Prin Sentinta penala nr. 108 din 27.02.2007, pronuntata de Judecatoria Adjud în dosarul penal nr.545/173/2006, inculpatul G.V. a fost condamnat pentru savârsirea a doua infractiuni de denuntare calomnioasa, prevazute de art.259 alin.1 Cod penal, la câte 6 luni închisoare.
S-a facut aplicarea art.33 lit.a si art.34 lit.b Cod penal si s-a stabilit ca inculpatul sa execute pedeapsa de 6 luni închisoare, sporita pâna la 8 luni închisoare.
S-a dispus, în baza art.81 si art.82 Cod penal, suspendarea conditionata a executarii pedepsei pe durata termenului de încercare de doi ani si opt luni.
Pe latura civila, inculpatul a fost obligat, în baza art.998 – 999 Cod civil, la plata a câte 15.000 lei, daune morale catre partile vatamate B.M.M. si B.T.
În consecinta, inculpatul a fost obligat în baza art.191 alin.1 Cod procedura penala si la plata a 200 lei, cheltuieli judiciare catre stat.
Pentru a hotarî astfel, prima instanta a retinut, în baza probelor administrate în cauza, ca inculpatul, în calitate de administrator al unei societati comerciale, a formulat, la data de 19.10.2005, plângere penala împotriva partilor vatamate B.M.M si B.T, învinuindu-le în mod mincinos de savârsirea infractiunilor prevazute de art.288, art.242 si art.291 din Codul penal.
Împotriva acestei sentinte a declarat apel, în termen legal, inculpatul G. V sustinând ca hotarârea primei instante este nelegala si netemeinica deoarece:
- actul de sesizare al instantei este lovit de nulitate, fiind întocmit de un procuror incompatibil;
- prima instanta i-a încalcat dreptul la aparare întrucât, schimbând încadrarea juridica data faptelor, nu i-a acordat termen pentru a-si pregati apararea;
- nu a fost dovedita intentia sa de a împiedica înfaptuirea justitiei;
- partilor vatamate nu li s-a cauzat vreun prejudiciu moral, motiv pentru care a solicitat achitarea sa în baza art.11 pct.2 lit.a si art.10 lit. d Cod procedura penala.
În subsidiar, inculpatul a solicitat instantei sa se constate ca faptei îi lipseste gradul de pericol social al unei infractiuni si sa dispuna achitarea sa în baza art.11 pct.2 lit.a si art.10 lit.b1 Cod procedura penala.
Prin Decizia penala nr.212/30.05.2007, Tribunalul Vrancea a admis apelul declarat de inculpatul G.V. si a desfiintat sentinta apelata în ce priveste cuantumul daunelor morale acordate partilor vatamate, pe care le-a redus de la câte 15.000 lei la câte 5000 lei.
A mentinut celelalte dispozitii ale sentintei penale apelate.
Pentru a hotarî astfel, tribunalul a retinut, în esenta, ca prima instanta a stabilit în mod corect situatia de fapt si vinovatia inculpatului.
De asemenea, instanta de apel a apreciat ca prima instanta a dat o corecta încadrare juridica faptelor savârsite de inculpat, iar pedepsele aplicate acestuia au fost judicios individualizate, fiind respectate criteriile prevazute de art.72 din Codul penal.
S-a retinut însa ca hotarârea instantei de fond este netemeinica în ceea ce priveste latura civila a cauzei, deoarece cuantumul daunelor morale acordate partilor civile este exagerat.
Împotriva celor doua hotarâri a declarat recurs inculpatul G. V, care nu si-a motivat în scris recursul, astfel cum prevad dispozitiile art.38510 Cod procedura penala si nu s-a prezentat în instanta pentru sustinerea caii de atac exercitate.
Examinând din oficiu hotarârea instantei de apel, în limitele prevazute de art.3859 alin.3 Cod procedura penala, Curtea a constatat ca aceasta este nelegala, pentru urmatoarele considerente:
Conform prevederilor art. 378 alin.11 din Codul de procedura penala, cu ocazia judecarii apelului, instanta este obligata sa procedeze la ascultarea inculpatului prezent, potrivit dispozitiilor cuprinse în Partea speciala, titlul II, capitolul II, atunci când nu a fost ascultat la instanta de fond, precum si atunci când instanta de fond nu a pronuntat împotriva inculpatului o hotarâre de condamnare.
Aceasta noua dispozitie legala, introdusa cu prilejul modificarii Codului de procedura penala prin Legea nr.356/2006, constituie o transpunere în dreptul intern a principiului prevazut de art.6 teza I din Conventia europeana a drepturilor omului, privind dreptul la un proces echitabil.
Jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului (a se vedea cauzele „Constantinescu împotriva României” si „Mircea împotriva României”) a statuat în mod constant ca este contrara cerintelor unui proces echitabil condamnarea unei persoane, fara ca ea sa fi avut posibilitatea sa fie audiata personal de catre instanta.
În speta, inculpatul G.V. nu s-a prezentat pentru a fi audiat în cursul judecatii în prima instanta.
Inculpatul a fost însa prezent în apel, la termenul de judecata din data de 21.05.2007, când au avut loc dezbaterile, fara ca instanta de apel sa procedeze la ascultarea acestuia, astfel cum prevede textul de lege mai sus-enuntat.
Ascultarea inculpatului de catre instanta de apel se impunea nu doar ca o obligatie formala, ci era absolut necesara pentru a clarifica împrejurarile în care au fost savârsite faptele deduse judecatii, fapte privitor la care inculpatul nu si-a recunoscut vinovatia.
Fata de aceste considerente, vazând si dispozitiile art.38515 pct.2 lit.c, cu referire la art.3859 alin.1 pct. 10 Cod procedura penala – caz de casare care a fost luat în considerare din oficiu – Curtea de Apel Galati a admis recursul declarat de inculpatul G. V, a casat Decizia penala nr.212/30.05.2007 a Tribunalului Vrancea si a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeasi instanta.
Instanta de rejudecare se va conforma dispozitiilor art.378 alin.11 din Codul de procedura penala, privind obligativitatea ascultarii inculpatului si – în baza probelor administrate precum si a altor probe pe care le va considera utile – va lamuri cauza sub toate aspectele de fapt si de drept.