Recurs contencios administrativ. act administrativ fiscal – taxă de POLUARE. -Legea 157/2005; -oug 50/2008; -art.25, 28 CE; -art.90 din Tratatul ce.

Dosar Nr. 612 (19.11.2009)

Materie : RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV. ACT ADMINISTRATIV FISCAL – TAXA DE POLUARE.

- Legea 157/2005;

- OUG 50/2008;

- art.25, 28 CE;

- art.90 din Tratatul CE.

Prin instituirea taxei de poluare, indiferent de modalitatea ei de determinare conform art.6 din OUG 50/2008 si clasificarea ei din punct de vedere a poluarii se constituie o discriminare a regimului fiscal aplicabil la înmatricularea unui autoturism în România, discriminare care încalca prevederile art.90 din Tratatul CE.

Prin sentinta nr. 419 din 7 iulie 2009, Tribunalul Satu Mare, a respins exceptia tardivitatii invocata de pârâta D.G.F.P. si a admis în parte actiunea în contencios administrativ formulata de reclamantul S.V. împotriva pârâtei DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE si ADMINISTRATIA FONDULUI PENTRU MEDIU.

A fost obligata pârâta Administratia Fondului pentru Mediu sa restituie reclamantului suma de 4.935 lei, reprezentând plata taxei de poluare prevazuta de O.U.G. nr.50/1998, cu dobânda legala, de la data platii taxei si pâna la data restituirii sumei.

A fost respins capatul de cerere privind anularea actului administrativ, chitanta pentru încasare impozite, taxe si contributii.

Au fost obligati pârâtii sa plateasca reclamantului suma de 46 lei, reprezentând cheltuieli de judecata.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut ca, procedând la analiza în conditiile art.137 Cod de procedura civila, a exceptiei tardivitatii formularii actiunii în contencios administrativ, instanta a constatat ca aceasta este nefondata întrucât cererea formulata de reclamant se încadreaza în categoria cererilor de restituire ce pot fi formulate de contribuabili în cazurile prevazute de art.117 Cod de procedura fiscala, mai exact cel prevazut în art.1 lit.e a acestui articol si, prin urmare actiunea în restituirea taxei poate fi introdusa în termenul general de prescriptie prevazut de lege.

S-a constatat de asemenea ca în mod eronat pârâta DGFP a retinut ca actiunea reclamantului vizeaza anularea Deciziei de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule nr.83777/2008 emisa de aceasta.

Cât priveste exceptia de inadmisibilitate a actiunii reclamantului ridicata de pârâta Administratia Fondului pentru Mediu aceasta a fi analizat ca o aparare de fond, cu precizarea ca cererea reclamantului nu priveste constatarea neconstitutionalitatii prevederilor cuprinse în OUG nr.50/2008 ci a neconformitatii acestora cu normele comunitare.

Analizând actele si lucrarile dosarului instanta a retinut ca în data de 08.09.2008, reclamantul a achizitionat un autoturism Volkswagen, înmatriculat într-un stat membru UE, respectiv Germania.

În vederea înmatricularii în România a autoturismului, reclamantul a achitat conform chitantei seria TS3A nr.7521413 din 28.10.2008 emisa de Trezoreria Mun.S.M., suma de 4.935 lei cu titlu de taxa de poluare, stabilita prin Decizia de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule întocmita de Administratia Finantelor Publice.

Împotriva deciziei de calcul sus aratata, reclamantul a formulat contestatie înregistrata la pârâta DGFP sub nr.17066/19.02.2009, invocându-se de catre reclamant caracterul discriminarii a acestei taxe ce contravine art.90 din TCE. Contestatia reclamantului a fost respinsa prin Decizia nr.17066/24.02.2009 a pârâtei DGFP.

Retinând aceasta stare de fapt, analizând cererea reclamantului prin prisma dispozitiilor legale incidente, instanta a apreciat ca aceasta este întemeiata.

Prin art.11 din Constitutia României, "Statul Român se obliga sa îndeplineasca întocmai si cu buna-credinta obligatiile ce-i revin din tratatele la care este parte".

Prin Legea nr. 157/2005, publicata în Monitorul Oficial nr. 465/01.06.2005, România a ratificat tratatul privind aderarea Republicii Bulgaria si a României la Uniunea Europeana, efectele acestei ratificari fiind reglementate de art. 148 alin. 2 si 4 din Constitutia României astfel cum aceasta a fost republicata, conform carora:

"Ca urmare a aderarii, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozitiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.

Parlamentul, Presedintele României, Guvernul si autoritatea judecatoreasca garanteaza aducerea la îndeplinire a obligatiilor rezultate din actul aderarii si din prevederile alineatului 2."

În cauza Administrazione delle finanze dello Stato/ Simmenthal nr. C 106/77 din 09.03.1978, Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene a statuat cu titlu de principiu ca „judecatorul national însarcinat sa aplice, în cadrul competentei sale, dispozitiile dreptului comunitar, are obligatia de a asigura realizarea efectului deplin al acestor norme, lasând, la nevoie, pe proprie raspundere, neaplicata orice dispozitie contrara a legislatiei nationale, chiar ulterioara, fara a solicita sau astepta eliminarea prealabila a acesteia pe cale legislativa sau prin orice alt procedeu constitutional".

Din aceasta solutie de principiu data de Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene a carei jurisprudenta în interpretarea dreptului comunitar este obligatorie pentru instantele nationale, instanta a constatat ca instantele române de drept comun sunt competente sa procedeze, în executarea obligatiei de a asigura realizarea efectului deplin si direct al dreptului comunitar, la înlaturarea de la aplicare a oricarei dispozitii contrare din legislatia nationala, fara a fi necesara asteptarea eliminarii prealabile a acesteia pe cale legislativa.

Esential problemei deduse judecatii în prezenta cauza, întemeiata de catre reclamant pe dispozitiile art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunitatii Europene este stabilirea faptului daca taxa de poluare, taxa de natura fiscala instituita de Statul Român si în lipsa platii careia se refuza înmatricularea autoturismului proprietatea reclamantei/ului este contrara sau nu dreptului comunitar, daca da, daca aceasta încalcare este evidenta si suficienta pentru a îndreptati judecatorul national sa faca aplicarea principiului efectului direct al dreptului comunitar.

Potrivit articolului 90 alineat 1 din Tratatul C.E.,”nici un stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite directe sau de alta natura mai mari decât cele ce se aplica, direct sau indirect, produselor nationale similare".

Referitor la principiul nediscriminarii, C.J.C.E., în cauza Michel Humblot, similara cazului taxei speciale din legislatia româneasca, a aratat ca ”statele au libertatea sa taxeze cum doresc autovehiculele ce circula pe drumurile lor publice, însa acest sistem de taxare nu trebuie sa intre sub incidenta articolului 90 din Tratatul C.E., adica sa nu fie discriminatoriu”.

Prevederile mentionate în Tratat si cele cuprinse în jurisprudenta C.J.C.E, limiteaza libertatea statelor în materie fiscala de a restrictiona libera circulatie a marfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii si protectioniste, respectiv discriminarea între produsele importate si cele provenind de pe piata interna si care sunt de natura similara.

În privinta consecintelor aplicarii dispozitiilor art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeana în prezenta cauza, instanta constata ca, în interpretarea acestui articol Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene a emis o serie de principii. Astfel, în Hotarârea Curtii de Justitie a Comunitatilor Europene din 5 decembrie 2006 - data în cauzele reunite C-290/05 si C-333/05, Akos Nadasdi c. Vam-es Penzugyorseg Eszak-Atfoldi Regionalis Parancsnoksaga, respectiv Ilona Ntemeth c. Vam-es Penzugyorseg Del-Alfoldi Regionalis Parancsnoksaga - Curtea Europeana de Justitie a aratat urmatoarele:

Pare a rezulta, din informatiile transmise de instantele nationale, ca un autoturism de acelasi model, vechime, cu acelasi numar de kilometri parcursi, cumparat într-un alt stat membru si înregistrat în Ungaria, va atrage aplicarea integrala a taxei de înmatriculare prevazuta pentru aceasta categorie de autoturisme. Prin urmare, taxa reprezinta o sarcina mai consistenta pentru autoturismele second-hand importate decât pentru autoturismele similare deja înregistrate în Ungaria, carora li s-a aplicat taxa de înmatriculare într-un stadiu anterior.

56. Deci, desi scopul înmatricularii este acela de protectie a mediului si nu tine cont de valoarea de piata a autoturismului, aplicarea art. 90 par. 1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeana implica luarea în considerare a deprecierii autoturismelor folosite atunci când acestea sunt impozitate, din moment ce aceasta taxa este perceputa numai o data, atunci când autoturismul este pentru prima data înregistrat în vederea punerii în circulatie în statul membru în cauza, fiind încorporata în aceasta valoare.

57. Rezulta din consideratiile de mai sus ca raspunsul la întrebarile adresate Curtii în cauza C-290/05, respectiv în prima parte a întrebarii a treia si întrebarea a patra din cauza C-333/05 trebuie sa fie acela ca art. 90 par. 1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeana trebuie interpretat ca interzicând o taxa de tipul celei prevazute de Legea privind taxele de înmatriculare, atâta timp cât:

- taxa este perceputa asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima data în circulatie pe teritoriul unui stat membru;

- valoarea taxei, determinata exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autoturismului (tipul motorului, capacitatea cilindrica) si clasificarea din punct de vedere al poluarii, este calculata fara a se lua în calcul deprecierea autoturismului, de o asemenea maniera încât, atunci când se aplica autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduala a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înregistrate în statul membru în care, sunt importate.

O comparatie cu autoturismele second-hand plasate în circulatie în acest stat membru înainte de aplicarea a Legii privind taxele de înmatriculare nu este relevanta".

În cauze relativ, recente - Hotarârea CJCE (Prima Camera) din 19 martie 2009 în cauza nr. C-10/08 - Comisia vs. Finlanda C.J.C.E. a statuat ca, în materia importurilor autovehiculelor de ocazie, art. 90 CE urmareste sa garanteze perfecta neutralitate a impozitelor interne în ceea ce priveste concurenta dintre produsele importate si cele care se afla deja pe piata nationala (Hotarârea din 17 iulie 2008, Krawczyski, C 426/07, înca nepublicata, punctul 31 si jurisprudenta citata). Astfel, un sistem de taxare va putea fi considerat compatibil cu art. 90 CE doar daca este stabilit astfel încât sa excluda în toate cazurile posibilitatea ca produsele importate sa fie mai aspru taxate decât produsele nationale si doar daca nu produce în niciun caz efecte discriminatorii (Hotarârea Krawczyski, mentionata mai sus, punctul 32 si jurisprudenta citata).

De asemenea, în cauza Comisia CE c. Austria (Cauza C-524/2007), C.J.C.E a statuat ca, în calitatea sa de stat membru al Comunitatilor Europene, Austria este obligata sa nu impuna restrictii cantitative la import sau sa ia masuri cu efect echivalent acestora pentru produse ce provin din alte state membre, toate acestea sub rezerva prevederilor art. 30 din Tratatul CE. În ciuda acestor obligatii, Austria a conditionat importul autovehiculelor de ocazie, deja înmatriculate în alt stat membru, de satisfacerea anumitor conditii de mediu si de zgomot, prevalându-se de anumite norme de drept comunitar derivat, argumentând ca masura are în vedere protejarea cetatenilor locuitori ai Austriei de poluarea pe care ar produce-o acest tip de autoturisme. Comisia a solicitat constatarea neexecutarii de catre Austria a obligatiilor prevazute de catre art. 28 si 30 din Tratatul CE, argumentul principal fiind ca autoturismele identice, înmatriculate pe teritoriul Austriei, pot face obiectul transferului de proprietate, fara a exista o restrictie în acest fel. De asemenea, a mai aratat Comisia, realizarea obiectivelor în materie de protectie a sanatatii si a mediului prin impunerea de conditii numai vehiculelor de import nu ar fi compatibila cu principiul liberei circulatii a marfurilor.

Începând cu 1 ianuarie 2007 România este stat membru CE, însusindu-si acquis-ul comunitar si asumându-si, printre altele, obligatiile prevazute de art. 28, 30 si 90 din Tratatul CE.

În privinta reglementarilor interne, instanta a constatat începând cu 1 ianuarie 2007 si pâna la 1 iulie 2008 au fost în vigoare dispozitiile art. 2141 si urmatoarele din Codul Fiscal, privind taxa speciala la prima înmatriculare în România a oricarui autovehicul ca taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule care a fost introdusa în Codul fiscal prin Legea nr. 343/2006, sub forma unui nou impozit.

De la 1 iulie 2008 a intrat în vigoare OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care stabileste ca se datoreaza aceasta taxa pentru autovehiculele din categoriile M(1)-M(3) si N(1)-N(3), astfel cum sunt acestea definite în Reglementarile privind omologarea de tip si eliberarea cartii de identitate a vehiculelor rutiere, precum si omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin Ordinul ministrului lucrarilor publice, transporturilor si locuintei nr. 211/2003 (art. 3).

Obligatia de plata a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculari a unui autovehicul în România (art. 4 lit. a), fara ca textul sa faca distinctia nici între autoturismele produse în România si cele în afara acesteia, nici între autoturismele noi si cele second-hand.

Taxa pe poluare este datorata numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu si pentru cele aflate deja în circulatie înmatriculate în tara.

În expunerea de motive care însoteste proiectul de lege privind aprobarea OUG 50/2008 depus la Parlament sub nr. PL-x 536/10.09.2008 si disponibil pe site-ul Camerei Deputatilor si din numeroasele luari de pozitie formulate în mod public se mentioneaza în mod expres ca daca nu s-ar fi promovat acest act normativ, o consecinta ar fi fost facilitarea intrarii în România a unui numar foarte mare de autovehicule second hand cu vechime peste 10 ani, care ar fi fost achizitionate datorita pretului foarte mic.

Potrivit OUG nr. 208/2008 pentru stabilirea unor masuri privind taxa pe poluare pentru autovehicule, autovehiculele a caror capacitate cilindrica nu depaseste 2.000 cmc si care se înmatriculeaza pentru prima data în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene începând cu data de 15 decembrie 2008 se excepteaza de la obligatia de plata a taxei pe poluare pentru autovehicule, stabilita potrivit prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 50/2008 (art. II). Aceste prevederi se aplica pâna la data de 31 decembrie 2009 inclusiv (art. III).

OUG nr. 208/2008 a fost abrogata prin OUG nr. 218/2008 privind modificarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule. Conform art. III al acesteia, (1) Autovehiculele M1 cu norma de poluare Euro 4 a caror capacitate cilindrica nu depaseste 2.000 cmc, precum si toate autovehiculele N1 cu norma de poluare Euro 4, care se înmatriculeaza pentru prima data în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene în perioada 15 decembrie 2008-31 decembrie 2009 inclusiv, se excepteaza de la obligatia de plata a taxei pe poluare pentru autovehicule stabilita potrivit prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 50/2008. (2) Autovehiculelor M1 cu norma de poluare Euro 4 a caror capacitate cilindrica nu depaseste 2.000 cmc, precum si tuturor autovehiculelor N1 cu norma de poluare Euro 4, înmatriculate pentru prima data în afara Uniunii Europene si care se înmatriculeaza în România, li se aplica taxele prevazute în anexele nr. 1 si 2. Asadar, se creeaza o diferenta de tratament fiscal între masinile noi si cele vechi, înmatriculate în România dupa intrarea în vigoare a OUG nr. 50/2008.

În masura în care astfel cum solicita autoritatile publice pârâte, s-ar aprecia ca taxa de poluare introdusa prin OUG nr. 50/2008 este în realitate o taxa de prima înmatriculare acceptata de Uniunea Europeana, respectiv în acord cu practica C.J.C.E, deoarece aceasta îndeplineste exigentele prevazute în dreptul comunitar în sensul ca, cuantumul acestuia nu este discriminator pentru produsele identice/similare la care se aplica, dupa cum cuantumul acesteia, la prima vedere nu depaseste valoarea reziduala a aceleiasi taxe încorporata în valoarea de piata a vehiculelor similare înmatriculate anterior, se constata ca, în legatura cu taxa de prima înmatriculare instantele judecatoresti interne au apreciat în mod constant ca prin taxa de prima înmatriculare se instituie un regim juridic discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeana în scopul reînmatricularii lor în România, în situatia în care acestea au fost deja înmatriculate în tara de provenienta, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor deja înmatriculate în România, taxa nu se mai percepe si ca, procedând în acest mod, legiuitorul a încalcat în mod direct si evident dispozitiile art. 90 din Tratat anterior citat.

Verificând însa taxa pe poluare instituita prin OUG nr. 50/2008 cu modificarile ulterioare instanta a constatat ca, în mod evident aceasta taxa este alta decât taxa speciala instituita prin dispozitiile Codului fiscal abrogate prin noul act normativ, având o alta denumire, alt mod de calcul si alta destinatie, fiind virat direct în contul unei autoritati publice centrale autonome.

În aceasta situatie s-a remarcat un alt tip de discriminare: între persoanele care au solicitat înmatricularea autoturismelor anterior datei de 1 iulie 2008 si cele care înmatriculeaza autoturisme ulterior, deoarece, doar aceste din urma persoane platesc taxa de poluare si doar o singura data, desi este evident ca polueaza si autoturismele deja înmatriculate.

Discriminarea este realizata de legiuitor prin faptul ca a stabilit ca moment al platii taxei pe poluare de faptul înmatricularii, desi din preambulul OUG nr. 50/2008 rezulta ca s-a urmarit asigurarea protectiei mediului prin realizarea unor programe si proiecte pentru îmbunatatirea calitatii aerului, ceea ce implica instituirea unei taxe de poluare pentru toate autoturismele aflate în trafic, potrivit principiului „poluatorul plateste”.

Ca urmare a efectului direct în ordinea juridica interna a art. 90 alin. 1 din Tratat si a constatarii ca dispozitiile OUG nr. 50/2008 prin care se instituie obligatia de plata a taxei de poluare pentru autovehiculele importate din state membre U.E. sunt contrare acestei norme din dreptul comunitar, instanta a apreciat ca, în solutionarea prezentei cauze se impune înlaturarea dispozitiei din dreptul intern, respectiv a dispozitiilor din ordonanta de urgenta amintite si care stau la baza refuzului autoritatii publice pârâte de a restitui taxa speciala achitata, în urma importului acestuia dintr-un stat membru al Comunitatilor Europene.

Fata de cele aratate mai sus, constatând ca taxa de prima înmatriculare are un vadit caracter ilicit, fiind în discordanta cu prevederile Tratatului C.E., dar si cu principiile instituite de C.J.C.E., în urma deciziilor de interpretare, decizii care sunt obligatorii pentru toate statele membre, instanta a apreciat ca actele administrative emise de pârât în legatura cu organizarea si executarea dispozitiilor legale care prevad aceasta taxa sunt nelegale, motiv pentru care se impune anularea acestora si obligarea autoritatii publice pârâte beneficiara a sumelor achitate în contul acesteia de catre contribuabili sa procedeze la restituirea taxei pe poluare achitate pentru înmatricularea autoturismului importat de catre reclamant.

Din aceasta perspectiva s-a constatat ca reclamantul are dreptul la restituirea integrala a taxei pe poluare încasata în temeiul unor dispozitii legale contrare normelor comunitare.

Cât priveste petitul vizând anularea chitantei seria TS3A nr.75214/3 eliberata la data de 28.10.2008 de Trezorerie, întrucât aceasta nu constituie un act administrativ astfel cum este definit de Legea nr.554/2004, fiind doar un înscris constatator al unui fapt juridic, respectiv plata taxei de poluare, instanta a apreciat ca nu poate fi anulata pe calea contenciosului administrativ.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art.18 din Legea nr.554/2004, art.137 Cod de procedura civila, si a textelor de lege anterior mentionate, instanta a respins exceptia invocata de pârâta, a admis în parte actiunea în contencios administrativ formulata de reclamant si a obligat pârâta Administratia Fondului pentru Mediu, în calitate de autoritate publica în contul careia a fost încasata suma achitata cu titlu de taxa de poluare, la restituirea acestei sume de bani, respingând capatul de cerere privind anularea chitantei pentru încasare impozite, taxe si contributii.

Împotriva hotarârii pronuntate de prima instanta a declarat recurs în termen recurenta DGFP solicitând instantei admiterea recursului, modificarea în tot a sentintei atacate în sensul admiterii exceptiei necompetentei materiale a tribunalului si respingerii actiunii reclamantului ca netemeinica si nelegala.

În dezvoltarea motivelor de recurs s-a învederat instantei ca reclamantul a formulat contestatie împotriva masurilor stabilite prin decizia de calcul a taxei de poluare nr.83777/28.10.2008 solicitând restituirea taxei în suma de 4.935 lei achitata de acesta. Decizia de calcul a taxei reprezinta titlu de creanta si conform prev.art. 209 alin.1 din OG 92/2003 în termen de 30 zile de la data comunicarii.

Deoarece reclamantul nu a contestat decizia în acest teren se impune a i se aplica sanctiunea decaderii prevazute de art. 207 alin.1 din OG 92/2003. regimul taxei speciale pentru autoturisme a intrat în vigoare la data de 1.01.2007 si a înlocuit regimul acccizelor prevazute de Codul Fiscal pentru autoturisme si automobile de teren. În conditiile desfiintarii frontierelor vamale cu statele membre UE s-a impus înfiintarea acestei taxe pentru evitarea introducerii în tara a unui numar mare de autoturisme vechi cu grad ridicat de poluare. Conform art.148 alin.2 din Constitutie este instituita suprematia textelor constitutive ale Uniunii Europene fata de dispozitiile contrare interne cu respectarea conditiilor actului de aderare. Legile cadru sunt obligatorii pentru statele membre în privinta rezultatului, însa autoritatile nationale au competenta de a alege forma si mijloacele prin care dispozitiile legilor cadru devin obligatorii pentru fiecare stat membru în parte .

A considerat ca, dispozitiile art.90 din tratatul CE nu sunt incidente în cauza întrucât taxa de prima înmatriculare urmeaza a fi platita de toti proprietarii de automobile indiferente de provenienta lor. Aceste dispozitii au în vedere introducerea unor limitari ale drepturilor statelor membre de a introduce pentru produsele comunitare impozite mai mari decât pentru produsele interne. Comisia Europeana nu este împotriva perceperii unei taxe cu ocazia primei înmatriculari a autoturismelor ci doar a modului de determinare a taxei, principiul „ poluatorul plateste” fiind acceptat la nivelul Uniunii Europene.

Organul competent sa se pronunte daca un act normativ este sau nu constitutional este Curtea Constitutionala, iar daca se constata ca legislatia nationala încalca reglementari comunitare, se pronunta Curtea Europeana de Justitie.

Prin OUG nr.50/2008 s-a instituit taxa de poluare, ce a intrat în vigoare la data de 1.07.2008 taxa care nu contravine dispozitiilor comunitare. Prin aceasta ordonanta s-a instituit temeiul legal pentru restituirea diferentei de taxa achitata cu titlu de prima înmatriculare si cea de poluare de fata.

Tratatul CE cât si Directiva nr.77/388/CA nu interzic perceperea unor taxe ci doar nasc discutii cu privire la modul de calcul al unor astfel de taxe, cu privire la cheltuielile de judecata solicitate de reclamant solicita a se avea în vedere aplicarea disp.art. 274 alin.3 cod procedura civila în sensul reducerii onorariului solicitat de reprezentantul partii adverse.

Împotriva hotarârii pronuntate de instanta de fond a declarat recurs si recurenta Administratia Fondului pentru Mediu solicitând admiterea recursului si modificarea sentintei atacate în sensul respingerii actiunii reclamantului.

În dezvoltarea motivelor de recurs s-a învederat instantei ca sentinta atacata este nelegala si netemeinica. OUG nr.50/2008 a abrogat taxa speciala de prima înmatriculare deoarece România a fost notificata ca încalca prevederile art.90 din Tratatul CE, noua ordonanta instituind o noua taxa în acord cu principiile comunitare care se plateste începând cu 1.07.2008. Instanta de fond a apreciat ca aceasta ordonanta instituie o discriminare raportându-se la alte criterii decât cele ale dreptului comunitar. Curtea Europeana de Justitie a afirmat în repetate rânduri ca statele membre pot impune taxe de înmatriculare asupra autovehiculelor second – hand importate , cu conditia ca taxele respective sa respecte art.90 din tratat.

Or, în speta instanta de fond a motivat asa-zisa discriminare prin faptul ca taxa pe poluare se plateste doar dupa 1.07.2008.Cu evidenta, nu acesta este motivul pentru care ar exista discriminare în întelesul art.90 din Tratatul CE cât si textul tratatului. Taxa pe poluare nu poate avea caracter ilicit pentru motivele retinute de instanta de fond. Solutia este eronata si deoarece restituirea efectiva a sumelor se face de catre unitatea trezoreriei statului la care estre arondat organul fiscal competent în baza notei privind restituirea din contul disponibil cu taxa pe poluare, asa cum se stipuleaza în normele metodologice de aplicare a OUG 50/2008 aprobate prin HG 686/2008.

Intimatul S.V. prin întâmpinarea depusa a solicitat respingerea ca nefondate a recursurilor si mentinerea în totalitate a sentintei atacate aratând ca motivele de recurs invocate sunt nefondate. Actiunea formulata nu este inadmisibila deoarece anterior sesizarii instantei, a urmat procedura plângerii prealabile, iar pe fondul cauzei arata ca, taxa de poluare este contrara normelor comunitare, respectiv dispozitiilor art.90 din tratatul CE, astfel ca în mod corect a dispus instanta restituirea ei.

Instanta de recurs analizând recursurile declarate prin prisma motivelor invocate cât si din oficiu, a retinut ca sunt nefondate si in baza prev. art. 312 Cod Procedura Civila a dispus respingerea lor ca atare si mentinerea sentintei atacate în totalitate.

Cu privire la exceptia necompetentei materiale a primei instante în solutionarea cauzei s-a retinut ca este nefondata deoarece actul administrativ vatamator în sensul vizat de art.8 din Legea nr.554/2004, nu a fost emis de catre o autoritate centrala, ci de una locala respectiv Administratia Finantelor Publice, care a procedat si la încasarea taxei contestate de reclamant, astfel ca competenta materiala de solutionare a cauzei în prima instanta, revine tribunalului si nu curtii de apel. Faptul ca dupa încasarea taxei, ea se vireaza la bugetul fondului de mediu gestionat de Administratia Fondului de Mediu nu atrage competenta materiala în prima instanta a curtii de apel, datorita calitatii de organ central a acestei institutii.

Cu privire la exceptia tardivitatii formularii actiunii s-a retinut ca în mod judicios prima instanta a retinut ca ea este nefondata deoarece cererea reclamantului este una de restituire a taxei, formulata în temeiul art.117 din O.G nr. 92/2003, ce poate fi introdusa în termenul general de prescriptie prevazut de lege. Prin actiunea formulata reclamantul nu a solicitat anularea deciziei de calcul a taxei de poluare, ci restituirea unei taxe platite nelegal ,situatie în care nu i se poate aplica sanctiunea decaderii invocata de recurenta prin prisma art. 207 din OG 92/2003.

Referitor la fondul cauzei deduse judecatii instanta de recurs a retinut ca motivele invocate de recurenti sunt nefondate.

Prin Legea nr.157/2005 România a ratificat Tratatul prin aderarea Republicii Bulgaria si României la Uniunea Europeana, efectele acestei ratificari fiind reglementata de art.148 alin.2 si4 din Constitutia României, astfel cum aceasta a fost republicata, în conformitate cu care prevederile Tratatelor Constitutive ale U.E si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozitiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.

În conformitate cu prevederile art.90 alin.1 din Tratatul Comunitatii Europene „nici un stat membru nu aplica direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natura, mai mari decât cele care se aplica, direct sau indirect, produselor nationale similare”.

Prin aceste prevederi se limiteaza libertatea statelor membre în materie fiscala de a restrictiona libera circulatie a marfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii, respectiv discriminarea intre produsele importate si cele autohtone de natura similara.

În speta, OUG nr.50/21.04.2008 stabileste, potrivit dispozitiilor art.1, cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul fondului pentru mediu si se gestioneaza de administratia fondului pentru mediu, în vederea finantarii programelor si proiectelor pentru protectia mediului, iar potrivit art.4, obligatia de plata interna cu ocazia primei înmatriculari a unui autovehicul în România.

Într-adevar, determinarea taxei de poluare se realizeaza conform art.6 din OUG nr.50/2008 pe baza unor criterii obiective (tipul motorului, capacitatea cilindrica) si capacitatea din punct de vedere al poluarii, luându-se in considerare si deprecierea autoturismului, conform coeficientilor descrisi în anexa 4.

Aceasta taxa de poluare nu este perceputa pentru autoturismele deja înmatriculate în România stat comunitar de la 01.01.2007, fiind perceputa exclusiv, pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare si reînmatriculate în România, dupa aducerea lor in tara. Pentru autovehiculele deja înmatriculate în România, taxa nu se mai percepe cu ocazia vânzarii ulterioare, ceea ce demonstreaza ca aceasta taxa de poluare se aplica doar ca urmare a achizitiilor intracomunitare si este o taxa cu echivalent taxelor vamale la import.

Potrivit normelor comunitare:

-art.25 C.E „între statele membre sunt interzise taxele vamale la import si la export sau taxele cu efect echivalent. Aceasta interdictie se aplica, de asemenea, taxelor vamale cu caracter fiscal”.

-art.28 C.E „între statele membre sunt interzise restrictiile cantitative la import , precum si orice masuri cu efect echivalent”.

Conform jurisprudentei Curtii Europene de Justitie, notiunea de taxa cu echivalent consta în orice taxa pecuniara impusa unilateral asupra marfurilor în temeiul faptului ca trec frontiera, oricare ar fi denumirea si modul de aplicare al acesteia, iar un sistem de taxare care sa fie considerat compatibil cu art.90 din Tratatul Comunitatii Europene, trebuie sa excluda orice posibilitate ca produsele importate sa fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare , nationale si sa nu produca în nici un caz efecte discriminatorii.

Practic, prin instituirea taxei de poluare, indiferent de modalitatea de determinare a ei conform art.6 din OUG nr.50/2008 si clasificarea din punct de vedere al poluarii, se constituie o discriminare a regimului fiscal aplicabil la înmatriculare unui autoturism in România, reprezentând în fapt, o taxa similara taxei de prima înmatriculare stabilite din art.214 alin.1-3 din codul fiscal, singura diferenta fiind denumirea, modificata din taxa speciala de prima înmatriculare în taxa de mediu.

Sunt astfel nefondate sustinerile recurentei Administratia Fondului Pentru Mediu, în sensul ca taxa de poluare este neutra din punct de vedere fiscal si ca este necesar pentru aplicabilitatea art.90 Tratatul C.E sa se ia în considerarea nu numai valoarea impozitului intern care se aplica direct sau indirect produselor nationale si produselor importate, ci si baza de impozitare si modalitatile de percepere a impozitului în cauza.

Textul art.90 din Tratatul C.E se refera la produsele provenind din alte state membre si supuse unor impozite interne , de orice natura, superioare celor care se aplica direct sau indirect produselor nationale similare, ori Statul Român nu percepe taxa de poluare produselor nationale similare, respectiv pentru autovehiculele deja înmatriculate în România(second-hand) cu ocazia vânzarilor ulterioare.

De asemenea, s-a retinut si ca prin avizul motivat din data de 28.11.2007, Comisia Europeana a solicitat reasezarea modalitatii de calcul a taxei auto ( de prima înmatriculare), în sensul armonizarii legislatiei românesti cu cea europeana, iar afirmatia recurentei Administratia Fondului pentru Mediu cum ca s-a recunoscut de catre Comunitatea Europeana ca taxa de poluare instituita prin OUG nr.50/2008 corespunde normelor comunitare, este neîntemeiata.

Comisia Europeana (C.E) a solicitat în iunie 2009, României, informatii în legatura cu legislatia privind aplicarea taxei de poluare pentru autoturisme, suspectând ca actuala legislatie româneasca (OUG nr.50/2008) are efecte protectioniste asupra industriei auto nationale.

Aceasta solicitare a fost transmisa sub forma unei „scrisori de somare”, prima etapa a procedurii de încalcare a dreptului comunitar prevazut de art.226 din Tratatul C.E.

Drept urmare s-a retinut ca în mod judicios a retinut prima instanta ca taxa de poluare este una discriminatorie care încalca prevederile art.90 din Tratatul CE, motivele de recurs invocate sub aceste aspecte fiind nefondate.

Cât priveste motivul de recurs privind încalcarea de catre prima instanta a dispozitiilor cuprinse în H.G. 686/2008 referitoare la procedura de restituire a taxei s-a retinut ca este nefondat deoarece aceste dispozitii se refera la procedura ulterioara solutionarii cauzei, de executare a hotarârii si nu vizeaza fondul cauzei deduse judecatii.

Pentru aceste considerente, instanta de recurs a dispus respingerea ca nefondate a recursurilor declarate în cauza si mentinerea în totalitate a sentintei atacate.

(Decizia nr.612/CA/19.11.2009 a Curtii de Apel Oradea - Sectia comerciala si de contencios administrativ si fiscal).