Recurs. Motivare. Invocarea unor motive de recurs dupa expirarea termenului prevazut de art. 303 Cod procedura civila. Aplicabilitatea dispozitiilor art. 306 alin.2 Cod procedura civila.
Potrivit art. 303 alin.1 Cod procedura civila recursul se va motiva prin însasi cererea de recurs sau înauntrul termenului de recurs, iar potrivit art. 306 alin.2 Cod procedura civila motivele de ordine publica pot fi invocate si din oficiu de instanta de recurs, care însa este obligata sa le puna în dezbaterea partilor.
Sectia civila – Decizia civila nr. 410/22 octombrie 2009
Prin actiunea civila înregistrata la Judecatorie Medias în 27.09.2007 reclamantii CS si CM au chemat în judecata pârâtii Statul Român prin Comuna L. prin Primar si Consiliul local L. precum si pârâtii DE si DM solicitând sa se stabileasca linia de granita între proprietatea reclamantilor înscrisa în CF 319 Malâncrav nr. cadastral 203 compusa din teren intravilan în suprafata de 3719 mp, moara comunala.
În motivarea actiunii reclamantii arata ca sunt proprietarii terenului si ai constructiei înscrisa în CF 319 Malâncrav nr. cadastral 203 compusa din teren intravilan în suprafata de 3719 mp cu moara comunala, iar pârâtii sunt proprietari ai imobilelor învecinate.
Pârâtii DE si DM au formulat actiune reconventionala solicitând sa se stabileasca faptul ca fostii proprietari de la care pârâtii D. au cumparat cota de 7/8 parti din imobil au dobândit prin uzucapiune si cota de 1/8 parti apartinând proprietarilor tabulari MJ si SA, iar acest drept le-a fost transmis lor odata cu perfectarea contractului de vânzare cumparare autentificat sub nr. 2012/2002.
Instanta a constatat ca prin aceasta cerere reconventionala au fost chemate în judecata si alte persoane motiv pentru care prin încheierea din 10.01.2008 a dispus disjungerea actiunii si judecarea ei pe cale separata.
Prin precizare la întâmpinare pârâtii D au invocat exceptia inadmisibilitatii actiunii prin prisma faptului ca proprietarii tabulari MJ si SA nu au fost chemati în judecata, iar Statul Român nu are calitatea de reprezentant al unor persoane fizice, a faptului ca acesta nu poate fi reprezentat de Comuna L. sau de Consiliul local L., doar Ministerul Economiei si Finantelor având calitatea de reprezentant.
Prin sentinta civila nr. 53/15.01.2009 Judecatoria Medias a respins exceptia inadmisibilitatii actiunii invocata de pârâtii D si a admis în parte exceptia lipsei calitatii de reprezentant al Statului Român în ce priveste Consiliul local L. A fost admisa în parte actiunea civila formulata de reclamantii CS si M împotriva pârâtilor DE si DM în contradictoriu cu Statului român reprezentat prin Comuna L. prin Primar si în consecinta s-a constatat ca fiind tardiva succesiunea dupa proprietarii tabulari MJ si SA, cota lor de 1/8 parti din imobilul înscris în CF 758 Malâncrav nr. top 202, revenind pârâtului Statul Român în patrimoniul unitatii administrativ-teritoriale Comuna L. jud. Sibiu. A fost stabilita linia de granita între proprietatea reclamantilor constând în imobilul înscris în CF 319 Malâncrav nr. top 203 si coproprietatea pârâtilor constând în imobilul înscris în CF 758 Malâncrav top 202 pe aliniamentul A” – B” – C” – D” – E” conform schitei de la fila 245 din dosar evidentiat în zona A din plansa nr. 2 aferenta suplimentului de la fila 243 din dosar ce face parte integranta din hotarâre, mai putin în ceea ce priveste mentiunile de dezmembrare. Au fost obligati pârâtii sa plateasca reclamantilor suma de 808 lei cheltuieli de judecata partiale fiind compensate restul cheltuielilor.
Pentru a pronunta aceasta sentinta instanta a retinut ca reclamantii sunt proprietari asupra imobilului înscris în CF 319 Malâncrav nr. top 203 teren intravilan cu moara comunala în suprafata de 3719 mp, iar pârâtii DE si DM detin în proprietatea cota de 7/8 parti din imobilul înscris în CF 758 Malâncrav nr. top 202 constând în gradina în suprafata de 3143 mp, prin indiviziune cu MJ si SA care detin cota de 1/8 parti.
Cu privire la exceptia inadmisibilitatii actiunii instanta a retinut faptul ca numitii MJ si SA au dobândit dreptul de proprietate în anul 1874, si de la acea data au trecut peste 130 de ani astfel ca acestia nu mai pot fi în viata si cum nu se cunosc mostenitori ai acestora, a retinut ca este o succesiune vacanta care revine statului potrivit art. 680 Cod civ. Întrucât art. 477 Cod civ. statueaza ca averile vacante sunt de domeniu public iar art. 25 din Legea 213/1998 defineste sintagma „domeniu public” instanta a concluzionat ca averea se regaseste în domeniu privat al statului sau unitatii administrativ-teritoriale. Fiind vorba despre un teren de interes local a fost considerat domeniu privat al unitatii administrativ-teritoriale potrivit art. 6, 36 din Legea 18/1991 si art. 121 din Legea 215/2001. De aceea judecatoria a considerat ca Statul Român si Comuna L prin Primar au calitate procesuala pasiva astfel ca actiunea asa cum a fost promovata este admisibila. Fata de prev. art. 12 alin 5 din Legea 213/1998 a fost respinsa calitatea de reprezentant a Consiliului local L.
Din probatoriul testimonial administrat, a rezultat ca înainte de dobândirea de catre parti a corpurilor funciare pe care le detine în prezent, acestea au format un singur corp funciar din proprietatea unei singure persoane. Cele doua parcele, perimetrul morii cu terenul aferent, si gradina folosita în prezent de pârâtii D se delimitau prin intermediul unor constructii anexe care reprezinta de fapt motivul disensiunilor dintre parti. Aceste constructii erau folosite de cei care detineau moara. Vechea linie de granita care exista între cele doua parcele era data de gardul despartitor si care se configura pe un aliniament rectiliniu cu aceste constructii anexe, însa în prezent aceasta linie a fost încalcata prin mutarea ei în detrimentul reclamantilor si constructiile anexe incluse în lotul pârâtilor D.
În cauza a fost efectuat un raport de expertiza pentru stabilirea liniei de granita iar instanta a ales acea varianta care corespundea liniei vechi de hotar dintre cele doua fonduri învecinate si careia i-a dat eficienta potrivit art. 584 Cod civ.
Prin decizia civila nr. 205/29.05.2009 pronuntata de Tribunalul Sibiu – sectia civila a fost respins apelul declarat de pârâtii DE si DM împotriva sentintei civile nr. 53/2009 pronuntata de Judecatoria Medias si au fost obligati apelantii sa plateasca intimatilor C suma de 2000 lei cheltuieli de judecata.
În considerentele deciziei s-a motivat ca instanta de fond a acordat ceea ce s-a cerut si ca prin actiune reclamantii au solicitat sa se stabileasca granita si cu proprietatea Statului român, în calitate de mostenitor, ca urmare a vacantei succesorale dupa defunctii MH si SA. În ce priveste stabilirea liniei de granita instanta nu a facut nici o confuzie cu actiunea în revendicare pentru ca a stabilit doar traseul liniei de granita si doar în situatia în care una dintre parti ar constata ca este încalcat dreptul de proprietate sa fie formulata actiune în revendicare. Linia de granita a fost stabilita potrivit semnelor exterioare existente pe teren si a declaratiilor de martori, pe vechiul amplasament.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâtii DE si DM solicitând admiterea recursului, casarea în întregime a hotarârii atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare.
În drept s-a invocat art. 304 pct. 9 Cod pr. civ. si s-a sustinut ca modul în care instanta a stabilit linia de granita nu a fost corect pentru ca nu s-a tinut cont de harta cadastrala dupa care au fost întabulate ambele imobile si astfel pârâtii au fost lipsiti de o suprafata de 700 mp. Procedând în acest fel recurentii sustin ca le-a fost încalcat dreptul de proprietate garantat de art. 74 din Constitutia României. Recurentii sunt cei care au platit impozitele pe cladiri si suprafata de teren din 202 de 3140 mp astfel ca decizia Tribunalului Sibiu este netemeinica. În mod eronat instanta a tinut cont numai de cea de-a treia expertiza întocmita în cauza, desi primele doua indicau solutia corecta si la dosar se afla si o expertiza extrajudiciara care de asemenea reflecta situatia sustinuta de recurenti. Mai mentioneaza ca fiind cumparatori de buna credinta ai imobilului au achitat toate impozitele si taxele dupa suprafetele declarate si sustinute în cauza.
La termenul din 24.09.2009 recurentii DE si DM au depus prin avocat note cu privire la recursul declarat si au invocat pe lânga motivul prev. de art. 304 pct. 9 si motivul de ordine publica prevazut de art. 304 pct. 5 Cod pr. civ.
S-a sustinut ca s-a încalcat dreptul la aparare al coproprietarului cotei de 1/8 în persoana lui MJI (fiu) care nu a fost citat în proces. Statul Român nu are vocatie succesorala pentru cota de 1/8 din imobilul înscris în CF 758 Malâncrav top 202 deoarece mostenirea coproprietarilor tabulari MJ(I) si SA nu este vacanta fiind acceptata de fiul lor MJ(I). Judecata s-a facut în contradictoriu cu Statul Român persoana care nu are calitate procesuala pasiva în petitul privind granituirea. Recurentii arata ca ataseaza înscrisuri noi care vor conduce automat la casarea hotarârii si ca daca ar fi fost cunoscute de instanta ar fi determinat pronuntarea altei solutii. Sustin ca instanta de trimitere ar urma sa respinga capatul de cerere privind constatarea succesiunii vacante a defunctilor MJ si SA, sa stabileasca corect cadrul procesual fata de situatia noua de carte funciara si sa refaca probatoriul în raport de partile care au calitate procesuala pasiva pentru petitul de granituire pronuntând hotarârea doar în contradictoriu cu acestia.
La aceste note s-a depus un raspuns de catre intimati prin mandatar, în care se arata ca înscrisul intitulat „note” contine de fapt un motiv suplimentar de recurs care este însa depus cu depasirea totala a termenului, astfel ca se solicita anularea recursului invocând în drept si o decizie a ICCJ în care este interpretat art. 303 alin 1 Cod pr civ. si art. 306 alin 1 Cod pr. civ.
Analizând legalitatea deciziei atacate prin prisma motivelor de recurs, raportat la art. 303-304 Cod pr. civ. , Curtea a respins recursul declarat de pârâti pentru urmatoarele motive:
Potrivit art. 303 alin 1 Cod pr. civ. recursul se motiveaza prin însasi cererea de recurs sau înauntrul termenului de recurs, nemotivarea în acest termen fiind sanctionata potrivit art. 306 alin 1 Cod pr. civ. cu nulitatea. Motivele de ordine publica, potrivit aliniatului 2 al aceluiasi articol, pot fi invocate si din oficiu de instanta de recurs cu conditia însa de a fi puse în dezbaterea partilor.
În cauza de fata pârâtii au formulat recurs la data de 08.07.2009, împotriva „sentintei” civile nr. 205/29.05.2009 pronuntate de Tribunalul Sibiu si a sentintei civile nr. 53/2009 a Judecatoriei Medias, obiectul cauzei fiind granituire.
Chiar daca au indicat gresit denumirea hotarârii pronuntate de Tribunalul Sibiu ca fiind „sentinta” si nu „decizie” cum este în realitate, este evident care este hotarârea atacata. Din primele doua alineate subsecvente „motivelor de recurs” reiese cu certitudine ca este atacata decizia pronuntata de Tribunalul Sibiu nr. 205/2009, si sentinta pronuntata de judecatorie astfel încât motivul de nulitate invocat de reclamanti prin întâmpinare si întemeiat pe art. 302 ind. 1 Cod pr. civ. este nefondat si a fost respins.
A fost respins ca nefondat si motivul de nulitate invocat de intimati prin întâmpinare potrivit caruia trebuia atacata odata cu decizia pronuntata în apel si sentinta judecatoriei, în conditiile în care au fost atacate ambele hotarâri.
În recursul pârâtilor este criticata modalitatea în care instanta a stabilit linia de granita raportat la harta cadastrala si la actele care se afla la Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara cu privire la suprafata pentru care s-a platit impozit de catre recurenti. Chiar daca nu este motivat în drept din expunerea nemultumirilor recurentilor reiese ca este criticata starea de fapt retinuta de instanta, aspect care nu mai poate fi cenzurat de instanta de recurs în urma abrogarii pct. 10 al articolului 304 Cod pr. civ.
Instanta de recurs este datoare sa verifice doar legalitatea deciziei pronuntate de instanta de apel, iar critica expusa de pârâti nu cuprinde nici un motiv de nemultumire fata de interpretarea si aplicarea legii.
Suplimentul de motive invocat pentru pârâti de mandatarul acestuia prin înscrisul intitulat „note” este depus cu încalcarea prevederilor art. 303 alin 1 Cod pr. civ., astfel ca instanta nu este tinuta, potrivit art. 306 Cod pr. civ., a se pronunta asupra unor motive invocate tardiv, sanctiunea fiind neluarea în considerare a motivelor depuse peste termenul stipulat de lege.
În cauza, aspectul invocat nu se încadreaza în prev. art. 304 pct. 5 Cod pr. civ., întrucât instanta nu a încalcat nici o forma de procedura prevazuta sub sanctiunea nulitatii de art. 105 alin 2 Cod pr. civ. Astfel, instanta de fond si cea de apel au judecat cauza prin prisma actiunii cu care a fost investita raportat la obiectul cauzei si la probele care au fost aduse de parti si administrate în conditii de legalitate.
Afirmatia recurentilor ca instanta poate constata si din oficiu nulitatea absoluta a hotarârii fata de lipsa calitatii procesuale pasive a Statului Român fata de o situatie noua, creata chiar de recurenti, este nefondata si a fost respinsa.