SECTIA COMERCIALA, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL.
Materie : RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV. ANULARE ACT ADMINISTRATIV - COMUNICARE.
- art.89, 90, 91, 92 Cod procedura civila;
- art.4 din OUG 13/2001 aprobata prin Legea 506/2001;
- art.304 pct.9, 312 Cod procedura civila.
Lipsa numelui si a prenumelui primitorului de pe confirmarea de primire nu duce la nevalabilitatea comunicarii actului, câta vreme legiuitorul nu a prevazut expres necesitatea existentei acestor mentiuni în dovada de înmânare în cazul persoanelor fizice, mentiunile respective fiind necesare doar în cazul prevazut de art.91 Cod procedura civila; predarea actului administrativ sotiei reclamantului careia în prealabil agentul procedural i-a certificat identitatea si semnatura, reprezinta o comunicare valabil efectuata a actului respectiv.
Prin sentinta nr.695CA din 12 noiembrie 2009, Tribunalul Bihor a respins exceptia prescriptiei dreptului de a cere executarea silita, invocata de reclamant si a respins exceptia tardivitatii capatului de cerere privind anularea Actului constatator nr.604 /2002.
A fost admisa în parte cererea precizata formulata de reclamantul B.F.E. în contradictoriu cu pârâtii Directia Generala a Finantelor Publice, DIRECTIA REGIONALA PENTRU ACCIZE SI OPERATIUNI VAMALE CLUJ si DIRECTIA REGIONALA VAMALA INTERJUDETEANA A.- BIROUL LOCAL DE VAMUIRE LA INTERIOR D. si în consecinta, s-a dispus anularea în totalitate a Deciziei nr.7/21.01.2009 emisa de catre pârât a Directia Generala a Finantelor Publice B., obligând pârâta la solutionarea pe fond a contestatiei formulate de reclamant împotriva Deciziei nr.27561/2008 si a Actului constatator nr.604/23.10.2002.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre instanta de fond a retinut ca, prin Actul Constatator privind taxele vamale si alte drepturi cuvenite bugetului nr.604/23.10.2002 emis de catre Directia Generala a Vamilor –Unitatea Vamala D., s-a stabilit în sarcina reclamantului suma de 79.373.543 ROL(7937,35 RON) reprezentând taxa vamala aferenta operatiunii de introducere în tara a autoturismului Audi A6 seria WAUZZZ40ZXN281860, achizitionat din Germania.
Împotriva actului constatator, reclamantul a formulat contestatie, înregistrata la pârâta sub nr.157.669/2008 si solutionata prin Decizia nr.7 din 21 01.2009 în sensul respingerii contestatiei, ca nedepusa în termen pentru capatul de cerere privind obligatiile vamale în suma de 7938 lei si respectiv, ca neîntemeiata, pentru obligatiile accesorii în suma de 13.150 lei, aferente obligatiilor vamale.
Din înscrisurile care formeaza documentatia ce a stat la baza emiterii Deciziei nr.7/2009, depuse la dosarul cauzei, rezulta ca actul constatator nr.604/23.10.2002 ar fi fost comunicat la data de 01. 03.2003, pe dovada de comunicare fiind trecuta mentiunea “sotia” .
Lipsa numelui si a prenumelui celui care a primit corespondenta atrag o îndoiala puternica asupra împrejurarii ca actele administrative fiscale au fost comunicate persoanei însarcinate cu primirea corespondentei, astfel cum mentioneaza expres dispozitiile art.91 C.pr.civ., în acest sens pronuntându-se si Înalta Curte de Casatie si Justitie, sectia Contencios administrativ si fiscal (dec.nr.3401/13.10.2006)
Fata de aspectele retinute, apreciind ca nu s-a facut dovada comunicarii actului constatator, instanta a respins exceptia tardivitatii formularii contestatiei împotriva acestuia si, pentru identitate de ratiune, apreciind ca în mod gresit a solutionat pârâta DGFP contestatia, ca nefiind depusa în termen, a anulat Decizia nr.7/2009, urmând ca pârâta sa solutioneze pe fond contestatia reclamantului.
Pentru a asigura o solutionare justa a contestatiei formulate, urmeaza ca Directia Generala a Finantelor Publice sa se pronunte atât cu privire la suma stabilita cu titlu de obligatii principale, cât si la cele accesorii, tinând seama de propriile sustineri din cuprinsul Deciziei nr. 7/2009, potrivit carora „ în urma masurilor de executare silita luate de autoritatea vamala obligatiile vamale în suma de 7.938stabilite prin Actul constatator nr.604/23.10.2002 precum si accesoriile în suma de 1.745 lei …. au fost încasate, dupa cum rezulta din extrasul de cont din data de 10.11.2008.”
Cât priveste exceptia prescriptiei dreptului la executare silita, invocata de catre reclamant, aceasta a fost respinsa, având în vedere ca aceasta aparare ar putea fi invocata – si solutionata, în cadrul contestatiei la executare, iar nu în cadrul acestei actiuni, întemeiate pe dispozitiile L.554/2004 coroborate cu cele ale art. 205 si urm din O.G.92/2003, instanta constatând ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Împotriva hotarârii pronuntate de prima instanta a declarat recurs, în termen recurenta Directia Regionala pentru Accize si Operatiuni Vamale– în nume propriu si în reprezentarea Autoritatii Nationale a Vamilor, solicitând admiterea recursului si modificarea în tot a sentintei atacate, în sensul respingerii actiunii formulate de reclamant.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a învederat instantei ca, în mod eronat s-a retinut de catre prima instanta ca simpla mentiune pe confirmarea de primire a calitatii primitorului în sensul”sotia” fara a mentiona numele acestuia, nu este de natura a da certitudinea ca actul în cauza a fost într-adevar comunicat reclamantului.
În conformitate cu normele procedurale în vigoare, un act se considera comunicat, nu doar daca este predat destinatarului, ci si daca este predat unui membru de familie care domiciliaza împreuna cu acesta. Nici unde în normele procedurale nu se prevede obligatia factorului postal de a nota pe confirmarea de primire datele de identificare a persoanei primitoare a plicului, singurele mentiuni care trebuie sa se regaseasca în mod obligatoriu sunt cele privind calitatea primitorului si semnatura acestuia.
Mai mult, agentul procedural are obligatia ca înainte de predarea actului sa certifice identitatea si calitatea primitorului, verificând implicit daca persoana primitoare este împuternicita de lege a primi corespondenta. Prevederile art.91 Cod procedura civila retinute de prima instanta nu sunt incidente în cauza, deoarece ele se refera la înmânarea citatiilor si actelor de procedura în cazurile prevazute de art.87 pct.1,2,3,5 si 7 si cele de art.90 alin.3-6. Câta vreme reclamantul – persoana fizica nu se afla în aceste situatii, comunicarea acrelor urmeaza sa se faca conform prevederilor art.90 alin.1 si 92 Cod procedura civila.
Drept urmare, considera ca, în speta comunicarea actului constatator nr.604/2002 si a celorlalte acte administrative a fost facuta conform normelor procedurale în vigoare, contestatia reclamantului fiind tardiv formulata.
Împotriva hotarârii pronuntate de prima instanta a declarat recurs si recurenta Directia Generala a Finantelor Publice, solicitând admiterea recursului si modificarea în totalitate a sentintei în sensul respingerii actiunii reclamantului.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a învederat instantei ca, în mod netemeinic si nelegal s-a respins de instanta, exceptia de tardivitate a actelor administrativ atacate în considerarea faptului ca nu s-a facut dovada comunicarii actului contestat. Din actele dosarului rezulta ca actul constatator nr.604/2002 a fost comunicat reclamantului prin posta cu confirmare a primire semnata de sotia acestuia în data de 10 martie 2003 la rubrica” confirm primirea”, fiind trecut clar numele acesteia si calitatea.
Prin urmare, nu se poate vorbi de lipsa numelui celui care a primit corespondenta si nici de existenta vreunei îndoieli cu privire la comunicarea actelor fiscale, dispozitiile art.91 Cod procedura civila nefiind aplicabile în cauza.
Instanta de recurs, analizând recursurile formulate prin prisma motivelor invocate, cât si din oficiu, a retinut ca sunt fondate si în baza prevederilor art.304 pct.9, 312 Cod procedura civila a dispus admiterea lor si modificarea în parte a sentintei atacate, în sensul respingerii actiunii precizate a reclamantului.
Prin actul constatator nr.604 din 23 octombrie 2002 s-a stabilit în sarcina reclamantului suma de 7.837,35 lei RON, reprezentând taxa vamala aferenta operatiunii de introducere în tara a autoturismului Audi A6 achizitionat din Germania.
Împotriva actului constatator reclamantul a formulat contestatie în data de 10 decembrie 2008, sub nr.30079/2008, solutionata prin decizia nr.7 din 21 ianuarie 2009 de catre DGFP, în sensul respingerii ca tardive a contestatiei formulate împotriva actului constatator. Prin aceeasi contestatie s-a formulat de catre reclamant contestatie si împotriva proceselor – verbale de calcul a accesoriilor nr.21 si 3 din 25 martie 2003 si a actelor de executare silita, respinsa ca neîntemeiata.
Contestatia formulata de reclamant împotriva actului constatator cât si a celor de calcul a accesoriilor aferente, a fost corect respinsa de organele fiscale ca tardiv, respectiv neîntemeiata, în mod gresit retinând prima instanta necomunicarea valabila a actelor atacate cu contestatorul.
În cauza nu sunt incidente dispozitiile art.91 Cod procedura civila retinute de prima instanta, deoarece acestea nu se refera la comunicarea actelor de procedura catre persoane fizice, motivele de recurs invocate, fiind fondate.
Aceste dispozitii prevazute de art.91 Cod procedura civila, se refera la înmânarea citatiilor si actelor de procedura pentru cazurile prevazute de art.87 alin.1,2,3,5 si 7, respectiv statului si persoanelor juridice de drept public, persoanelor juridice de drept privat, asociatii si societati fara personalitate juridica, celor supusi procedurii insolventei ori personalului misiunilor diplomatice si oficiilor consulare ale României, etc. De asemenea, aceste dispozitii se refera la înmânarea actelor de procedura celor ce se gasesc sub arme, pentru echipajul unii vas de comert, pentru detinuti ori bolnavi aflati în spitale, ospicii si sanatorii, conform prevederilor art.90 alin.3 -6 Cod procedura civila.
Înmânarea si comunicarea actului constatator atacat catre reclamantul – persoana fizica trebuie efectuata potrivit dispozitiilor art.90 alin.1 si 92 Cod procedura civila, prevederi incidente în cauza .
Din analiza confirmarii de primire rezulta ca reclamantului i s-a comunicat actul constatator nr.604/2002 la data de 1 martie 2003 cu respectarea dispozitiilor legale în vigoare, fiind preluat de sotia acestuia care a semnat de primire pe confirmarea de primire.
Lipsa numelui si a prenumelui primitorului de pe confirmarea de primire nu duce la nevalabilitatea comunicarii actului, câta vreme legiuitorul nu a prevazut expres necesitatea existentei acestor mentiuni în dovada de înmânare în cazul persoanelor fizice, aceste mentiuni fiind prevazute ca necesare doar în cazul prevazut de art.91 Cod procedura civila, însa aceste dispozitii nu au incidenta în cauza.
Conform prevederilor art.92 alin-3 Cod procedura civila daca cel citat ori cel caruia trebuie sa i se comunice un act de procedura, nu se gaseste la domiciliu, agentul procedural va înmâna citatia ori comunicarea, unei persoane din familie care domiciliaza cu destinatarul, persoana care dupa primirea actului, va semna de primire, agentul procedural certificându-i identitatea si semnatura.
În speta, acrul constatator a fost predat sotiei reclamantului de catre agentul procedural dupa ce, anterior acesta i-a certificat identitatea si semnatura depusa pe actul ce confirma primirea, situatie în care nu se poate pune problema existentei vreunei îndoieli asupra comunicarii valabile a actului constatator.
Conform prevederilor art.4 alin.1 din OUG nr.13/2001 aprobata prin Legea nr.506/2001 în vigoare la data comunicarii actului constatator, reclamantul trebuia sa formuleze contestatia în termen de 15 zile de la comunicarea actului atacat, la organul emitent, respectiv cel târziu pâna la data de 17 martie 2003, când a expirat termenul de 15 zile calculat de la data de 1 martie 2003, când i s-a comunicat actul constatator nr.604/2002, însa acesta a depus contestatia la data de 10 decembrie 2008, cu mult peste termenul legal, situatie în care în mod corect, organul de solutionare a contestatiei a retinut tardivitatea depunerii contestatiei împotriva actului constatator.
În consecinta, s-a retinut ca în mod eronat, cu aplicarea gresita a prevederilor legale, instanta de fond a dispus respingerea exceptiei tardivitatii contestatiei si obligarea DGFP, la solutionarea pe fond a contestatiei depuse.
Cât priveste contestatia formulata împotriva proceselor – verbale de calcul a accesoriilor aferente sumelor neachitate, stabilite prin actul constatator, s-a retinut ca în mod corect au retinut organele fiscale ca este neîntemeiata, câta vreme neachitarea datoriei vamale înlauntrul termenului de plata atrage curgerea de majorari si penalitati de întârziere, conform prevederilor art.12 si 13 din OUG nr.61/2002, respectiv art.119 – 120 din OG nr.92/2003.
Pentru aceste considerente, recursurile declarate în cauza au fost admise ca fondate cu consecinta modificarii sentintei atacate în sensul respingerii actiunii formulate de reclamant.
Hotarârea recurata a fost mentinuta în partea privind exceptia prescriptiei dreptului de a cere executarea silita, deoarece sub acest aspect sentinta nu a fost atacata cu recurs de catre recurente.
(Decizia nr.234/CA/25.03.2010 a Curtii de Apel Oradea - Sectia comerciala si de contencios administrativ si fiscal).