RECUNOASTEREA VECHIMII IN MAGISTRATURA ÎNAINTE DE INTRAREA IN VIGOARE A LEGII NR. 7/2007
Decizia civila nr. 529 din 11 mai 2009
Prin sentinta civila nr. 110 din 24.10.2008, pronuntata de Curtea de apel Bacau, în dosarul nr. 559/103/2008 a fost admisa actiunea promovata de reclamanta V.C.V. în contradictoriu cu pârâtii Ministerul Justitiei, Curtea de Apel Bacau, Tribunalul Neamt, Ministerul Economiei si Finantelor si Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii.
S-a constatat ca perioada 17 octombrie 2005 – 31 iulie 2006 constituie vechime în magistratura si în functia de magistrat si în consecinta;
Au fost obligati pârâtii Ministerul Justitiei, Curtea de Apel Bacau si Tribunalul Neamt sa plateasca reclamantei o despagubire egala cu diferenta dintre sporul de vechime cuvenit conform dispozitiilor art.4 alin.1 din OUG nr.27/2006 si cel efectiv acordat, despagubire actualizata cu indicele de inflatie la data executarii.
A fost obligat pârâtul Ministerul Economiei si Finantelor sa asigure fondurile necesare efectuarii platii drepturilor acordate.
A fost obligat pârâtul Tribunalul Neamt sa faca mentiunile corespunzatoare în carnetul de munca al reclamantei.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, Tribunalul a avut în vedere urmatoarele:
Pe fondul cauzei s-a constatat ca reclamanta V.C.V. a solicitat instantei ca prin hotarârea ce se va pronunta sa se constate ca perioada 17 10.2005 – 31 iulie 2006 cât a fost în concediu pentru cresterea copilului constituie vechime în magistratura si sa fie obligati pârâtii la plata unei despagubiri ce reprezinta diferenta dintre sporul de vechime cuvenit si cel acordat efectiv.
Prin decizia civila nr. 271/1.11.2005 Curtea de Apel Bacau a dispus suspendarea activitatii reclamantei în baza art. 51 lit. „a” din Codul Muncii iar prin Decizia nr. 161 din 4.08.2006 a aceleiasi institutii s-a dispus încetarea masurii suspendarii activitatii.
Concediul pentru cresterea copilului în vârsta de pâna la 2 ani, de care a beneficiat reclamanta în perioada 17.10.2005 – 31 .07.2006, este reglementat prin art.51 lit. a din Codul Muncii dar si prin Ordonanta de Urgenta nr. 148 din 3 noiembrie 2005, privind sustinerea familiei în vederea cresterii copilului.
În raport de situatia de fapt constata în cauza, Curtea a constatat ca are a se pronunta asupra modului de aplicare a dispozitiilor legale ce reglementeaza concediu pentru cresterea copilului în vârsta de pâna la 2 ani si nu a crea noi norme în materie astfel încât sa se dea eficienta deciziilor Curtii Constitutionale privitoare la neconstitutionalitatea unor dispozitii din OG nr.137/2000.
Art. 51 lit. a din Codul Muncii, reglementeaza doar conditiile în care se suspenda din initiativa salariatului, contractul de munca, în timp ce OUG nr.148 din 3 noiembrie 2005, constituie actul normativ special de reglementare a tuturor facilitatilor acordate pentru sustinerea familiei în vederea cresterii copilului.
O.U.G. nr.148/2005, prevede la art.18 alin. 7 ca „perioada concediului, pentru cresterea copilului în vârsta de pâna la 2 ani sau pâna la 3 ani în cazul copilului cu handicap constituie vechime în munca si în serviciu, care se are în vedere la stabilirea drepturilor ce se acorda în raport cu aceasta”.
Legea nr. 7/2007 pentru aprobarea OUG nr. 148/2005 privind sustinerea familiei în vederea cresterii copilului prevede deasemeni ca aliniatul 7 al art.18 al OUG nr.148/2005 va avea urmatorul cuprins: „perioada concediului pentru cresterea copilului în vârsta de pâna la 2 ani sau de pâna la 3 ani în cazul copilului cu handicap constituie vechime în munca si în serviciu, care se are în vedere la stabilirea drepturilor ce se acorda în raport cu aceasta” .
Curtea, a constatat ca normele legale în materie sunt clare si nu lasa loc de interpretare, în sensul ca perioada concediului pentru cresterea copilului în vârsta de pâna la 2 ani, constituie vechime în munca.
Suspendarea raporturilor de serviciu astfel cum este reglementata de art.51 lit.a din Codul Muncii opereaza numai în ceea ce priveste obligatia de prestare a muncii si cea corelativa de plata a salariului, care este înlocuita cu îndemnizatia speciala prevazuta de OUG nr. 158/2005, însa curgerea vechimii nu este întrerupta sau suspendata prin acordarea concediului pentru cresterea copilului în vârsta de pâna la 2 ani. Referitor la Statutul special al magistratilor, prin Hotarârea Consiliului Superior al Magistraturii nr.422/2007, în vigoare începând cu 25 iunie 2007, se recunoaste deasemeni vechimea în magistratura cât si în functia de judecator sau procuror persoanelor care s-au aflat în concediu pentru cresterea copilului în vârsta de pâna la 2 ani.
Dreptul în discutie, recunoscut atât prin OUG nr.158/2005 cât si prin HGSM nr. 422/2007 face parte din categoria drepturilor câstigate astfel încât nu poate fi retinut în cauza, principiul neretroactivitatii legii civile.
Pentru considerentele ce preced, Curtea a admis actiunea si a constatat ca perioada 17 octombrie 2005 – 31 iulie 2006, constituie vechime în magistratura si în functia de magistrat si a obligat pârâtii Ministerul Justitiei, Curtea de Apel Bacau si Tribunalul Neamt sa plateasca reclamantei o despagubire egala cu diferenta dintre sporul de vechime cuvenit conform dispozitiilor art.4 alin.1 din OUG nr. 27/2006 si cel efectiv acordat.
Pentru o justa despagubire, diferenta cuvenita reclamantei va fi reactualizata cu indicele de inflatie, la data executarii.
Pârâtul Ministerul Economiei si Finantelor a fost obligat sa asigure sumele necesare efectuarii platii drepturilor banesti acordate iar Tribunalul Neamt sa faca mentiunile corespunzatoare în carnetul de munca al reclamantei.
Împotriva sentintei civile mai sus mentionate au declarat în termen legal recurs pârâtii Curtea de apel Bacau si Ministerul Justitiei, care au aratat în motivele de recurs ca, în perioada cât reclamanta se afla în concediu pentru cresterea copilului, perioada 17.10.2005 – 13.07.2006, nu i se recunoaste vechimea în magistratura si în functia de magistrat, întrucât la acea data nu exista o norma legala care sa prevada acest drept si legea civila nu retroactiveaza.
Analizând motivele de recurs invocate, Curtea de Apel retine urmatoarele:
Reclamanta V.C.V. a beneficiat în perioada 17.10.2005-13.07.2006, de concediu pentru cresterea copilului pâna la 2 ani care, era reglementat prin art.51 lit.a din Codul muncii si prin O.U.G. nr. 148/2005, privind sustinerea familiei în vederea cresterii copilului.
Legea nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor, arata la art.79 ca judecatorii au dreptul la concedii pentru cresterea copilului pâna la 2 ani, respectiv pâna la 3 ani, în cazul copilului cu handicap, fara sa precizeze ca, aceasta perioada constituie vechime în magistratura si în functia de magistrat.
Asa fiind, în perioada în care magistratul reclamant s-a aflat în concediu pentru cresterea copilului nu a existat nici un text de lege care, sa stabileasca ca, perioada respectiva constituie vechime în serviciu, respectiv vechime în functia de judecator.
Ulterior acestei perioade prin Legea nr. 7/2007 pentru aprobarea O.U.G. nr. 148/2005 privind sustinerea familiei în vederea cresterii copilului, în vigoare de la 20.01.2007, a stabilit prin dispozitiile art. 12 al. 7 ca, perioada concediului pentru cresterea copilului pâna la 2 ani sau pâna la 3 ani, în cazul copilului cu handicap constituie vechime în munca si în serviciu, care se are în vedere la stabilirea drepturilor ce se acorda în raport cu aceasta.
De asemenea Hotarârea C.S.M. nr.422/14.06.2007, prin care s-a modificat si completat Regulamentul privind concediile magistratilor, aprobat prin Hotarârea 325/2005, a prevazut la art. 241 ca, perioada în care judecatorul si procurorul se afla în concediu pentru cresterea copilului, constituie, potrivit legii, atât vechime în magistratura, cât si în functia de judecator sau procuror.
Dispozitiile legislative mai sus aratate, stabilesc ca în perioada concediului de cresterea copilului, magistratilor sa li se recunoasca dreptul la vechimea în magistratura si în functia de judecator sau procuror, dar numai din momentul intrarii în vigoare a Legii nr.7/2007, neexistând o referire expresa pentru perioada anterioara intrarii în vigoare.
Întrucât la data când se afla reclamanta în concediu de cresterea copilului nu exista un text legal care sa îi recunoasca dreptul pretins, iar legea civila nu retroactiveaza, instanta de fond a retinut gresit ca se considera vechime în magistratura perioada 17.10.2005 – 31.07.2006, în care reclamanta s-a aflat în concediu pentru cresterea copilului.
Totodata, instanta de fond a retinut gresit ca reclamanta se afla într-o situatie de discriminare fata de judecatorii si procurorii care beneficiaza de noua reglementare a Lg.7/2007 si a Hotarârii C.S.M. nr.422/2007, întrucât pentru situatii reglementate diferit de dispozitiile legale, discriminarea nu poate fi recunoscuta, în raport de jurisprudenta C.E.D.O., decât în situatii identice si comparabile.
Având in vedere situatia mentionata, Curtea de Apel a apreciat ca fiind fondat recursul declarat de pârâta, în temeiul art. 304 pct. 9 cu art. 312 din Codul de procedura civila, si s-a admis recursul, s-a modificat în tot sentinta recurata în sensul ca s-a respins actiunea ca nefondata.