4. Recurs. Contestatie decizie de pensionare. Neretinerea unor perioade ca fiind lucrate în grupa a II-a de munca. Competenta Casei Judetene de Pensii în analizarea legalitatii înscrisurilor anexe cererii de pensionare. Obligativitatea procedurii rectificarii carnetelor de munca.
Drept civil. Litigiu de asigurari sociale
- Ordinul 50/1990, art. 24 lit.”d” din H.G.13/2004,
- art. 160 alin.5,6 din legea 19/2000 -modif., Decretul 92/1976
Casa Judeteana de Pensii nu are competenta de a cenzura mentiunile din înscrisurile doveditoare ale vechimii si conditiilor de munca, anexe cererii de pensionare; Constatarea în cadrul procedurii prevazute de art. 87 din Legea 19/2000 a existentei unor erori materiale în înscrisurile anexe cererii de pensionare nu justifica solutia de respingere a contestatiei pe motiv ca este obligatorie parcurgerea prealabila a etapei rectificarii mentiunilor carnetului de munca conf. Decretului 92/1976.
Curtea de Apel Bacau, sectia civila, minori si familie, conflicte de munca si asigurari sociale, Decizia .nr. 835 din 17.11.2008
Prin Sentinta civila nr. 524/D din 25.06.2008, pronuntata de Tribunalul Bacau, s-a admis contestatia formulata de contestatoarea E.V. în contradictoriu cu Casa Judeteana de Pensii Neamt, vizând Decizia nr. 13737/2007, si, în consecinta, s-a anulat decizia cu obligarea intimatei de a emite o noua decizie cu luarea în considerare a mentiunii efectuate în carnetul de munca la pozitia 71.
În motivarea acestei solutii instanta de fond a retinut ca în perioada 16.09.1977 -1.04.2001 reclamanta a lucrat în conditii deosebite conform ordinului 125/1990, anexa II pozitia 11 în total 23 ani 6 luni si 14 zile, aceasta situatie fiind dovedita cu mentiunea facuta în carnetul de munca al reclamantei, pozitia 71.
Din cuprinsul deciziei nr.74/5.12.1994 si a tabelului nominal aflat la fila 83 din dosar, rezulta faptul ca în perioada mentionata, reclamanta a lucrat în conditii deosebite si beneficiaza de încadrarea în grupa a II-a de munca conform Ordinului 125/1990 anexa II pct. 18.
Apararea pârâtei în sensul ca locul de munca al reclamantei nu poate fi încadrat în grupa a II-a de munca nu poate fi retinuta.
Competenta nominalizarii persoanelor care se încadreaza în grupa I si a II-a de munca se face de catre conducerea unitatilor împreuna cu sindicatele libere din unitati, conform pct. 6 din ordinul nr.50/1990, iar dovada perioadelor desfasurate în locurile de munca si activitatile ce se încadreaza în aceste grupe se face pe baza înregistrarii acestora în carnetul de munca conform metodologiei de completare a acestuia.
În speta dedusa judecatii pârâta era obligata sa se conformeze mentiunilor existente în carnetul de munca al reclamantei, neavând competenta de a reanaliza daca reclamanta a lucrat sau nu în conditii deosebite ce determina încadrarea activitatii în grupa a II-a de munca.
Pentru aceste considerente în temeiul Ordinului 50/1990 si 125/1990 s-a admis actiunea, s-a anulat decizia contestata si a fost obligata intimata sa emita o noua decizie cu luarea în considerare a mentiunilor efectuate în carnetul de munca al reclamantei, pozitia nr.71.
Împotriva acestei hotarâri s-a declarat recurs de catre Casa Judeteana de Pensii Bacau, înregistrat pe rolul Curtii de Apel Bacau.
Criticând hotarârea primei instante, recurenta a invocat ca motiv de modificare încadrabil în cazul prev. art. 304 pct.9 C.pr.civ.: încalcarea dispozitiilor legale în materie de asigurari sociale, sub aspectul gresitei retineri a perioadei cuprinse între 16.09.1977 – 1.04.2001 ca fiind lucrata în grupa a II-a de munca conform Ordinului 125/1990, în conditiile în care:
- înscrierea din carnetul de munca nu corespunde realitatii, punctul 11 vizând o alta meserie;
- nici instanta si nici recurenta nu se poate substitui angajatorului pentru efectuarea înscrierilor în carnetul de munca, competenta sa limitându-se la a stabili cuantumul drepturilor de asigurari sociale individuale si la a le plati;
- contestatoarea nu a dovedit ca locul sau de munca – operator calculator – se regaseste în anexa 2, pct.11 a ordinului 125/1990; daca mentiunea este gresita trebuie sa solicite initial rectificarea ( conf. art. 7 alin.2 din Decret 92/1976 ) si apoi sa se adreseze cu o noua cerere pentru recalcularea cu adaugarea stagiilor nevalorificate, drepturile urmând a-i fi acordate cu întâi ale lunii urmatoare depunerii cererii ( conf. art. 169 din Legea 19/2000 );
- contestatoarea este deja pensionata anticipat începând cu 1.12.2008 prin Decizia 184216/9.01.2008, decizie ce nu a fost contestata;
Din oficiu, instanta de recurs a solicitat fostului angajator al intimatei contestatoare, S.C.”Subex” S.A. Bacau, sa comunice copie certificata dupa Decizia 74/5.12.1994 pentru reevaluarea locurilor de munca cu privire la grupa a II-a, tabelul nominal cu salariatii beneficiari de încadrare în grupa conf. Ordinului 125/1990 si procesul-verbal prev. de punctul 5 al Ordinului 50/1990; relatiile au fost comunicate cu adresa 5853/28.10.2008 ( fl. 55-67 ).
Examinând recursul în raport de motivele invocate, de actele si lucrarile dosarului, precum si fata de dispozitiile art.300, 3041, 312 C.pr.civ., curtea a constat caracterul sau nefondat justificat de urmatoarele:
Asa cum s-a retinut si de catre prima instanta, Casa Judeteana de Pensii – investita cu solutionarea unei cereri de pensionare a unei persoane - nu este competenta a verifica daca angajatorul/angajatorii a/au aplicat sau nu corect dispozitiile unui act normativ ori daca a/au facut corect mentiuni în carnetul de munca al persoanei respective, ci aste tinuta, conform dispozitiilor art.24 lit.”d” din H.G.13/2004 cu ref. la art. 160 alin. 5, 6 din Legea 19/2000 - modif., a certifica stagiul de cotizare si punctajul asiguratului, prin preluarea datelor din actele doveditoare ( mentiunile din carnetul de munca, carnetul de asigurari sociale sau din alte acte prevazute de lege, ce îndeplinesc conditiile prev. de art. 40 din Ordinul 340/2001 ).
Mai mult, Casa judeteana de Pensii nu poate nici refuza recunoasterea unei situatii probata cu acte ( prevazute de lege si valabile pâna la dovedirea falsului ) pe motiv ca s-a sesizat din oficiu despre nelegalitatea unei mentiuni facuta de unitatea angajatoare, pentru ca o atare pozitie ar depasi competentele sale, intrând în sfera puterii judecatoresti.
Cel mult, în situatia în care ar fi sesizat inadvertente ori situatii contradictorii din documentele depuse ori între mentiunile acestora, Casa Judeteana de Pensii avea posibilitatea (desi neprevazuta expres, aceasta posibilitate nu este nici interzisa de lege si, oricum este în concordanta cu spiritului legii 19/2000, cu deontologia profesionala si cu principiile CEDO privind echitatea si justa proportie între valorile protejate si dreptul încalcat ) de a solicita lamuriri titularului drepturilor de asigurari sociale respective ori emitentului – fost angajator - , pentru a solutiona în cunostinta de cauza dosarul, ori de a sesiza organele în drept a constata, dupa caz, nulitatea sau falsul; Procedând altfel, s-ar ajunge – ca si în speta - la situatia nefireasca de a impune persoanei ce nu are nici o culpa în completarea carnetului de munca si în emiterea de adeverinte - sa se adreseze instantei pentru ca aceasta sa efectueze probatorii menite sa lamureasca si sa înlature tocmai dubiile emitentei; de asemenea nu este nici rezonabil sa i se impuna tot petentului sa suporte consecintele unor acte ce nu-i sunt imputabile
Speta nu confera si nici nu impune instantei ori recurentei dreptul de a se substitui angajatorului în efectuarea înscrierilor în carnet asa cum a sustinut aceasta din urma; ci ambele au fost chemate ca, în conditiile prevazute de lege si în lipsa unor dovezi contrare, sa dea eficienta celor deja existente.
Nici sustinerea ca nu s-a dovedit de catre contestatoare ca perioada 16.09.1977 – 1.04.2002 a fost lucrata în grupa a II-a de munca conform punctului 11 al anexei 2 a Ordinului 125/1990, nu a fost primita întrucât partea nu avea o astfel de obligatie; singurele obligatii – îndeplinite de altfel - erau cele prev. de art. 28 lit.”a” din normele de aplicare a Legii 19/2000; ori cu actele depuse ( fl. 67, 59 d.fond ), conform si prevederilor art. 15 din Ordinul 50/1990, aceasta a dovedit perioada de activitate desfasurata în locurile de munca si activitatile încadrate în grupa a II-a de munca.
Nu mai era necesara o rectificare a mentiunii de la pozitia 71 din carnetul de munca al intimatei din moment ce adeverinta 2275/2004 depusa la recurenta o data cu dosarul de pensie atesta ca încadrarea în grupa a II-a s-a întemeiat pe Ordinul 125/1990 si nu exclusiv pe punctul 11 al anexei 2 a aceluiasi ordin; ori, din coroborarea tuturor probelor se putea desprinde usor concluzia ca activitatea intimatei se regaseste în anexa 2 la punctul 18 al Ordinului 125/1990 – situatie retinuta si în tabelul nominal anexa la Decizia 74/5.12.1994 ( fl. 57 recurs, fl. 83 fond ) –, iar mentionarea punctului 11 al aceleiasi nu constituie decât o eroare materiala.
A impune intimatei sa parcurga procedura rectificarii prev. de Decretul 92/1976, ar constitui o formalitate excesiva (în conditiile celor retinute anterior) si fara certitudinea unei solutionari favorabile (în contextul în care art. 7 alin.2 din Decretul 92/1976 nu acopera situatia când titularul carnetului este deja pensionar ); mai mult, ar constitui si o sanctiune aplicata contestatoarei - în lipsa oricarei culpe - prin pierderea, fara vreo reparatie, a dreptului de a beneficia de efecte pentru perioada anterioara noii cereri – acestea urmând a se produce începând cu data de întâi a lunii urmatoare celei în care s-a formulat cererea conf. art. 95 alin.3 Legea 19/2000 (asa cum a sustinut si recurenta prin întâmpinare la fond si cererea de recurs)
În atare împrejurari, recursul a fost respins ca nefondat.