SECTIA COMERCIALA, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL.
Materie : RECURS COMERCIAL. REORGANIZARE JUDICIARA SI FALIMENT. AUTORIZAREA COMITETULUI CREDITORILOR SA INTRODUCA ACTIUNEA PREVAZUTA DE ART.138 ALIN.1 DIN LEGEA 85/2006. ÎNCHIDEREA PROCEDURII INSOLVENTEI.
- art. 138 alin.1 si 3 din Legea 85/2006.
Simpla indicare a existentei unor elemente de antrenare a raspunderii nu este suficienta pentru ca instanta sa admita o cerere de autorizare formulata de comitetul creditorilor.
În speta, nu poate fi retinuta împrejurarea ca lichidatorul ar fi omis sa indice în raportul sau, cu privire la cauzele insolventei, persoanele vinovate de starea de insolventa a debitoarei ci acesta a formulat plângere penala împotriva fostului administrator pentru nedepunerea actelor contabile.
În conditiile în care, derulata procedura pe parcursul a 3 ani, fostul administrator nu a fost gasit si nu s-au stabilit alte indicii care sa conduca la dovedirea unei legaturi de cauzalitate între faptele prevazute de art.138 din Legea insolventei, retinerea judecatorului sindic potrivit careia continuarea procedurii ar fi lipsita de orice finalitate, este întemeiata.
Prin sentinta nr.442/F din 8 mai 2008, Tribunalul Bihor – judecatorul sindic a respins cererea de autorizare formulata de creditorul D. G. F. P. B.
În temeiul art.131 din Legea privind procedura insolventei, a dispus închiderea procedurii insolventei debitorului S.C. „A. D., A., O. ” S.R.L., si radierea acestuia din registrul comertului.
A descarcat pe lichidatorul judiciar R. IPURL de orice îndatoriri si responsabilitati, în temeiul art.136 din Legea privind procedura insolventei si a încuviintat onorariul lichidatorului în suma de 8.925 lei ce urmeaza a fi achitat din fondul de lichidare constituit în temeiul art.4 alin.4 din Legea nr. 85/2006.
În temeiul art.135 din Legea privind procedura insolventei, a dispus notificarea sentintei debitorului, creditorului si O. R. C. de pe lânga Tribunalul Bihor pentru efectuarea mentiunii de radiere, precum si publicarea în Buletinul procedurilor de insolventa.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, judecatorul sindic a retinut ca la data de 24.01.2008, lichidatorul judiciar R. IPURL, desemnat sa administreze procedura insolventei debitorului SC A. D., A., O. SRL a solicitat sa se dispuna închiderea procedurii, ca urmare a lipsei bunurilor în averea debitorului si neavansarii de catre creditori a sumelor necesare pentru acoperirea cheltuielilor de lichidare.
A constatat ca procedura concursuala a fost deschisa prin Sentinta nr.592 din data de 10.XI.. 2005, ca lichidatorul a întocmit si comunicat notificarile în conditiile art. 61 din Legea nr. 85/2006 si ca propunerea de închidere a fost notificata creditorilor, iar la data de 17.04.2008, creditorul D. G. F. P. B. a formulat o cerere de autorizare pentru formularea unei cereri de antrenare a raspunderii administratorului societatii întrucât apreciaza ca ar exista elemente în acest sens.
Judecatorul sindic a retinut ca, desi în cererea de autorizare s-a aratat ca exista elemente de antrenare, în fapt nu s-a indicat la care împrejurari se face referire.
Judecatorul sindic a mai constatat ca în cursul derularii procedurii pe parcursul a trei ani nu s-a putut intra în posesia documentelor contabile, iar în urma plângerii penale formulate de lichidatorul judiciar în acest sens, în temeiul art. 147 din Legea nr. 85/2006, s-a dispus neînceperea urmaririi penale fata de fostul administrator. Prin Rezolutia din data de 17.01.2008 a Parchetului de pe lânga Tribunalul Bihor s-a retinut ca fostul administrator nu a putut fi gasit si ca acesta nu se afla în tara.
Ori, în absenta documentelor contabile si a oricaror alte indicii utile care sa conduca la dovedirea legaturii de cauzalitate între faptele prevazute de art. 138 din lege, lichidatorul judiciar a considerat ca formularea unei astfel de cereri precum si continuarea procedurii nu ar avea alt efect decât antrenarea de noi cheltuieli.
Aceasta concluzie se impune, astfel ca judecatorul sindic a respins cererea de autorizare formulata de creditor în temeiul art. 138 alin. 3 din Legea 85/2006 apreciind ca nu ne aflam în ipoteza prevazuta de textul invocat, respectiv ca lichidatorul a omis sa se pronunte ori a omis sa formuleze o astfel de cerere.
În temeiul art. 131 din legea privind procedura insolventei a dispus închiderea procedurii insolventei si radierea debitorului.
Împotriva acestei sentinte, în termen legal, scutit de plata taxei de timbru, a formulat recurs, recurenta D. G. F. P. B. , solicitând admiterea recursului, casarea sentintei cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeasi instanta.
În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiat pe prevederile art.304 pct.9 Cod procedura civila, recurenta critica sentinta pentru motive de nelegalitate, constând în gresita aplicare a prevederilor art.138 alin.3 din Legea nr.85/2006, privind procedura insolventei.
Astfel, arata recurenta, instanta a respins cererea de autorizare pe care a formulat-o la 17.04.2008 si prin care a solicitat autorizarea pentru formularea unei cererii de raspundere a administratorului societatii, întrucât a considerat ca exista elemente în acest sens.
Instanta a respins aceasta cerere, apreciind ca, în absenta documentelor contabile si a oricaror altor indicii utile, care sa duca la dovedirea legaturii de cauzalitate între faptule prevazute la art.138 din Legea insolventei, formularea unei astfel de cereri, precum si continuarea procedurii nu ar avea o alta finalitate, decât antrenarea de noi cheltuieli.
În conditiile în care, cu adresa nr.9823/20.12.2005, A. F. P. S. a confirmat ca administratorul societatii debitoare nu si-a îndeplinit obligatiile legale, respectiv nu a depus la organul fiscal deconturile de TVA, declaratiile si bilanturile contabile, iar recurenta prin declaratia de creanta a mentionat intentia de a solicita antrenarea raspunderii întemeiata pe art.138 din Legea insolventei, este nejustificata solutia de închidere a procedurii falimentului în temeiul art.131 din Legea nr.85/2006.
Intimatii nu au formulat întâmpinare.
Analizând recursul declarat, prin prisma motivelor de recurs mai sus aratate, tinând seama de prevederile art.304/1 Cod procedura civila, a fost apreciat ca nefondat, astfel ca a fost respins.
Critica recurentei, referitoare la nelegalitate sentintei, ca urmare a gresitei aplicari si interpretari a dispozitiilor art.138 alin.3 din Legea nr.85/2006, este nefondata, deoarece simpla indicare a existentei unor elemente de antrenare a raspunderii nu sunt suficiente pentru ca instanta sa admita o cerere de autorizare formulata de un creditor.
În cauza, nu poate fi retinuta împrejurarea ca, lichidatorul ar fi omis sa indice în raportul sau, cu privire la cauzele insolventei, persoanele vinovate de starea de insolventa a debitoarei, ori, desi a indicat persoanele a omis sa formuleze actiunea prevazuta la alin.1 al art.138, asa cum cer prevederile acestui articol, ci dimpotriva lichidatorul a formulat plângere penala împotriva fostului administrator pentru nedepunerea actelor contabile.
Prin rezolutia din 17 ianuarie 2008 a Parchetului de pe lânga Tribunalul Bihor, s-a dispus neînceperea urmariri penale fata de fostul administrator I. A. V., motivat cu aceea ca, refuzul acestuia de a preda lichidatorului documentele contabile nu întruneste elementele constitutive ale infractiunii prevazute de art.147 din Legea nr.85/2007.
În conditiile în care, derulata procedura pe parcursul a 3 ani, fostul administrator nu a fost gasit si în conditiile în care nu s-au stabilit alte indicii care sa conduca la dovedirea unei legaturi de cauzalitate între faptele prevazute de art.138 din Legea insolventei, retinerea judecatorului sindic, potrivit careia continuarea procedurii ar fi lipsita de orice finalitate, este întemeiata, astfel ca recursul a fost respins ca nefondat.
(Decizia nr.471/C/11.12.2008 a Curtii de Apel Oradea - Sectia comerciala si de contencios administrativ si fiscal).