SECTIA COMERCIALA, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL.
Materie : RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV. INSPECTIE FISCALA.
- art.105 alin.3 Cod procedura fiscala;
- art.312 Cod procedura civila.
Inspectia fiscala se efectueaza o singura data pentru fiecare impozit, taxa, contributie si alte sume datorate bugetului general consolidat si pentru fiecare perioada supusa impozitarii; prin exceptie, se poate decide reverificarea unei anumite perioade daca apar date suplimentare necunoscute inspectorilor la data efectuarii verificarilor sau erori de calcul care influenteaza rezultatele.
Prin sentinta nr.556/CA din 18 decembrie 2008, Tribunalul Satu Mare a admis actiunea în contencios administrativ înaintata de reclamanta SC T.G.SRL împotriva pârâtei DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE în nume propriu si pentru ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE si a anulat Decizia nr. 82.013/13.03.2008 emisa de pârâta D.G.F.P. privind modul de solutionare a contestatiei nr. 82.013/20.12.2007 formulata de reclamanta si a admis contestatia fiscala în sensul ca a anulat Decizia de reverificare nr. 76854/27.11.2007 emisa de ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE si Decizia de impunere nr. 602/30.11.2007 emisa în baza Raportului de Inspectie Fiscala întocmit de A.F.P., Activitatea de Inspectie Fiscala, Serviciul de Inspectie Fiscala III nr. 77530/30.11.2007 cu privire la stabilirea obligatiei suplimentare de plata TVA în cuantum de 129.789 lei.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre instanta de fond a retinut ca, prin Raportul de inspectie fiscala nr. 77530/30.11.2007 întocmit de Serviciul Control Fiscal III din cadrul Administratiei Finantelor Publice, s-a reverificat modul de calcul, înregistrare în contabilitate si plata catre bugetul de stat a TVA la societatea reclamanta pentru perioada 01.07.2007-30.09.2007, în baza Deciziei de reverificare nr. 76854/27.11.2007.
La adoptarea deciziei de reverificare a fost avut în vedere referatul înregistrat sub nr. 76815/27.11.2007 potrivit caruia de la data întocmirii Raportului de Inspectie Fiscala nr. 2/15.11.2007 înregistrat la Administratia Finantelor Publice sub nr. 74904/19.11.2007 - au survenit date suplimentare care ar face necesare reverificarea documentelor SC T.G.SRL pentru stabilirea starii de fapt.
În Raportul de Inspectie Fiscala nr. 77530/30.11.2007 s-a consemnat cu privire la taxa pe valoare adaugata ca reclamanta a solicitat în baza decontului nr. 19932/25.10.2007 aferent lunii septembrie 2007, suma de 300.608 lei reprezentând TVA de rambursat potrivit evidentei contabile, compusa la rândul sau din 266.094 lei TVA pentru perioada 01.06.2006-30.06.2007 si respectiv 34.514 lei reprezentând TVA aferent perioadei 01.07-2007-30.09.2007.
Inspectorii autoritatii fiscale au consemnat totodata ca suma de 187.206,62 lei reprezinta TVA de rambursat pentru achizitia de utilaje realizata de la SC R.B.SRL în perioada 01.07.2006-30.09.2007 aferente unui numar de sapte facturi fiscale.
De asemenea, s-a retinut ca începând cu 26.06.2007, SC R.B.SRL a intrat în procedura de lichidare si ca documentele emise de aceasta – si pe baza carora reclamanta a formulat decontul de TVA – nu îndeplinesc exigentele prescrise de Legea nr. 82/1991. În consecinta, inspectorii fiscali au considerat ca taxa pe valoarea adaugata nu poate fi dedusa si nici nu se poate diminua baza impozabila la stabilirea impozitului pe profit, în situatia în care documentele justificative prezentate nu contin sau nu furnizeaza toate informatiile prevazute de dispozitiile legale în vigoare la data efectuarii operatiunii.
S-a retinut ca prin RIF nr. 60233/31.08.2007 si Decizia de impunere privind obligatiile suplimentare nr. 359/31.08.2007 a fost respinsa la rambursare suma de 57.418 lei TVA aferent facturilor fiscale 6544359/28.05.2007 si 6544360/28.05.2007.
S-a respins solicitarea de decontare TVA pentru suma de 129.788,62 lei.
Totodata, s-a mai retinut ca, reclamanta a contestat Decizia de impunere nr. 602/30.11.2007 întocmita în baza RIF înregistrat la D.G.F.P. sub nr. 77530/30.11.2007, atât cu privire la solutia de impunere suplimentara, cât si cu privire la legalitatea dispozitiei de reverificare.
În privinta acestui din urma act administrativ, reclamanta a contestat atât lipsa elementelor si împrejurarilor noi care sa justifice reluarea inspectiei, cât si competenta Sefului adjunct al administratiei de a dispune în acest sens.
Prin Decizia nr. 82013/13.03.2008, D.G.F.P. a respins contestatia; în esenta motivatia solutiei adoptate este identica celei cuprinsa în întâmpinare; în consecinta instanta nu a reluat în aceasta parte a considerentelor argumentatia deja evocata.
Potrivit art. 105 alin. 3 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala inspectia fiscala se efectueaza o singura data pentru fiecare impozit, taxa, contributie si alte sume datorate bugetului general consolidat si pentru fiecare perioada supusa impozitarii.
Prin exceptie, legea stabileste ca se poate decide reverificarea unei anumite perioade daca apar date suplimentare necunoscute inspectorilor la data efectuarii verificarilor sau erori de calcul care influenteaza rezultatele. Reverificarea este decisa de conducatorul inspectiei fiscale.
În ceea ce priveste critica formulata de reclamanta referitoare la nelegalitatea actului premergator refacerii inspectiei fiscale, respectiv a Deciziei nr. 76854/27.11.2007 adoptata de seful adjunct al administratiei finantelor publice, Tribunalul a apreciat ca nu poate fi retinuta lipsa de competenta a autorului actului, considerându-se ca în conformitate cu ordinul de serviciu adjunctul sefului compartimentului poate adopta respectiva decizie.
Instanta a apreciat însa ca decizia de reverificare este eronata, întrucât datele suplimentare evocate în referatul nr. 76815/2007 al Serviciului de inspectie fiscala nu pot fi încadrate în notiunea corespunzatoare prevazuta de art. 105 alin. 3 din OG nr. 92/2003.
Împrejurarea ca emitentul facturilor în discutie se afla în dizolvare si ca începând cu data de 12.03.2007 a fost desemnat un lichidator nu constituie pentru reclamanta un impediment în a folosi facturile pentru întocmirea deconturilor de TVA. De asemenea, nici faptul ca emitenta facturilor nu a consemnat în actele întocmite starea de dizolvare a societatii nu poate avea drept consecinta lipsirea de efecte a acestor documente, cu atât mai mult cu cât în temeiul lor s-a operat transmiterea proprietatii asupra bunurilor cumparate si tot pe baza lor s-a facut plata catre vânzator a pretului vânzarii.
În consecinta, decizia de impunere pentru obligatiile fiscale suplimentare de plata si RIF nr. 77530/30.11.2007 pornesc de la premisa eronata ca actele depuse nu cuprind toate informatiile prevazute la art. 155 alin. 5 din Legea nr. 571/2003 si ca urmare solutia adoptata de impunere suplimentara este gresita.
Tribunalul a apreciat ca fata de dovezile administrate în cauza nu poate fi retinuta frauda la lege în legatura cu operatiunile comerciale consemnate în cele sapte facturi si cu atât mai putin conduita reprezentantului reclamantei de a eluda normele legale.
În baza aceste argumentatii, Tribunalul în temeiul art. 8, 10 si 18 din Legea nr. 554/2004 si art. 218 alin. 2 C.proc.fiscala a admis actiunea, constatând nelegalitatea si netemeinicia actelor administrativ fiscale contestate potrivit dispozitivului prezentei hotarâri. Instanta a acordat reclamantei si cheltuieli de judecata justificate reprezentând taxe judiciare si onorariu de avocat.
Împotriva acestei hotarâri, a declarat recurs pârâta Directia Generala a Finantelor Publice, solicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentintei atacate, în sensul respingerii actiunii formulate de reclamanta ca nefondata si pe cale de consecinta, mentinerea în totalitate a deciziei nr.82.013 din13 martie 2008 emisa de DGFP , precum si a actelor administrative atacate.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a aratat ca, Decizia de reverificare nr. 76.854/27.11.2007 s-a emis în baza referatului înregistrat la AFP sub. nr. 76815/27.11.2007, prin care organul de inspectie fiscala care a efectuat inspectia fiscala conform prevederilor legale, consemnata prin Raportul de Inspectie Fiscala înregistrat la D.G.F.P cu nr. 74.904/19.11.2007 în baza caruia s-a întocmit Decizia de impunere nr. 557/19.11.2007 arata necesitatea efectuarii reverificarii la SC T.G.SRL, deoarece la data de 26.11.2007 au "survenit date suplimentare referitoare la rambursarea TVA.", aspecte ce nu au fost cunoscute la data întocmirii rapoartelor de inspectie fiscala anterioare, respectiv:
1). SC R.B.SRL - societate de la care petenta achizitioneaza mijloace fixe, conform urmatoarelor facturi: SM VEE nr. 6544358/27.04.2007 reprezentând excavator pe senile în valoare totala de 137.028 lei, din care TVA 21.878 lei; SM VEE nr.6544602/21.05.2007 reprezentând motocicleta „Aprilia” în valoare totala de 30.630,6, din care TVA 4.890,6 lei; SM VEE nr. 6544359/28.05.2007 reprezentând „Iveco Magirus” seria WJMG 3 GMS 009010077 în valoare totala de 171.342,15 lei, din care TVA 27.357,15 lei; SM VEE nr. 6544360/28.05.2007 reprezentând „Iveco Magirus” seria WJMG3GMS 009010065 în valoare totala de 188.218 lei, din care TVA 30.061,42 lei; SM VEE nr. 6544361/28.05.2007 reprezentând „Voia Liebherr L 541” în valoare totala de 190.460 lei, din care TVA 30.410 lei; SM VEE nr. 6544605/04.05.2007 reprezentând „Voia Liebherr R924HDSL Litronic” în valoare totala de 364.764,75 lei, din care TVA 58.239,75 lei; SM VEE nr. 6544366/02.07.2007 reprezentând Pompa motorina în valoare totala de 89.999,7 lei, din care TVA 14.369,7 lei - este societate afiliata cu SC T.G.SRL.
2). SC R.B.SRL este în proces de dizolvare începând cu data de 01.07.2006 si în calitate de furnizor al SC T.G.SRL a efectuat operatiunile economice conform facturilor enumerate mai sus, dupa data de începere a procesului de dizolvare.
3). Conform Încheierii nr. 1596/12.03.2007 a O.R.C. a numit lichidator pe d-na V.I.
Având în vedere cele de mai sus, respectiv faptul ca nu au fost respectate prevederile art. 252 pct. (5) din Legea nr. 31/1990 republicata, de catre furnizorul SC R.B. SRL care stipuleaza: „Toate actele emanând de la societate trebuie sa arate ca aceasta este în lichidare"; raportat la dispozitiile Deciziei nr. V/15.01.2007 cu privire la aplicarea dispozitiilor art. 21 alin. (4) lit. f) si ale art. 145 alin. 1 (8) lit. a) si b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum si ale art. 6 alin. (2) din Legea contabilitatii nr. 82/1991, republicata, care dispune ca: „Asa fiind, în aplicarea corecta a dispozitiilor înscrise în art. 21 alin. (4) lit. f) si în art. 145 alin. (8) lit. a) si b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum si în art. 6 alin. (2) din Legea contabilitatii nr. 82/1991, republicata, se impune sa se considere ca taxa pe valoarea adaugata nu poate fi dedusa si nici nu se poate diminua baza impozabila la stabilirea impozitului pe profit în situatia în care documentele justificative prezentate nu contin sau nu a toate informatiile prevazute de dispozitiile legale în vigoare la data efectuarii operatiunii pentru care se solicita deducerea acestei taxe", coroborate cu prevederile art. 146, alin. (1) lit. (b) din Legea nr. 571/2003 modificata si completata care dispune ca „pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei, persoana impozabila trebuie sa îndeplineasca urmatoarele conditii: „pentru taxa aferenta bunurilor care i-au fost ori urmeaza sa îi fie livrate sau serviciilor care i-au fost ori urmeaza sa îi fie prestate în beneficiul sau, dar pentru care persoana impozabila este obligata la plata taxei, conform art. 150 alin. (1) lit. b)-g):
1. sa detina o factura care sa cuprinda informatiile prevazute la art. 155 alin. (5) sau documentele prevazute la art. 155^1 alin. (1)";
A considerat ca, Decizia de reverificare nr. 76.854/2007 prin care s-a dispus reverificarea perioadei 01.07.2006 - 30.09.2007 s-a emis cu respectarea prevederilor art. 105 alin. (3) din OG nr. 92/003 (republicata) privind Codul de procedura fiscala si ca organul de inspectie fiscala a procedat corect neacceptând la deducere TVA aferent facturilor emise de furnizorul SC R.B. SRL dupa data de începere a procesului de dizolvare.
Art. 105 alin. (3) din OG nr. 92/003 (republicata) privind Codul de procedura fiscala, dispune urmatoarele: „Inspectia fiscala se efectueaza o singura data pentru fiecare impozit, taxa, contributie si alte sume datorate bugetului general consolidat si pentru fiecare perioada supusa impozitarii. Prin exceptie, conducatorul inspectiei fiscale competent poate decide reverificarea unei anumite perioade daca, de la data încheierii inspectiei fiscale si pâna la data împlinirii termenului de prescriptie, apar date suplimentare necunoscute inspectorilor fiscali la data efectuarii verificarilor sau erori de calcul care influenteaza rezultatele acestora”.
În mod eronat SC T.G.SRL a dedus taxa pe valoare adaugata aferenta în baza unor facturi fiscale emise în perioada aprilie - iulie 2007 de catre furnizorul SC R.B.SRL, societate care este în proces de dizolvare începând cu data de 01.07.2006.
Fata de sustinerile reclamantei ca numai în luna decembrie 2007 i s-a adus la cunostinta pe cale oficiala situatia SC R.B.SRL, pârâta a aratat faptul ca prin hotarârea civila nr. 1449 /LC/27.06.2006 se dispune dizolvarea societatii si se publica acest fapt în Monitorul Oficial al României, iar aceasta stare de fapt si de drept i-a fost comunicata contestatorului în data de 13.07.2006, potrivit dovezii de primire si a procesului-verbal de predare întocmit în data de 13.07.2006, predarea fiind efectuata de agentul B.G. si preluarea de catre doamna C.F., având calitatea de barmana la Restaurantul B.
Astfel, potrivit documentelor existente, aducerea la cunostinta reclamantei a situatiei SC R.B.SRL s-a facut pe cale oficiala în luna iulie 2006 si nu în luna decembrie 2007 asa cum sustine reclamanta.
Fata de cele mentionate mai sus, pârâta a subliniat faptul ca SC R.B.SRL era „controlata” de catre administratorul SC T.G. SRL, în persoana domnului C.G., acesta fiind administrator si asociat la ambele societati comerciale mentionate mai sus, astfel încât rezulta ca acesta cunostea starea de fapt exacta a SC R.B. SRL.
A mai mentionat totodata ca, toate documentele (facturile fiscale) neadmise la deducere în urma reverificarii sunt din perioada aprilie - iulie 2007, adica dupa momentul înstiintarii lichidatorului de catre O.R.C. (data de 26.03.2007), fara ca acest fapt sa fie mentionat pe documentele emise.
Având în vedere ca, începând cu data de 26 martie 2007 a fost numit ca lichidator d-na V.I., d-nul C.G. nu avea calitatea de a întocmi si emite facturi fiscale în numele societatii, acestea putând fi întocmite de catre lichidatorul numit.
În concluzie, facturile fiscale emise de catre furnizorul SC R.B.SRL nu a fost facuta cu respectarea prevederilor legale, motiv pentru care au fost respinse la rambursare, neîntrunind conditiile legale.
A mai arata si ca, având în vedere ca, echipa de inspectie fiscala nu a cunoscut faptul ca, societatea emitenta se afla în dizolvare, acest aspect constituie un element nou si a stat la baza emiterii deciziei de reverificare, acest date suplimentare intrând în notiunea corespunzatoare prevazuta de art.105 alin.3 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala.
Ca urmare a celor constatate prin raportul de inspectie fiscala nr.77.530 din 30 noiembrie 2007, SC T.G.SRL a încalcat prevederile art.252 pct.5 din Legea nr.31/1991, privind societatile comerciale, republicata, coroborate cu prevederile art.21 alin.4 lit.”f” si ale art.145 alin.8 lit.”a si b” din Legea nr.571/2003, precum si art.6 alin.2 din Legea nr.82/1991 a contabilitatii, republicata.
Examinând hotarârea recurata, prin prisma motivelor de recurs invocate, precum si sub toate aspectele în temeiul art.304/1 Cod procedura civila, instanta a apreciat recursul declarat de Directia Generala a Finantelor Publice ca fiind nefondat.
În conformitate cu prevederile art.105 alin.3 din OG nr.92/2003 (republicata) privind Codul de procedura fiscala: „Inspectia fiscala se efectueaza o singura data pentru fiecare impozit, taxa, contributie si alte sume datorate bugetului general consolidat si pentru fiecare perioada supusa impozitarii. Prin exceptie, conducatorul inspectiei fiscale competent poate decide reverificarea unei anumite perioade daca de la data inspectiei si pâna la data împlinirii termenului de prescriptie, apar date suplimentare necunoscute inspectorilor fiscali la data efectuarii verificarilor sau erori de calcul care influenteaza rezultatele acestora”.
Textul de lege mentionat mai sus constituie temeiul în baza caruia organele fiscale au procedat la reverificarea societatii intimate, justificând faptul ca au aparut elemente noi, necunoscute, la momentul la care prin rapoarte de inspectie fiscala i s-a recunoscut societatii dreptul la rambursarea de TVA, aspecte suplimentare legate însa de societatea de la care intimata a achizitionat utilaje,mai precis faptul ca de la data de 26 iunie 2007 respectiva societate a intrat în procedura de lichidare.
Instanta de fond a retinut corect ca cerintele art.105 alin.3 din Codul fiscal nu sunt îndeplinite în speta, în conditiile în care datele suplimentare evocate în referatul nr.76815/2007 al Serviciului de Inspectie fiscala se refera la împrejurarea ca emitentul facturilor care a vândut intimatei utilaje se afla în dizolvare si ca începând cu data de 12 martie 2007 a fost desemnat lichidator judiciar.
Faptul ca emitentul facturilor, în temeiul carora s-a operat transmiterea proprietatii utilajelor catre intimata si pe baza carora s-a facut plata catre vânzator, este pretul vânzarii, nu a consemnat în actele întocmite starea de dizolvare, respectiv lichidare a societatii, nu poate fi imputata societatii intimate. Raspunderea fiscala este personala si în nici un caz colectiva si contravine dispozitiilor legale în vigoare, retinerea sanctiunii refuzului rambursarii TVA în sarcina SC T.G.SRL pentru fapte savârsite eventual de SC R.B.SRL, în legatura cu Legea nr.85/2006 – Legea insolventei.
Referitor la invocarea de catre recurenta a faptului ca facturile pentru care i se refuza rambursarea TVA, nu cuprind toate informatiile prevazute de lege ( art.155 alin.5 Cod fiscal), mai precis ca nu s-a înserat pe aceste facturi ca societatea care le-a emis este în dizolvare, respectiv lichidare, instanta a constatat ca nu este prevazut în art.155 alin.5 din Codul fiscal, ca element obligatoriu, specificarea starii societatii, mai precis daca este sau nu în procedura de dizolvare. Oricum, chiar si în aceste conditii, facturile nu sunt emise de reclamanta intimata, ci i-au fost emise de o alta societate, deci era imposibil ca în sarcina sa sa cada înserarea unor astfel de mentiuni.
În consecinta, în baza considerentelor expuse, în temeiul prevederilor art.312 Cod procedura civila, raportat la art.105 alin.3 din OG nr.92/2003 republicata, instanta a respins ca nefondat recursul declarat de recurenta Directi Generala a Finantelor Publice.
(Decizia nr.43/CA/21.01.2010 a Curtii de Apel Oradea - Sectia comerciala si de contencios administrativ si fiscal).