SECTIA COMERCIALA, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL.
Materie : RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV. SUSPENDARE EXECUTARE ACT ADMINISTRATIV.
- art.14 si 15 din Legea 554/2004.
Potrivit art.14 din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente, odata cu sesizarea, în conditiile art.7, a autoritatii publice emitente, persoana care se considera vatamata, poate cere instantei competente sa dispuna suspendarea executarii actului administrativ pâna la pronuntarea instantei de fond, iar art.15 din acelasi act normativ prevede ca suspendarea executarii actului administrativ poate fi solicitata pentru motivele prevazute la art. 14 si prin cererea adresata instantei competente pentru anularea actului.
Instanta de fond, în mod corect a retinut ca, în cauza, nu sunt întrunite cerintele prevazute cumulativ de art.14 al.1 din Legea nr.554/2004 pentru suspendarea executarii actului administrativ: cazul bine justificat si paguba iminenta.
Astfel, existenta unui caz bine justificat poate fi retinuta daca din împrejurarile cauzei ar rezulta o îndoiala puternica si evidenta asupra prezumtiei de legalitate, care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative.
Instanta are însa numai posibilitatea sa efectueze o cercetare sumara a aparentei dreptului, întrucât în cadrul procedurii prevazute de lege pentru suspendarea executarii actului administra-tiv nu poate fi prejudecat fondul litigiului.
Or, motivele de nelegalitate ale actului administrativ atacat invocate de recurenti presupun cercetarea în profunzime a fondului cauzei si nu se circumscriu conditiei prevazute de art.14.
În ceea ce priveste cea de-a doua conditie, a pagubei iminente, nici aceasta nu este îndeplinita în cauza, deoarece prin executarea actului administrativ, recurentilor nu li s-ar produce un prejudiciu greu sau imposibil de înlaturat, cu atât mai mult cu cât în caietul de sarcini se prevede obligatia cumparatorilor de nota în cartea funciara servituti de trecere cu pasul si cu auto.
Prin Sentinta nr. 648/CA/2009 din 27.10.2009, Tribunalul Bihor a respins cererea de suspendare a executarii HCL P. nr.65/18.05.2009, formulata de reclamantii P.L., S.V., SC R.I.SRL si D.I. în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI P.
Pentru a pronunta aceasta sentinta instanta de fond, examinând capatul de cerere privind suspendarea executarii actului administrativ atacat, din întreg materialul probator aflat la dosar, a retinut ca obiectul dedus judecatii îl reprezinta suspendarea executarii HCL P. nr.65/18.05.2009 si implicit a procedurilor de realizare a licitatiei organizate în baza acestei hotarâri, pâna la solutionarea irevocabila a actiunii în anulare.
Fara a cerceta în fond, sub toate aspectele, legalitatea si temeinicia actului administrativ atacat, instanta a retinut ca nu sunt îndeplinite conditiile imperativ cerute de lege pentru suspendarea executarii actului administrativ atacat, respectiv dispozitiile art.14 din L.554/2004, care prevad ca suspendarea executarii actului administrativ se poate dispune în cazuri bine justificate si pentru pre-venirea unei pagube iminente. Cele doua sintagme sunt clarificate prin disp.art.2 lit.”s” si „t” din L.554/2004. Prin urmare, în acceptiu-nea acestui text de lege, prin caz bine justificat se întelege împrejurarile legate de starea de fapt si de drept care sunt de natura sa creeze o îndoiala serioasa în privinta legalitatii actului administrativ, iar prin paguba iminenta se întelege prejudiciu material viitor si pre-vizibil.
Transpunând aceste texte de lege în speta, instanta a constatat ca în cauza nu sunt îndeplinite cumulativ conditiile imperios ceru-te de lege pentru suspendarea executarii actului administrativ atacat. Astfel, din CF-urile terenurilor care au fost scoase la licitatie în baza hotarârii atacate, rezulta ca acestea se afla în proprietatea comunei P. De asemenea, din raportul de evaluare aflat la dosar rezulta ca terenurile au fost evaluate de un evaluator autorizat.
Fata de aceste argumente si tinând cont de faptul ca licitatia organizata în baza hotarârii atacate a fost câstigata de numitul P.T. – tatal reclamantului, asa cum rezulta din procesul verbal de adjudecare a licitatiei depus la dosar, instanta a constatat ca nu exista o îndoiala serioasa în privinta legalitatii actului administrativ atacat.
De asemenea, nici cea de-a doua conditie imperativ ceruta de lege pentru suspendarea executarii unui act administrativ, respectiv existenta unei pagube iminente, nu este îndeplinita în cauza.
Ori, prin paguba iminenta se întelege, un prejudiciu material viitor si previzibil. Este evident ca prin nesuspendarea executarii HCL atacate nu se creeaza în sarcina reclamantilor nici o paguba materiala.
Scopul instituit de legiuitor pentru suspendarea executarii actului administrativ este acela de a nu cauza reclamantului o paguba materiala iminenta, care i s-ar cauza ca urmare a nesuspendarii executarii actului administrativ, generata de faptul ca pâna la solutionarea irevocabila a actiunii în anulare, aceasta paguba materiala ar putea fi, în unele cazuri, deosebit de consistenta. Ori, în cazul reclamantilor, aceasta paguba materiala iminenta lipseste cu desavârsire.
Împotriva acestei sentinte au declarat recurs reclamantii P.L., S.V., SC R.I.SRL si D.I. care au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI P., ca în conditiile art.14 (1), sa se dispuna suspendarea procedurilor de realizare a licitatiei pâna la solutionarea cauzei privind „ vânzarea prin licitatie publica a unor terenuri proprietatea privata a comunei P.” .
În motivarea recursului recurentii arata ca s-au încalcat dispozitiile legale privind :
1. trecerea din domeniul public în domeniul privat al Statu-lui a unor terenuri ;
2. modul de evaluare a terenurilor ;
3. modul de atribuire si înstrainare a terenurilor ;
4. nerespectarea normelor privind realizarea unui PUZ anterior înstrainarii unor terenuri ; respectiv de împrejurarea ca toti proprietarii de teren sunt în situatia reasezarii parcelelor de proprietate, data fiind gresita modalitate de înfiintare a numerelor cadastrale.
Între terenurile proprietatea lor si drumul judetean exista o fâsie de teren, cu o latime de aproximativ de 15 m, teren care a constituit domeniul public al statului, reprezentând „DRUM” si înscris în cf nr.1221 nr. topo 1427 Paleu ca si „ drum ”, iar cei 9 proprietari nu au putut cumpara terenurile din fata proprietatilor lor din acest motiv.
Prin nesocotirea normelor legale, Consiliul Local P. a trecut acest teren din proprietatea publica a Statului în proprietatea privata a Statului, nesocotind faptul ca acest drum asigura accesul tuturor proprietarilor la terenurile lor, în mod firesc si nestânjenit. Acest teren a fost evaluat , nesocotind cadrul legal care reglementeaza do-meniul, continând si constatari nereale si nelegale, cum ar fi inexistenta unor constructii, garduri, retele electrice, retele de canalizare, retele de apa, cu toate ca acestea exista si au fost realizate prin autorizare de catre Primaria P., aparte de individualizarea terenului ca fiind „ ses ” , în realitate el fiind „ în panta ”.
A solicitat masura suspendarii cu motivarea ca toate proprietatile sunt în imposibilitatea de a avea vreo cale de acces, aparte de im-posibilitatea racordarii la utilitatile existente, realizate de ei, apreciind ca în mod cras si inadmisibil a fost încalcat dreptul lor de proprietate.
Mai mult, terenurile lor sunt supuse unei „ reasezari ” a parcelelor, deoarece numerele cadastrale au fost stabilite gresit situatie în care, este evident, pot interveni „ modificari” esentiale privind proprietatile si proprietarii, fapt bine stiut de catre pârâta.
A aratat ca pentru instanta de fond operatiunile cf, înscrierea în cf a terenului destinat drumului, expertiza de evaluare si inexistenta unui PUZ, sunt elemente nesemnificative, neimportante nerelevante; neclarificarea situatiei de cf, reasezarea terenurilor, îngradirea liberului acces la terenurile lor, precum si destinatia terenului sunt de asemenea apreciate cum ca nu constituie, în vreun fel, un pericol pentru ei.
Examinând hotarârea recurata prin prisma motivelor de recurs cât si din oficiu, având în vedre actele si lucrarile dosarului s-a constatat ca recursul este nefondat astfel ca a fost respins ca atare.
Potrivit art.14 din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente, odata cu sesiza-rea, în conditiile art.7, a autoritatii publice emitente, persoana care se considera vatamata, poate cere instantei competente sa dispuna suspendarea executarii actului administrativ pâna la pronuntarea instantei de fond, iar art.15 din acelasi act normativ prevede ca suspendarea executarii actului administrativ , poate fi solicitata , pentru motivele prevazute la art. 14 si prin cererea adresata instantei competente pentru anularea actului.
Instanta de fond, în mod corect a retinut ca, în cauza, nu sunt întrunite cerintele prevazute cumulativ de art.14 al.1 din Legea nr.554/2004 pentru suspendarea executarii actului administrativ: cazul bine justificat si paguba iminenta.
Astfel, existenta unui caz bine justificat poate fi retinuta daca din împrejurarile cauzei ar rezulta o îndoiala puternica si evidenta asupra prezumtiei de legalitate, care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative.
Instanta are însa numai posibilitatea sa efectueze o cercetare sumara a aparentei dreptului, întrucât în cadrul procedurii prevazute de lege pentru suspendarea executarii actului administra-tiv nu poate fi prejudecat fondul litigiului.
Or, motivele de nelegalitate ale actului administrativ atacat invocate de recurenti presupun cercetarea în profunzime a fondului cauzei si nu se circumscriu conditiei prevazute de art.14.
În ceea ce priveste cea de-a doua conditie, a pagubei iminente, nici aceasta nu este îndeplinita în cauza, deoarece prin executarea actului administrativ, recurentilor nu li s-ar produce un prejudiciu greu sau imposibil de înlaturat, cu atât mai mult cu cât în caietul de sarcini se prevede obligatia cumparatorilor de nota în cartea funciara servituti de trecere cu pasul si cu auto.
(Decizia nr.170/CA/8.08.2010 a Curtii de Apel Oradea - Sectia comerciala si de contencios administrativ si fiscal).