Regresul asiguratorului împotriva persoanei vinovate de producerea riscului asigurat

Regresul asiguratorului împotriva persoanei vinovate de producerea riscului asigurat.

Data publicarii pe portal 05.05.2010

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina la data de 17.02.2010 sub nr. 1574/311/2010 reclamanta S.C. AT S.A. a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce  se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtului BM la plata sumei de 3259,61 lei reprezentând despăgubirea achitată asiguratului reclamantei, obligarea acestuia la plata dobânzii legale de la data de 27.01.2010 şi până la data achitării integrale a debitului, precum şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că la data de 31.03.2007 pârâtul dorind să scoată din curte căruţa nu a avut grijă de calul său, care s-a speriat şi a ieşit în galop pe DC 80 B, intrând în coliziune cu autovehicul marca Mazda condus regulamentar, fapt pentru care a fost sancţionat contravenţional conform procesului verbal seria PCA nr. 0017269/31.03.2007 încheiat de IPJ Olt – Post poliţie B. În baza asigurării facultative, reclamanta a achitat, cu OP nr. 1072/14.06.2007, indemnizaţia de asigurare în sumă de 3259,61 lei, către unitatea service SC PA SRL.

În dovedirea cererii de chemare în judecată, reclamanta a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, sens în care a depus la dosar  în copii procesul verbal de constatare a contravenţiilor seria PCA nr. 0017269/31.03.2007 (f.5), poliţa casco nr. 1713564/27.04.2004(f.6-7), dosar de daune auto (f.8,9), factura emisă de SC Plus Auto SRL şi anexa la aceasta  în valoare 3259,61 lei (f.10-12), ordinul de plată nr. 1072/14.06.2007(f.13), cererea de despăgubire (f.14), autorizaţia de reparaţie (f.15), copia certificatului de înmatriculare a autovehiculului (f. 16), convocarea pârâtului la constatarea daunelor şi convocarea la conciliere (f.17-18), dovada comunicării convocării la conciliere (f.19) declaraţia pârâtului (f.20-21).

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 22 şi art. 48-58 din legea nr. 136/1995, art. 998 şi 999 din codul civil şi art. 43 din codul comercial şi OG 9/2000.

Cererea a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în sumă de 271,77 lei, potrivit art. 2 alin. 1 lit. c din legea nr. 146/1997, achitată cu ordinul de plată nr. 139/18.03.2010 şi au fost aplicate timbre judiciare în valoare de 3 lei, potrivit art. 3 alin. 2 din OG 32/1995.

Pârâtul BM deşi legal citat, nu a formulat întâmpinare şi nu s-a prezentat în instanţă, personal sau prin reprezentant, pentru a invoca excepţii sau pentru a arăta dovezile şi mijloacele sale de apărare.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:

Potrivit procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria PCA nr. 0017269/31.03.2007 încheiat de IPJ Olt Post Poliţie B(f 5), şi autorizaţiei de reparaţie nr. 50075/31.03.2007 emisă de Postul de Poliţie B(f. 15), în data de 31.03.2007 orele 10,30, pe DC 80 B s-a produs un eveniment rutier în care a fost implicat  autoturismul marca M cu nr. condus de numita TG, de producerea accidentului făcându-se vinovat pârâtul BM care  „a pus calul şi căruţa, a deschis porţile, iar calul s-a speriat ieşind în galop pe DC 80 B avariind autoturismul M”.

Urmare acestui accident, autoturismul marca M  a suferit avarii(capotă înfundată, bară protecţie faţă zgâriate, aripă stânga faţă înfundată, suport număr), pentru a căror remediere, în temeiul contractului de asigurare facultativă, reclamanta a achitat unităţii service care a efectuat reparaţia – SC PA SRL, suma de 3259,61 lei cu OP nr. 1072/14.06.2007 (f.13).

Potrivit art. 22 din legea nr. 136/1995 în limitele indemnizaţiei plătite, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei, cu excepţia asigurărilor de persoane, iar în cazul în care în vigoare era o asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule şi împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligaţiei acestuia, conform art. 54 alin. 2 şi 3.

Trebuie reţinut că subrogarea asigurătorului decurge din contractul de asigurare încheiat fiind aplicabile reglementările din dreptul comercial, regula fiind ca persoana vinovată de producerea unui prejudiciu să suporte în final acest prejudiciu.

În virtutea principiului accesorialităţii, fapta ilicită prin care se produce un prejudiciu, în speţă o faptă civilă, capătă caracter comercial datorită strânsei legături cu contractul de asigurare, calificat de lege ca fiind act comercial şi în temeiul căruia asigurătorul se subrogă în drepturile asiguratului pentru recuperarea despăgubirile plătite. 

Întrucât în materie comercială nu există o reglementare expresă a răspunderii delictuale, în conformitate cu art. 1 cod comercial se va aplica legea civilă, terţul urmând a răspunde în temeiul art. 998 şi urm. cod civil.

Culpa în producerea accidentului a fost reţinută de organele de constatare ale poliţiei rutiere în sarcina pârâtului, care a pus calul şi căruţa, a deschis porţile, iar calul s-a speriat ieşind în galop pe DC 80 B avariind autoturismul M , condus regulamentar de numita TG, în aceste condiţii persoana vinovată fiind ţinută să suporte singure prejudiciul creat.

Prin contractul de asigurare, contractantul asigurării sau asiguratul se obligă să plătească o primă asigurătorului, iar acesta se obligă ca, la producerea riscului asigurat, să plătească asiguratului, beneficiarului asigurării sau terţului păgubit despăgubirea ori suma asigurată, denumită indemnizaţie, rezultată din contractul de asigurare încheiat în condiţiile legii, în limitele şi la termenele convenite.

Autoturismul marca M avea la momentul producerii accidentului o asigurare facultativă de bunuri, respectiv poliţa casco nr. 1713564/27.09.2004 (f.6-7), iar în executare contractului de asigurare reclamanta a achitat despăgubirile datorate şi a făcut dovada existenţei şi a plăţii acestora, astfel încât este îndreptăţită să le recupereze de la partea din culpa căreia s-a produs accidentul.

Prin procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor s-a reţinut culpa pârâtului BM, care a recunoscut săvârşirea faptei şi nu a atacat procesul verbal cu plângere contravenţională.

Având în vedere actele depuse la dosar, precum şi faptul că pârâtul nu a achitat contravaloarea despăgubirilor plătite de asigurător şi nici nu s-au prezentat la concilierea solicitată de reclamantă, instanţa constată că în cauză sunt îndeplinite condiţiile răspunderii delictuale ale pârâtului, respectiv fapta sa ilicită şi prejudiciul cauzat din culpa acestuia prin comiterea faptei.

Astfel, fapta ilicită constă în nesupravegherea animalului care a ieşit din curte în galop ceea ce a determinat producerea prejudiciului, respectiv avarierea autoturismului marca M, iar pentru această faptă pârâtul este ţinut răspunzător potrivit art. 998 şi urm cod civil, răspunderea sa fiind o răspundere subiectivă.

Potrivit art. 2 din OG 9/2000 în cazul în care, potrivit dispoziţiilor legale sau prevederilor contractuale, obligaţia este purtătoare de dobânzi fără să se arate rata dobânzii, se va plăti dobânda legală. Având în vedere cererea de chemare în judecată şi principiul disponibilităţii care guvernează procesul civil, instanţa urmează  să dispună obligarea pârâtului la plata dobânzii legale aferente debitului de la data de 27.01.2010, până la data achitării integrale a acestuia, în virtutea principiului acoperirii integrale a prejudiciului.

Faţă de aceste considerente, instanţa va admite cererea de chemare în judecată şi va dispune obligarea pârâtului la plata către reclamantă a sumei de 3259,61 lei, cu titlu de despăgubiri în regres şi dobânda legală aferentă debitului de la data de 27.01.2010 până la achitarea integrală a acestuia.

Reţinând culpa procesuală a pârâtului, în temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă, instanţa va obliga pârâtul la plata sumei de 274,77 lei cheltuieli de judecată către reclamantă, reprezentând contravaloarea taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar.

Sentinţa a rămas irevocabilă prin neexercitarea căii de atac.

Întocmit azi 05.05.2010,

Judecător FLORENTINA STANA

Domenii speta

Spete similare