SECTIA COMERCIALA, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL.
Materie : RECURS COMERCIAL. INSOLVENTA – CONTESTATIE PLAN DE DISTRIBUIRE.
- art.121, 123, 127 din Legea 85/2006.
În cazul vânzarii unui bun al debitorului, obiect al unei garantii reale, constituite în favoarea unui creditor fondurile obtinute din vânzarea acelui bun se distribuie potrivit ordinii de prioritate prevazuta la art.121 din lege, nefiind aplicabile dispozitiile art.127 din Legea 85/2006 în sensul ca din fondurile obtinute se pot retine doar cheltuielile legate direct de conservarea si vânzarea bunului adus în garantie si cheltuieli legate de onorariul practicianului în insolventa, neputând fi retinute alte sume de bani cu titlu de cheltuieli viitoare.
Prin sentinta nr.1133/F din 5 noiembrie 2009, Tribunalul Satu Mare, în temeiul art. 122 alin. 4 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, a admis contestatia formulata de creditoarea–contestatoarea B.T. în contradictoriu cu debitoarea SC T. SRL si cu lichidatorul judiciar C. LJ 2000 SPRL, împotriva planului de distribuire partiala nr. 1 întocmit de lichidatorul judiciar, în sensul ca, a dispus modificarea planului de distribuire partiala nr.1 depus la 22.07.2009 în sensul distribuirii catre creditoarea – contestatoare a sumei de 18.217 lei în loc de 13.000 lei stabilita initial.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre, tribunalul a retinut ca, la data de 22.07.2009, lichidatorul judiciar al debitorului a întocmit si a depus la dosarul cauzei raportul asupra fondurilor obtinute din încasarea creantelor si planul de distributie nr. 1 a sumelor între creditorii debitorului din suplimentul la dosarul de insolventa. Raportul si planul au fost întocmite ca urmare a înstrainarii unui autoturism proprietatea debitorului asupra caruia creditoarea-contestatoare avea un drept de gaj.
Din suma rezultata din vânzarea bunului gajat, 28.936,46 lei + TVA, lichidatorul judiciar si-a retinut onorariul în cuantum de 8000 lei, onorariul de succes – 1446,82 lei, alte cheltuieli cu procedura 693,62 lei, s-a distribuit catre creditorul garantat suma de 13.000 lei si s-au retinut rezerve destinate sa acopere cheltuielile viitoare de 5.217,29 lei.
Potrivit art. 121 din Legea nr. 85/2006, privind procedura insolventei,
„(1) Fondurile obtinute din vânzarea bunurilor din averea debitorului, grevate, în favoarea creditorului, de ipoteci, gajuri sau alte garantii reale mobiliare ori drepturi de retentie de orice fel, vor fi distribuite în urmatoarea ordine:
1. taxe, timbre si orice alte cheltuieli aferente vânzarii bunurilor respective, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea si administrarea acestor bunuri, precum si plata remuneratiilor persoanelor angajate în conditiile art. 10, art. 19 alin. (2), art. 23 si 24;
2. creantele creditorilor garantati, cuprinzând tot capitalul, dobânzile, majorarile si penalitatile de orice fel, precum si cheltuielile.
(2) În cazul în care sumele realizate din vânzarea acestor bunuri ar fi insuficiente pentru plata în întregime a respectivelor creante garantate, creditorii vor avea, pentru diferenta, creante chirografare care vor veni în concurs cu cele cuprinse în categoria corespunzatoare, potrivit naturii lor, prevazute la art. 123, si vor fi supuse dispozitiilor art. 41. Daca dupa plata sumelor prevazute la alin. (1) rezulta o diferenta în plus, aceasta va fi depusa, prin grija lichidatorului, în contul averii debitorului.
(3) Un creditor cu creanta garantata este îndreptatit sa participe la orice distribuire de suma facuta înaintea vânzarii bunului supus garantiei lui. Sumele primite din acest fel de distribuiri vor fi scazute din cele pe care creditorul ar fi îndreptatit sa le primeasca ulterior din pretul obtinut prin vânzarea bunului supus garantiei sale, daca aceasta este necesara pentru a împiedica un astfel de creditor sa primeasca mai mult decât ar fi primit daca bunul supus garantiei sale ar fi fost vândut anterior distribuiri ”, iar potrivit art. 127 din acelasi act normativ invocat de catre lichidatorul judiciar, „cu ocazia distribuirilor partiale, urmatoarele sume vor fi provizionate:
1. sume proportionale datorate creditorilor ale caror creante sunt supuse unei conditii suspensive care nu s-a realizat înca;
2. sume proportionale datorate proprietarilor de titluri la ordin sau la purtator si care au originalele titlurilor, dar nu le-au prezentat;
3. sume proportionale datorate creantelor admise provizoriu;
4. rezervele destinate sa acopere cheltuielile viitoare ale averii debitorului.”
Coroborând norma juridica citata cu restul dispozitiilor Legii nr. 85/2006 incidente, în ce priveste procedura de distribuire a sumelor rezultate din vânzarea bunurilor debitorilor supusi procedurii insolventei, respectiv cu dispozitiile art. 122 - 126 , judecatorul sindic a constatat ca prevederile art. 121 din Legea nr. 85/2006 sunt speciale fata de dispozitiile art. 123 si art. 127 aceasta dispozitie legala fiind o reflectare în materia insolventei a dispozitiilor dreptului comun privind drepturile creditorului garantat constatându-se ca, si pe aceasta cale, legiuitorul a înteles sa acorde o protectie speciala creditorului diligent care a constituit o garantie pentru plata creantei sale.
Astfel, în cazul vânzarii unui bun al debitorului obiect al unei garantii reale constituite în favoarea unui creditor, fondurile obtinute din vânzarea bunului adus în garantie se distribuie potrivit ordinii de prioritate prevazute de art. 121 din lege nefiind aplicabile dispozitiile art. 127 din lege, în sensul ca din fondurile obtinute din vânzarea bunului gajat se pot retine doar cheltuielile legate în mod direct de conservarea si vânzarea bunului adus în garantie si cheltuielile legate de onorariul practicianului în insolventa sau a specialistilor angajati de acesta si nu pot fi retinute alte sume de bani cu titlu de cheltuieli viitoare.
Retinând ca pertinente si întemeiate sustinerile contestatoarei privind îndreptatirea acesteia ca, dupa retinerea sumelor prevazute de lege sa-i fie distribuita întreaga suma ramasa din vânzarea bunului asupra caruia purta garantia sa, corectitudinea calculelor efectuate de parti în legatura cu sumele necesar a fi retinute, calcule însusite si de judecatorul sindic, în temeiul art. 122 alin. 4 raportat la art. 11 lit. l) din Legea nr. 85/2006 acesta a admis contestatia creditoarei si a dispus modificarea planului de distributie nr. 1 întocmit de lichidatorul judiciar, în sensul eliberarii catre creditorul garantat a sumei 18.217,29 lei, în loc de 13.000 lei stabilita initial, conform dispozitivului prezentei.
Împotriva acestei sentinte a declarat recurs lichidatorul debitoarei, solicitând instantei admiterea recursului si modificarea în tot a hotarârii recurate, în sensul respingerii contestatiei formulate de intimata la raportul asupra fondurilor obtinute si Planului de distributie a sumelor rezultate din valorificarea bunurilor debitoarei.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a aratat ca, hotarârea instantei de fond este nelegala si netemeinica, având în vedere ca, potrivit art.4 din Legea nr.85/2006, toate cheltuielile aferente procedurii se suporta exclusiv din averea debitorului, iar în conformitate cu art.121 alin.1 din aceeasi lege, în cazul întocmirii unui plan de distributie a sumelor obtinute din cursul procedurii, în primul vor fi acoperite cheltuielile cu procedura, precum si plata remuneratiilor persoanelor angajate în conditiile art.10, art.19 alin.(2), art.23, art.24 din Legea nr.85/2006. Potrivit art.19 alin.2, adunarea creditorilor falitei, în sedinta din data de 31 martie 2009 a stabilit un onorariu de succes de 5 % din totalul sumelor atrase în cursul procedurii si o suma fixa de 1.000 lei / luna pentru practicianul în insolventa, numit administrator / lichidator judiciar în cauza.
C.LJ 2000 SPRL a fost numit administrator judiciar la data de 5 noiembrie 2008 si de la data numirii si pâna la întocmirea planului de distributie, acesta este îndreptatit sa încaseze un onorariu fix total de 8.000 lei si un onorariu de succes de 1.446,82 lei.
Conform art.127 pct.4 din Legea nr.85/2006, cu ocazia distribuirilor partiale, urmatoarele sume vor fi provizionate – rezervele destinate sa acopere cheltuielile viitoare ale averii debitorului, astfel ca de la data întocmirii planului de distributie si pâna în prezent, a apreciat ca lichidatorul are dreptul la un onorariu fix în suma de 13.000 lei.
A mai aratat ca, bunurile proprietatea debitoarei ramase de vândut, sunt practic fara valoare, în concret fiind vorba de haine second – hand si aparate POS care sunt uzate fizic si moral si pe care, probabil va fi în situatia de a le casa si distruge, întrucât nu s-a primit nici o oferta de cumparare.
Intimata, prin întâmpinarea depusa la dosar a solicitat respingerea acestuia ca neîntemeiat si mentinerea în totalitate a sentintei atacate, ca fiind temeinica si legala.
În motivare a aratat ca, considera ca retinerea sumei de 5.217,29 lei este neîntemeiata si nelegala. Conform legii suma care trebuia distribuita bancii este de 18.217,29 lei (13.000 lei +5.217,29 lei). În speta de fata se plica prevederile art. 121 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, fiind vorba de distributia pretului unui bun în favoarea caruia B.T. SA avea înscris un drept real de garantie la AEGRM. Acest articol prevede clar modul de distribuire a sumelor obtinute din vânzarea bunului, respectiv dupa achitarea cheltuielilor aferente vânzarii bunului si plata remuneratiei lichidatorului, suma de bani care se cuvine creditorului garantat B.T. SA este de 28.936,46 - (8.000 + 1.446,82 + 639,62 + 578,73) = =18.217,29 Lei.
Pastrarea unor fonduri de rezerva în detrimentul creditorului garantat nu este prevazuta de catre art. 121 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, astfel ca din punct de vedere legal nu are nici o acoperire.
Prevederile art.121 din Legea nr.85/2006 au caracter special fata de dispozitiile art.123 si 127 din aceeasi lege, aceasta dispozitie legala fiind o reflectare în materia insolventei a dispozitiilor dreptului comun privind drepturile creditorului garantat, legiuitorul prin acest fapt întelegând sa acorde o protectie speciala creditorului diligent care a constituit o garantie pentru plata creantei sale.
Examinând sentinta atacata, prin prisma motivelor de recurs invocate, precum si sub toate aspectele, în baza prevederilor art.304/1 Cod procedura civila, instanta a apreciat recursul declarat de recurenta C. LJ 2000 SPRL – lichidator judiciar al debitoarei, ca fiind nefondat.
Instanta de fond a retinut corect ca, dispozitiile art.121 din Legea nr.85/2006 sun speciale fata de dispozitiile art.123 si 127 din aceeasi lege, legiuitorul acordând, în cadrul procedurii, o protectie speciala creditorului diligent care a constituit o garantie pentru plata creantei sale.
Textul art.121 din legea insolventei prevede expres ca fondurile obtinute din vânzarea unui bun adus în garantie se distribuie potrivit ordinii de prioritate prevazute de articolul respectiv, din aceste fonduri neputându-se retine decât cheltuielile necesare pentru conservarea si administrarea sumelor si cheltuielilor legate de onorariul practicianului în insolventa sau a specialistilor angajati de catre acesta.
Este nejustificata invocarea prevederilor art.127 pct.7 din Legea nr.85/2006 de catre lichidatorul judiciar care se refera la provizionarea rezervelor destinate sa acopere cheltuielile viitoare ale averii debitorului, în cazul distribuirilor partiale, deoarece aceste prevederi nu sunt aplicabile în speta, având un caracter general fata de reglementarea speciala vizând ordinea distribuirii sumelor în cazul creantelor garantate prevazute de art.121 din lege.
Potrivit prevederilor art.121 pct.2” din fondurile obtinute din vânzarea bunurilor grevate, în favoarea creditorului de ipoteci, gajuri sau alte garantii reale mobiliare ori drepturi de retentie de orice fel, vor fi distribuite creantele creditorilor garantati, cuprinzând tot capitalul, dobânzile si penalitatile de orice fel, precum si cheltuielile.
Rezulta astfel ca, în cazul vânzarii unui bun al debitorului, obiect al unei garantii reale, constituite în favoarea unui creditor, cum este B.T., ordinea de distribuire a sumei obtinute, este cea prevazuta de art.121 din Legea nr.85/2006, neputând fi retinute sume de bani cu titlu de cheltuieli viitoare, în sensul art.127 pct.4 din lege.
În consecinta, în baza considerentelor expuse, în temeiul prevederilor art.312 Cod procedura civila, raportat la prevederile art.121 din legea nr.85/2006, instanta a respins ca nefondat recursul.
(Decizia nr.287/C/25.03.2010 a Curtii de Apel Oradea - Sectia comerciala si de contencios administrativ si fiscal).