fisa postului din anul 2002, dar si cea din anul 2004 prevede cerinta studiilor superioare juridice.
Reclamantul a facut dovada ca este titularul diplomei de absolvire a Facultatii de drept din cadrul Universitatii „P.A.” din Iasi, promotia 2000.
Potrivit aceleiasi fise a postului, reclamantul a avut si are în continuare printre alte atributii si pe acelea privind însusirea legislatiei specifice societatilor comerciale; asigurarea efectuarii corecte a operatiunilor de înmatriculare sau înregistrare a societatilor comerciale, acorda consultanta de specialitate agentilor economici.
Potrivit Decretului nr. 546/1972 privind recunoasterea vechimii în munca juridica a absolventilor cu diploma ai facultatilor de drept (neabrogat prin Legea nr. 514/2003 privind organizarea si exercitarea profesiei de consilier juridic) se considera vechime în munca juridica, daca prin lege nu se dispune altfel, perioada de activitate desfasurata de absolventii cu diploma ai facultatilor de drept, în institutii pentru care cerintele de studii prevad conditia studiilor juridice superioare.
Noua lege a consilierilor juridici ( Lega nr. 514/2003) stipuleaza în art. 1:
„Consilierul juridic asigura apararea drepturilor si intereselor legitime ale statului, ale autoritatilor publice centrale si locale, ale institutiilor publice si de interes public, ale celorlalte persoane juridice de drept public, precum si ale persoanelor juridice de drept privat, în slujba carora se afla si în conformitate cu Constitutia si legile tarii”.
Reclamantul a facut dovada îndeplinirii conditiilor cerute de textele citate, motiv pentru care instanta a admis actiunea constatând-o fondata, si, a constatat ca perioada cuprinsa între 11 octombrie 2002 si pâna la data de 30 iunie 2008 constituie vechime în specialitatea de consilier juridic.
Prin sentinta civila nr. 552/27.08.2008 a aceleiasi instante, s-a admis cererea reclamantului si a fost obligata pârâta sa înregistreze în carnetul de munca al acestuia mentiunile din dispozitivul sentintei civile nr. 461/30.06.2008 a Tribunalului Braila.
Împotriva sentintei civile nr. 461/30.06.2008 a Tribunalului Braila, a formulat recurs pârâta O.N.R.C., criticând-o prin prisma prevederilor art. 304 pct. 3 si 304 indice 1 Cod procedura civila.
Astfel, prin prisma prevederilor art. 304 pct. 3 Cod procedura civila, a apreciat ca sentinta recurata a fost data cu încalcarea normelor de competenta materiala.
Cererea reclamantului nu poate fi considerata ca fiind un conflict de munca, asa cum prevad dispozitiile Legii nr. 168/1999.
În consecinta, a solicitat casarea sentintei cu trimiterea dosarului la instanta competenta material.
Prin prisma prev. art. 304 indice 1 C.pr. civila, a învederat ca cererea este inadmisibila întrucât functia de sef birou presupunea absolvirea de studii superioare de lunga durata în domeniul economic sau juridic, ceea ce constituie un impediment redutabil în a nu asimila aceasta vechime cu vechime în functii de natura juridica.
Absolventii facultatilor de drept sunt licentiati în studii juridice iar postul de executie destinat acestora este cel de consilier juridic, astfel ca solicitarea reclamantului este inadmisibila.
De asemenea, în carnetul de munca sunt evidentiate raporturile juridice de munca stabilite prin contractele individuale de munca iar functia de sef serviciu nu este în cadrul Directiei Juridice a ONRC.
În consecinta, a solicitat casarea în tot a sentintei civile si trimiterea cauzei spre rejudecare.
În drept, a întemeiat recursul pe disp. art. 299 si urm. C.pr. civila.
Intimatul reclamant a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat pentru urmatoarele considerente:
Referitor la competenta instantei de fond, a aratat ca Legea nr. 53/2003 prevede ca ,,Jurisdictia muncii are ca obiect solutionarea conflictelor de munca cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea si încetarea contractelor individuale”.
,,Judecarea conflictelor de munca este de competenta instantelor stabilite conform Codului de procedura civila”.
Codul de procedura civila prevede în Titlul I cu privire la competenta materiala ca tribunal judeca în prima instanta conflictele de munca.
Legea nr. 168/1999 cu modificari defineste conflictul de drepturi ca fiind acele conflicte în legatura cu executarea contractelor individuale de munca - art. 67, lit. a. Totodata instituie si regula solutionarii conflictelor de drepturi ca fiind pe cale de instanta, competenta materiala fiind stabilita prin lege (art. 70 si art. 71).
Desi recurenta încearca sa demonstreze ca nu ar fi vorba de nici un conflict în acest caz, prin faptul ca a recunoscut activitatea desfasurata de contestator în perioada 11.10.2008 pâna în prezent ca fiind una de natura juridica în conformitate cu prevederile Legii nr. 314/2003, prin refuzul modificarii înregistrarilor din carnetul de munca practic, anuleaza orice recunoastere oficiala si posibilitatea valorificarii acestei recunoasteri, atât timp cât ,,Carnetul de munca este actul oficial prin care se dovedeste vechimea în munca … meserie sau specialitate” (art. 1 din Decretul nr. 92/1976 privind carnetul de munca). Relatia cu recurenta este una de munca, ce are la baza prevederile contractului individual de munca încheiat si depus în copie la dosar. Prin urmare, fiind vorba de un aspect ce priveste desfasurarea contractului individual de munca între angajat si salariat, în mod corect cererea a fost solutionata de catre Tribunalul Braila (domiciliul reclamantului – art. 284 alin. (2) Legea nr. 53/2002) fara încalcarea normelor cu privire la încalcarea competentei materiale a instantei.
Referitor la lipsa obiectului cererii sau a inadmisibilitatii acestuia, a sustinut ca, asa cum reiese si din actele depuse la dosar, începând cu data de 11.10.2002, pâna în prezent, activitatea desfasurata în cadrul institutiei, în diferite functii dar pastrând practic aceleasi atributii si responsabilitati a fost una eminamente juridica în conformitate cu prevederile Legii nr. 514/2003 privind organizarea si exercitarea profesiei de consilier juridic.
Functiile îndeplinite în cadrul O.R.C. de pe lânga Tribunalul Braila, reprezinta încadrarea într-o ierarhie functionala de conducere sau de executie, fata de prevederile regulamentului de organizare si functionare aprobat prin ordin al ministrului de justitie. Încadrarea pe aceste functii respecta anumite criterii atât de competenta cât si de pregatire, în raport cu atributiile stabilite prin fisa postului, conferind astfel natura activitatii exercitate efectiv. În cazul de fata, concret, considera ca profesia este si o ocupatie fiind vorba de o conditie necesara accesului în functie si îndeplinirii atributiilor specifice.
Prin decizia civila nr. 796/R din 17.11.2008 a Curtii de Apel Galati a fost admis recursul declarat de pârâtul O.N.R.C. Bucuresti împotriva sentintei civile nr. 461/30.06.2008 pronuntata de Tribunalul Braila în dosarul nr. 901/113/2008.
A fost modificata în parte sentinta civila nr. 461/30.06.2008 a Tribunalului Braila în sensul ca:
A fost admisa în parte actiunea formulata de reclamantul P. B.-I. în contradictoriu cu pârâta O.N.R.C. Bucuresti.
S-a constatat ca perioada cuprinsa între 11.10.2002 si pâna la data pronuntarii constituie vechime în munca juridica.
Au fost mentinute celelalte dispozitii ale sentintei civile recurate.
Au fost avute în vedere urmatoarele considerente:
Primul motiv de recurs întemeiat pe disp. art. 304 pct. 3 C.pr.civila referitor la necompetenta materiala a Tribunalului Braila de a solutiona cauza, a fost apreciat ca neîntemeiat.
Astfel, disp. art. 281 din Codul muncii prevad ca scopul jurisdictiei muncii este de a se solutiona conflictele de munca cu privire la încheierea, executarea, modificarea suspendarea si încetarea contractelor individuale.
În speta, reclamantul intimat a formulat o actiune pentru a se constata ca o activitate prestata constituie vechime într-o anumita specialitate.
Or, în general, a se constata existenta unei vechimi în munca reprezinta în sine un conflict de drepturi asa cum este reglementat prin disp. art. 67 lit. a din Legea nr. 168/1999 iar referirea în special la o anumita specialitate este o problema care antameaza fondul cauzei.
În consecinta, prima instanta era competenta material de a solutiona cauza în baza disp. art. 284 din Codul muncii si art. 2 pct. 1 lit. c C.pr. civila.
Actiunile în constatare nu sunt excluse de la jurisdictia muncii, asa cum gresit sustine recurenta, vechimea în munca fiind o consecinta a desfasurarii unei activitati în calitate de salariat.
Actiunea asa cum a fost formulata nu este lipsita de obiect întrucât obiectul acesteia îl reprezinta chiar constatarea existentei unui drept si nici nu este inadmisibila, întrucât reclamantul nu avea o actiune în realizarea dreptului. Motivatiile recurentei fata de cele doua exceptii au legatura, de fapt, cu fondul cauzei.
În ceea ce priveste fondul dreptului, însa, instanta de recurs apreciaza ca actiunea este fondata în parte iar hotarârea primei instante este în parte nelegala.
Astfel, instanta de recurs considera ca temeiul de drept ce trebuie avut în vedere la solutionarea cauzei este Decretul nr. 546/30.12.1972 care, prin expunerea de motive arata ca, în aparatul organelor puterii si administratiei de stat (cum este si cazul recurentei), functioneaza unii salariati încadrati în alte compartimente decât cele juridice care, însa, prin natura muncii lor, desfasoara o activitate pentru care se cere o temeinica pregatire juridica .
În art. 1 se prevede ca se considera vechime în munca juridica (si nu în specialitatea de consilier juridic, asa cum a solicitat intimatul reclamant si a acordat prima instanta) perioada de activitate desfasurata de absolventii cu diploma i facultatilor de drept, în aparatul organelor puterii de stat si în sistemul organelor administratiei de stat, în functii pentru care indicatoarele de studii si vechime prevad conditia studiilor superioare juridice.
Ori, este de necontestat faptul ca intimatul reclamant se încadreaza în aceste dispozitii legale, întrucât este absolvent a Facultatii de drept din cadrul Universitatii „Petre Andrei” Iasi, asa cum a retinut si instanta de fond si a desfasurat activitate ca sef birou, ulterior ca sef serviciu în cadrul unitatii recurente.
Din fisa postului rezulta, într-adevar, ca i se cerea intimatului reclamant cunoasterea legislatia specifica, coordonarea si controlarea activitatii serviciului în sensul însusirii si respectarii de catre referenti a legislatiei specifice, prezentarea catre judecatorul delegat a actelor depuse de comercianti, asigurarea consultantei de specialitatea catre agentii economici.
De asemenea, din adeverinta nr. 169241/26.09.2007 eliberata de O.N.R.C., rezulta ca, având în vedere specificul activitatii cât si natura muncii prestate de reclamant, activitatea desfasurata în îndeplinirea sarcinilor de serviciu este de natura juridica.
Însa, este nelegala constatarea de catre instanta de fond a faptului ca activitatea prestata de catre reclamant constituie vechime în specialitatea de consilier juridic, întrucât se adauga la lege, respectiv la Decretul nr. 546/30.12.1972 care nu prevede nicidecum vechime în functia de consilier juridic ci strict vechime în munca juridica, asa cum s-a aratat si mai sus.
Instanta de fond reda doar dispozitiile art. 1 din Legea nr. 514/2003 însa ignora dispozitiile aceleiasi legi prin care se arata modul de dobândire a calitatii de consilier juridic.
Astfel, disp. art. 12 prevad ca la debutul exercitarii profesiei, consilierul juridic efectueaza obligatoriu un stagiu de pregatire profesionala cu durata de 2 ani, perioada în care are calitatea de consilier juridic stagiar.
Conditiile efectuarii stagiului, asigurarea consilierului juridic îndrumator, definitivarea si celelalte conditii din perioada stagiului sunt cele prevazute în legea pentru exercitarea profesiei de avocat si statutul profesional al acesteia, care se aplica în mod corespunzator.
De asemenea, în ceea ce priveste definitivarea în functia de consilier juridic, pe baza vechimii în celelalte profesii juridice, se aplica în mod corespunzator prevederile Legii nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat.
Fata de aceste dispozitii legale, actiunea trebuia admisa în parte întrucât nu se pot face confuzii între o activitate care este recunoscuta de lege ca fiind munca cu caracter juridic si functia de consilier juridic care este reglementata printr-o alta lege speciala.
Pentru aceste considerente sunt apreciate ca întemeiate sustinerile recurentei în sensul ca activitatea desfasurata de reclamant nu poate fi asimilata cu cea a consilierilor juridici.
Motivul referitor la înscrierile din carnetul de munca nu poate fi luat în considerare întrucât recurenta a formulat recurs numai împotriva sentintei nr. 461/2008, nu si împotriva sentintei civile nr. 552/27.08.2008 a Tribunalului Braila prin care s-a completat sentinta de mai sus si care trebuia atacata cu recurs în mod separat.