Recurs contencios administrativ. litigiu curtea de CONTURI. -art. 31 din Legea 94/1992 modificată prin Legea 217/2008; -art.8, 10, 18 din Legea 554/2004; -art.137, 161, 312 Cod procedură civilă.

Dosar Nr. 436 (08.10.2009)

Materie : RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV. LITIGIU CURTEA DE CONTURI.

- art. 31 din Legea 94/1992 modificata prin Legea 217/2008;

- art.8, 10, 18 din Legea 554/2004;

- art.137, 161, 312 Cod procedura civila.

Dupa modificarea art.31 din Legea 94/1992 prin Legea 217/2008 Curtea de Conturi nu mai justifica interes legitim si calitate procesual activa în actiunile promovate împotriva persoanelor vinovate de producerea prejudiciilor în bugetele autoritatilor publice; în situatia în care se constata abateri în urma controlului prin rapoartele de audit, acestea se comunica conducerii entitatii publice auditate care stabileste masurile ce se impun pentru recuperarea prejudiciului cauzat.

Prin sentinta nr.133/CA din 11 martie 2009, Tribunalul Satu Mare a admis exceptiile neîndeplinirii conditiilor de forma privind actul de sesizare al instantei, a lipsei calitatii procesuale active si a lipsei de interes juridic a reclamantei invocata de „unitatea pagubita” Consiliul Judetean Satu Mare.

A respins pentru acest motiv încheierea nr. 26/09.12.2008 a completului constituit conform art. 31 lit. b din Legea nr. 94/1992 (în prezent modificat) din cadrul Curtii de Conturi a României, Camera de Conturi Satu Mare împotriva pârâtilor B.C., P.S. si unitatea pagubita Consiliul Judetean Satu Mare pentru pretentii.

Pentru a pronunta aceasta hotarâre instanta de fond a retinut, potrivit art. 137 C.proc.civ. ca, exceptiile invocate de pârâti care ar putea face inutila cercetarea celorlalte exceptii invocate în cauza, respectiv solutionarea în fond a cauzei, instanta a apreciat ca acestea sunt cele procesuale legate de exercitiul dreptului la actiune, respectiv urmatoarele: exceptia neîndeplinirii conditiilor de forma privind actul de sesizare al instantei, a lipsei calitatii procesuale active si a lipsei de interes juridic a reclamantei.

În solutionarea exceptiilor anterior enumerate, instanta a retinut cu prioritate data emiterii încheierii de sesizare a instantei –09.12.2008, respectiv data sesizarii instantei de contencios administrativ – 12.12.2008.

Acest lucru prezinta relevanta deoarece, la data de 24.10.2008 a fost adoptata Legea nr.217/2008 de modificare a Legii nr.94/1992 privind organizarea si functionarea Curtii de Conturi publicata în Monitorul Oficial nr. 724/24.10.2008.

Prin prisma modificarilor aduse Legii Curtii de Conturi nr.94/1992, prin Legea nr. 217/2008 s-a constatat ca, la data sesizarii instantei de contencios administrativ art.31 are un continut diferit, iar potrivit noii legi, „ activitatea de valorificare a rapoartelor de audit se face potrivit regulamentului aprobat conform prevederilor art. 12 alin. (2).

În situatia în care se constata regularitatea conturilor, se emite certificatul de conformitate si se comunica entitatii auditate.

În situatiile în care se constata existenta unor abateri de la legalitate si regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se comunica conducerii entitatii publice auditate aceasta stare de fapt. Stabilirea întinderii prejudiciului si dispunerea masurilor pentru recuperarea acestuia devin obligatie a conducerii entitatii auditate.

În situatiile în care în rapoartele de audit se constata existenta unor fapte pentru care exista indicii ca au fost savârsite cu încalcarea legii penale, conducatorul departamentului sesizeaza organele în drept pentru asigurarea valorificarii constatarii si informeaza entitatea auditata.

Atunci când se constata imposibilitatea întocmirii unui raport de audit, se dispune entitatii auditate completarea si/sau refacerea conturilor verificate.”

De asemenea, la data pronuntarii prezentei hotarâri, în Monitorul Oficial nr. 78 din 10 februarie 2009 s-a publicat Hotarârea nr.1 din 4 februarie 2009 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea si desfasurarea activitatilor specifice Curtii de Conturi, precum si valorificarea actelor rezultate din aceste activitati adoptata de Curtea De Conturi a României.

În conditiile în care reclamanta Curtea de Conturi a României, în urma confirmarii actelor juridice îndeplinite de entitatea juridica care sesizeaza instanta de judecata „completul constituit conform art. 31 lit. b din Legea nr. 94/1992” invoca ca temei de drept al actiunii dispozitiile Legii nr. 94/1992 în forma în vigoare înainte de înregistrarea sesizarii adresate instantei de contencios administrativ, instanta a constatat ca se afla în situatia de a stabili legea aplicabila cauzei.

În ce priveste aplicarea legii în timp s-a constatat ca aceasta este guvernata de doua principii: principiul neretoractivitatii legii civile noi si principiul aplicarii imediate a legii civile noi, principii desprinse din art. 15 alin. 2 din Constitutia României, potrivit caruia “legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale mai favorabile”, si în Codul civil în art. 1. “legea dispune numai pentru viitor; ea n-are putere retroactiva”.

Prin prisma acestor principii, instanta a retinut ca, la data sesizarii sale erau în vigoare si se aplica dispozitiile Legii nr. 94/1992 privind organizarea si functionarea Curtii de Conturi astfel cum a fost modificata de Legea nr. 217/2008.

În ce priveste existenta unui vid legislativ invocat de reclamanta existent între momentul modificarii art.31 din Legea nr.94/1992 si adoptarea de catre Plenul Curtii de Conturi a unui regulament privind procedura de valorificare a actelor de control ale reclamantei, instanta a constatat în principal ca, într-o astfel de situatie se aplica dispozitiile legale de drept comun atât în privinta dreptului material – raspunderea civila delictuala cât si în privinta dreptului procesual – Legea nr. 554/2004, respectiv Codul de procedura civila si nu legea abrogata care, potrivit Constitutiei României nu poate ultraactiva.

Pe de alta parte, instanta a constatat ca Hotarârea nr. 22/19.11.2008 adoptata de Plenul Curtii de Conturi nu a fost publicata în Monitorul Oficial al României, nu a fost depusa la dosarul cauzei si a fost adoptata dupa înregistrarea Încheierii la instanta.

Întrucât în actele normative în vigoare la data sesizarii instantei de judecata nu mai figureaza ca entitate juridica „completul constituit conform art. 31 lit. b” din Legea nr. 94/1992, procedura de valorificare a actelor rezultate din activitatea Curtii de conturi si a structurilor sale este diferita de cea existenta înainte de modificarea legii, printre aceste modalitati de valorificare a actului de control nu se gaseste actiunea în justitie directa promovata împotriva persoanelor fizice apreciate ca fiind raspunzatoare pentru producerea unui prejudiciu în bugetul autoritatii publice controlate, între atributiile legale ale Curtii de Conturi si ale structurilor sale teritoriale nu este prevazuta posibilitatea promovarii acestui tip de actiuni în justitie, instanta a apreciat ca cele trei exceptii procesuale invocate în cauza sunt întemeiate.

Astfel, prin prisma lipsei atributiilor legale ale reclamantei de a promova actiuni în justitie împotriva persoanelor vinovate de producerea unui prejudiciu în bugetul unei autoritati publice instanta a apreciat ca reclamanta nu justifica calitatea procesuala activa în cauza, iar în conditiile existentei unor modalitati legale, respectiv regulamentare diferite de valorificare a actelor de control întocmite de structurile teritoriale ale reclamantei, instanta a constatat lipsa interesului juridic al acesteia în promovarea unei actiuni întemeiate pe dispozitiile art. 998 Cod civil.

În ce priveste forma actului de sesizare al instantei de judecata, instanta a apreciat ca, chiar în situatia în care reclamanta ar justifica calitatea sa procesuala respectiv un interes juridic în promovarea unei actiuni civile împotriva unor persoane fizice, aceasta trebuie sa formuleze actul de sesizare al instantei în conformitate cu dispozitiile legale în vigoare la data sesizarii instantei, respectiv în conditiile art. 112 C.proc.civ raportat la art. 82 C.proc.civ.

Astfel, actul de sesizare al instantei de judecata trebuie sa îmbrace forma unei cereri de chemare în judecata în care sa fie indicata denumirea si sediul reclamantei, numele si domiciliul pârâtilor, obiectul si temeiul de drept al cererii, cu indicare modalitatii legale în care persoana juridica în patrimoniul careia s-a produs prejudiciul a carui reparare se solicita este atrasa în litigiu.

Este adevarat ca dispozitiile art. 4 din OUG nr. 117/2003 privind preluarea activitatii jurisdictionale si a personalului instantelor Curtii de Conturi de catre instantele judecatoresti potrivit caruia „dupa intrarea în vigoare a prezentei ordonante de urgenta, investirea instantelor judecatoresti, competente potrivit art. 2 alin. (1), se realizeaza prin actul de sesizare al procurorului financiar, prin încheierea completelor din cadrul Curtii de Conturi, precum si prin alte modalitati prevazute de lege” nu au fost abrogate, însa instanta constata ca aceasta dispozitie legala a fost tranzitorie cu aplicabilitate pâna la reglementarea viitoare a activitatii Curtii de Conturi si a modalitatii de valorificare a actelor întocmite de acesta, în conditiile legislative actuale (când nu mai exista institutia procurorului financiar si a „completelor din cadrul Curtii de Conturi”), în momentul sesizarii instantei, acest text de lege nefiind aplicabil.

În conditiile în care pentru exercitarea dreptului privind accesul la justitie este necesara îndeplinirea unor cerinte legale minime privind forma actului de sesizare al unei instante judecatoresti, însasi reclamanta este o autoritate publica chemata sa vegheze asupra legalitatii privind modul de cheltuire a banului public, pârâtii au invocat lipsurile de forma ale actului de sesizare al instantei, iar reclamanta nu a înteles sa le suplineasca si în conditiile în care activitatea de judecata este guvernata si de principiul impartialitatii judecatorului, instanta urmeaza sa constate ca „încheierea completului constituit potrivit art. 31 lit. b din Legea nr. 94/1992” nu îndeplineste conditiile formale legale privind actul de sesizare, motiv pentru care a admis si exceptia procesuala invocata de pârâti în acest sens.

Având în vedre considerentele de mai sus în temeiul, art. 8,10,18 din Legea nr. 554/2004, art. 137, art. 161 C.proc.civ., instanta a admis exceptiile procesuale invocate în cauza si a respins încheierea de sesizare a reclamantei, pentru acest motiv, conform dispozitivului prezentei.

În temeiul art. 29 din Legea nr. 554/2004, verificând aplicabilitatea dispozitiilor art. 274 C.proc.civ., în sensul obligarii Curtii de Conturi la plata cheltuielilor de judecata suportate de catre pârâti, instanta a apreciat ca aceasta dispozitie procedurala este incompatibila cu dispozitiile legii contenciosului administrativ în general si cu cele ale Legii nr. 94/1992, în special, având în vedere ca prin atributiile sale Curtea de Conturi a României urmareste realizarea unui interes public general si nu un interes propriu si ca aceasta a introdus actiuni în justitie în considerarea existentei unei atributii legale în acest sens, astfel ca, s-a apreciat de catre instanta ca nu se poate fi retinuta existenta unei culpe procesuale în sarcina acesteia.

Împotriva acestei sentinte, în termen legal, a declarat recurs Curtea de Conturi a României, solicitând admiterea recursului si casarea sentintei, cu trimitere spre rejudecare instantei de fond.

În motivarea recursului, recurenta a aratat ca hotarârea atacata este nelegala si netemeinica, instanta de fond în mod gresit a respingând ca inadmisibila Încheierea de sesizare emisa de Camera de Conturi Satu Mare.

În temeiul prevederilor art.140 din Constitutia României, revizuita, coroborate cu cele ale art.1 din O.U.G. nr.117/2003, aprobata prin Legea nr.49/2004, pâna la înfiintarea instantelor judecatoresti specializate, litigiile nascute din activitatea Curtii de Conturi nu se mai solutioneaza de instantele Curtii de Conturi, ci au fost preluate spre competenta solutionare de instante judecatoresti ordinare. Potrivit art.2, acest instante ordinare sunt tribunalele si Curtea de Apel Bucuresti pentru litigiile de competenta colegiilor jurisdictionale judetene si, respectiv, de competenta Colegiului Jurisdictional al Curtii de Conturi, precum si Sectia de Contencios Administrativ a Înaltei Curti de Casatie si Justitie pentru litigiile de competenta Sectiei Jurisdictionale si a Curtii de Conturi în compunerea prevazuta de art.56 din Legea nr.947/192 republicata.

Din cele redate mai sus, a aratat recurenta, rezulta competenta materiala si teritoriala a tribunalelor în ceea ce priveste solutionarea litigiilor nascute din activitatea Curtii de Conturi a României.

Curtea de Conturi a României a adoptat hotarârea nr.22/19.11.2008, prin care s-au stabilit, ca si solutie tranzitorie, instructiuni privind valorificarea actelor de control efectuate pâna la modificarea legii, precum si ulterior acesteia, instructiuni care au fost comunicate în tara tuturor Camerelor de Conturi teritoriale si în baza carora s-au efectuat sesizarile respective.

A subliniat faptul ca, prin art.4 din O.U.G. nr.117/2003, privind preluarea activitatii jurisdictionale si a personalului instantelor Curtii de Conturi de catre instantele judecatoresti, probat prin Legea nr.49/2004, s-a prevazut: „Dupa intrarea în vigoare a prezentei ordonante de urgenta, investirea instantelor judecatoresti, competente potrivit art.2 alin.1, se realizeaza prin actul de sesizare al procurorului financiar prin încheierea completelor din cadrul Curtii de Conturi, precum si prin alte modalitati prevazute de lege”.

Aceasta prevedere legala nu a fost abrogata prin Legea nr.217/2008 pentru modificarea si completarea Legii nr.94/1992 privind organizarea si functionarea Curtii de Conturi, constituind fundament legal al investirii instantelor de judecata de catre completele constituite în cadrul camerelor de conturi judetene, pentru stabilirea raspunderii juridice, în conditiile legii.

Raportat la art.4 din O.U.G. nr.117/2003, privind preluarea activitatii jurisdictionale si a personalului instantelor Curtii de Conturi de catre instantele judecatoresti, Curtea Constitutionala în jurisprudenta în mod constant a statuat ca, aceasta structura din cadrul Curtii de Conturi a României, denumita de legiuitor „complet”, are posibilitatea de a sesiza instantele de judecata în vederea stabilirii raspunderii juridice, potrivit legii.

Asadar, a aratat recurenta, este o sesizare procedurala facuta în stricta corelare cu prevederea legala si solicita instantei de judecata sa o califice ca atare.

A admite solutia inadmisibilitatii sesizarii Curtii Constitutionale a României, înseamna a admite situatia în care Curtea de Conturi a României sa constate ca s-au savârsit anumite nereguli si abateri financiar – contabile, ca exista persoane ce se fac vinovate de comiterea lor, însa sa nu fie antrenata raspunderea acestora si prejudiciul sa nu fie recuperat.

O asemenea solutie nu este posibila, a aratat recurenta, nici din punct de vedere juridic si nici moral. În cauza este vorba despre bani publici din resursele financiare ale statului sau sectorului public, iar controlul legalitatii modului în care aceste resurse sunt folosite, reprezinta o obligatie atât pentru Curtea de Conturi a României, cât si pentru instantele de judecata.

Avem de a face cu un caz de ultraactivitate a legii civile, când vechea lege trebuie sa continue sa-si produca efectele pâna când o alta reglementare instituita o va înlocui.

Aspectul de ultraactivitate a legii tine atât de prelungirea efectelor prevederilor din Legea nr.94/192 republicata, care între timp au fost modificate, cât si a efectelor dispozitiilor art.4 din O.U.G. nr.117/2003, aprobata de Legea nr.49/2004 pâna la înlocuirea lor cu alte norme adoptate potrivit procedurii instituite de lege, în speta adoptarea regulamentului de valorificare a actelor rezultate din activitatea institutiei, în conformitate cu art.12 din Legea nr.217/2008.

Din toate aceste argumente, a aratat recurenta, rezulta ca exista temei legal pentru ca sesizarea sa sa fie admisa, ca aceasta tine de o dispozitie a ei, în special a legii, precum si de principiile care guverneaza efectele în timp a normelor juridice.

În ceea ce priveste forma Încheierii de sesizare a instantei de judecata, a considerat ca aceasta contine toate conditiile de forma si fond ale unei cereri potrivit art.112 Cod procedura civila, întocmai ca si în litigiile de pâna acum, aflate pe rolul instantei de judecata, în care Curtea de Conturi a României avea calitatea de reclamant.

Prin întâmpinare, Consiliul Judetean Satu Mare a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În motivarea întâmpinarii, intimatul a aratat ca, sesizarea instantei efectuata prin Încheierea nu poate constitui temei de drept al cererii de chemare în judecata, acest mod de promovare a actiunii în justitie fiind netemeinic si nelegal.

În ceea ce priveste aplicarea legii în timp, a aratat intimatul, aceasta este guvernata de doua principii: principiul neretroactivitatii legii civile noi si principiul aplicarii imediate a legi civile noi, principii desprinse din art.15 alin.2 din Constitutia României, potrivit caruia : „legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale mai favorabile” si în Codul civil în art.1 „legea dispune numai pentru viitor, ea n-are putere retroactiva”.

Prin prisma acestor principii, în mod corect instanta a constatat ca, la data sesizarii erau în vigoare si se aplica dispozitiile Legii nr.94/1992, privind organizarea si functionarea Curtii de Conturi, astfel cum a fost modificata de Legea nr.217/2008.

A subliniat faptul ca, Legea nr.217/2008 nu are dispozitii tranzitorii si nici alte dispozitii care ar da dreptul Curtii de Conturi sa adopte hotarâri tranzitorii, nepublicate în Monitorul Oficial al României.

Întrucât în actele normative în vigoare la data sesizari instantei de judecata nu mai figureaza ca entitate juridica „completul constituit conform art.31 lit.b” din Legea nr.94/1992, procedura de valorificare a actelor rezultate din activitatea Curtii de Conturi si a structurilor sale este diferita de cea existenta înainte de modificarea legii, printre aceste modalitati de valorificare a actului de control nu se gaseste actiunea în justitie directa promovata împotriva persoanelor fizice apreciate ca fiind raspunzatoare pentru producerea unui prejudiciu în bugetul autoritatii publice controlate, între atributiile legale ale Curtii de Conturi si ale structurilor sale teritoriale nu este prevazuta posibilitatea promovarii acestui tip de actiuni în justitie.

În aceasta situatie, a aratat intimatul, Curtea de Conturi a României nu are calitate procesuala activa si nici interes de a promova asemenea proceduri judiciare, nesuferind sub acest aspect, vreo vatamare a drepturilor sale, care sa atraga incidenta dispozitiilor Legii nr.554/2004.

Examinând sentinta atacata, prin prisma motivelor de recurs invocate, precum si sub toate aspectele, în baza prevederilor art.304/1 Cod procedura civila, instanta a apreciat recursul declarat de recurenta Curtea de Conturi a României ca fiind nefondat.

Art.31 din legea nr.94/1992, privind organizarea si functionarea Curtii de Conturi a României, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, a fost modificat, în totalitate, prin art.I pct.39 din Legea nr.217/2008, publicata în Monitorul Oficial nr.724 din 24 octombrie 2008, dându-i-se un alt continut.

De asemenea, prin pct.12 al art.I din Legea nr.217/2008, a fost modificat art.12 din Legea nr.94/192 referitor la Colegiul jurisdictional al Curtii de Conturi, consacrându-se solutia adoptarii unei noi proceduri de valorificare a rapoartelor de audit, care urmeaza sa fie adoptate printr-un regulament , aprobat prin Hotarâre a Plenului Curtii de Conturi a României, ce se va publica în Monitorul Oficial al României, Partea I, conform prevederilor legale.

Prin Hotarârea nr.22/19.11.2008 a Curtii de Conturi a României s-au stabilit, ca si solutie tranzitorie, pâna la elaborarea regulamentului de valorificare a rapoartelor de audit, instructiuni privind valorificarea actelor de control efectuate pâna la modificarea legii, precum si ulterior acesteia, instructiuni care au fost comunicate în tara tuturor Camerelor de Conturi teritoriale si în baza carora s-au efectuat sesizarile respective.

Prin hotarârea nr.1/04.02.2009 a Curtii de Conturi a României, publicata în Monitorul oficial nr.78 din 10.02.2009 a fost aprobat Regulamentul privind organizarea si desfasurarea activitatilor specifice Curtii de Conturi, precum si valorificarea actelor rezultate din aceste activitati.

În speta, instanta de judecata a fost sesizata prin Încheierea completului Camerei de Conturi Satu Mare nr.26/09.12.2008, reclamanta invocând drept temei de drept al actiunii, dispozitiile Legii nr.94/1992, în forma în vigoare înainte de înregistrarea sesizarii adresate instantei de contencios administrativ (completul constituit conform art.31 lit.b din Legea nr.94/1992, anterior modificarii acestui text prin pct.39 al art.I din Legea nr.217/24.10.2008).

Corect s-a retinut de catre prima instanta ca la data sesizarii sale prin Încheierea Camerei de Conturi Satu Mare (12.12.208), erau în vigoare dispozitiile art.94/1992. astfel cum a fost modificata prin Legea nr.217/24.10.2008, care a instituit o noua procedura de valorificare a rapoartelor de audit, adoptata ulterior prin Hotarârea nr.1/04.02.2009 a Curtii de Conturi a României, publicata în Monitorul Oficial nr.78/10.02.2009.

De asemenea, judicios s-a motivat ca în situatia existentei unui vid legislativ, între momentul modificarii art.31 din Legea nr.94/1992 (24.10.2008) si adoptarea de catre Plenul Curtii de Conturi a unui regulament privind procedura de valorificare a actelor de control (04.02.2009), se aplica dispozitiile legale de drept comun, atât în privinta dreptului material – raspunderea civila delictuala, cât si în privinta dreptului procesual – Legea nr.554/2004, respectiv Codul de procedura civila si nu legea adoptata, care potrivit art.15 alin.2 din Constitutia României nu poate ultraactiva.

Nu poate fi luata în considerare nici Hotarârea nr.22/19.11.2008 a Curtii de Conturi a României prin care s-au instituit instructiuni pentru valorificarea actelor de control efectuate pâna la modificarea legii, precum si ulterior acesteia, deoarece solutia tranzitorie adoptata pâna la momentul elaborarii regulamentului mentionat de Legea nr.217/2008 nu are suport legal si nu poate fi justificata prin procesul anevoios si de durata al adoptarii unui astfel de regulament.

Referitor la invocarea prevederilor art.4 din O.U.G. nr.117/2003 privind preluarea activitatii jurisdictionale si a personalului Curtii de Conturi de catre instantele judecatoresti, aprobata prin Legea nr.49/2009, în conformitate cu care „dupa intrarea în vigoare a prezentei ordonante de urgenta, investirea instantelor judecatoresti, competente potrivit art.2 alin.1, se realizeaza prin actul de sesizare al procurorului financiar, prin încheierea completelor din cadrul Curtii de Conturi, precum si prin alte modalitati prevazute de lege”, instanta de fond a retinut corect ca aceste dispozitii nu au fost abrogate, însa au avut un caracter tranzitoriu cu aplicabilitate pâna la reglementarea viitoare a activitatii Curtii de Conturi si a modalitatii de valorificare a actelor întocmite de aceasta (când nu mai exista institutia procurorului financiar si a completelor din cadrul Curtii de Conturi), în prezent dispozitiile nefiind aplicabile.

Pe de alta parte, nu poate fi primit motivul de recurs privind imoralitatea solutiei inadmisibilitatii sesizarii Curtii de Conturi a României, pe considerentul ca în cauza este vorba de bani publici si nici invocarea ultraactivitatii legii civile deoarece, dupa cum s-a precizat mai sus, instanta de fond a avut în vedere la admiterea exceptiei neîndeplinirii conditiilor de forma privind actul de sesizare a instantei - Încheierea completului constituit conform art.31 lit.b din Legea nr.94/192, anterior modificarii prin Legea nr.217/2008, existenta unui vid legislativ si, implicit aplicarea dispozitiilor legale de drept comun.

De asemenea, cu privire la ultraactivitatea legii civile, aceasta exceptie de la principiile care guverneaza aplicarea legii civile în timp (principiul neretroactivitatii legii civile noi si principiul aplicarii imediate a legii civile noi) înseamna aplicarea, înca un timp oarecare, a legii vechi, desi a intrat în vigoare legea noua, la unele situatii determinate, precizate în legea noua. Fiind o exceptie, si supravietuirea legii vechi trebuie consacrata expres de lege, ceea ce nu este cazul în speta.

În consecinta, în baza considerentelor expuse, în temeiul prevederilor art.312 Cod procedura civila, recursul declarat de recurenta Curtea de Conturi a României a fost respins ca nefondat.

(Decizia nr.436/CA/8.10.2009 a Curtii de Apel Oradea - Sectia comerciala si de contencios administrativ si fiscal).