Rejudecare dupa extradare. Cobditii ce trebuie îndeplinite pentru aplicarea dispozitiilor art. 522/1 Cod pr. penala.
Prin sentinta penala nr.114/07.04.2008 pronuntata de Judecatoria Fagaras în dosarul penal nr.520/226/2008, a fost respinsa cererea condamnatei Pana Doina-Elena, detinuta în Penitenciarul Codlea, de rejudecare a cauzei în care s-a pronuntat sentinta penala nr.301/2004 a Judecatoriei Fagaras, definitiva prin decizia penala nr.609/R/2005 a Curtii de Apel Brasov, prin care aceasta a fost condamnata la pedeapsa de 4 ani închisoare.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre, prima instanta a retinut ca potrivit art. 5221 Cod procedura penala, în cazul în care se cere extradarea unei persoane judecate si condamnate în lipsa, cauza va putea fi rejudecata de catre instanta care a judecat în prima instanta, la cererea condamnatului, în acest caz dispozitiile art. 405-408 Cod procedura penala aplicându-se corespunzator.
Referitor la cele sustinute de petenta în cererea formulata instanta retine ca aceasta a lipsit de la judecarea cauzei în apel si recurs, unde a fost reprezentata de aparatori alesi.
Judecatoria Fagaras a apreciat ca lipsa petentei de la judecata în apel si în recurs nu constituie prin ea însasi motiv pentru anularea hotarârii judecatoresti definitive de condamnare si pronuntarea alteia. Petenta ar fi trebuit sa probeze faptul ca prin lipsa de la judecarea cauzei în apel si recurs i s-a adus atingere dreptului la aparare, în sensul ca nu si-a putut face cele mai bune aparari. Or, petenta a fost reprezentata de aparatori alesi atât în apel cât si în recurs, acestia având posibilitatea sa-i asigure o aparare corespunzatoare.
S-a mai retinut si faptul ca în cererea de rejudecare a cauzei nu s-au formulat noi aparari, care daca ar fi fost invocate în apel sau recurs ar fi dus la o alta solutie.
Petenta a fost prezenta la judecarea cauzei de catre Judecatoria Fagaras, iar lipsa ulterioara a acesteia, din motive particulare, nu a împiedicat solutionarea în conditii legale a apelului si recursului.
Ca atare, s-a apreciat ca dreptul la aparare al petentei a fost asigurat în cauza prin audierea si prezenta sa nemijlocita în cursul urmaririi penale, în faza de judecata în prima instanta, precum si, în permanenta, prin aparatori alesi, pe parcursul întregii proceduri penale pâna la definitivarea acesteia.
Împotriva acestei solutii condamnata a declarat apel, iar Tribunalul Brasov, prin decizia penala nr.162/A/02.07.2008, a respins ca nefondat apelul declarat în cauza.
Tribunalul a retinut ca, pentru a fi respectata vointa legiuitorului, interpretarea corecta din punct de vedere gramatical si sistematic a sintagmei “judecat si condamnat în lipsa” nu poate fi decât aceea ce include în sfera de aplicare exclusiv pe inculpatii condamnati ce au lipsit pe întreaga durata a procedurii de judecata pâna la ramânerea definitiva a hotarârii (atât la judecata si pronuntarea în prima instanta, cât si la judecata în apel si recurs, în masura în care au fost exercitate în cauza aceste cai ordinare de atac).
Din examinarea lucrarilor dosarului 1436/2003 al Judecatoriei Fagaras, instanta de apel a constatat ca inculpata a fost prezenta pe parcursul cercetarii judecatoresti în prima instanta, asistata de aparator ales, iar lipsa ulterioara a acestuia din motive particulare nu a împiedicat solutionarea în conditii legale a apelului si recursului, prin reprezentarea sa de aparatorul ales.
Ca atare, dreptul la aparare al inculpatei a fost asigurat în cauza prin audierea si prezenta sa nemijlocita în cursul urmaririi penale, în faza de judecata în prima instanta, si în permanenta, prin aparatori alesi, pe parcursul întregii proceduri penale pâna la definitivarea acesteia, fiindu-i inaplicabile dispozitiile art. 522/1 Cod de Procedura Penala.
Este adevarat ca dreptul celui cercetat penal (inculpatului) de a fi prezent la judecata este recunoscut în Pactul international relativ la drepturile civile si politice si ca art. 6 paragraf 3 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale recunoaste celui acuzat „dreptul de a se apara el însusi” si „dreptul de a interoga martorii”, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca prezenta inculpatului este în principiu obligatorie la solutionarea cauzei. Curtea este constanta în a afirma ca în cazul procedurii în apel sau în recurs art. 6 din Conventie se aplica cu mai putina strictete, admitându-se chiar regularitatea unor asemenea proceduri în care audienta se desfasoara fara prezenta celui acuzat (Hotarârea Ekbatani). Se admit exceptii de la regula prezentei inculpatului atunci când asigurarea acestei conditii ar conduce la amânarea nejustificata a procedurii, mai ales daca aceasta situatie a fost verificata si constatata si daca inculpatul are o culpa în absenta sa (Hotarârea Colozza si Rubinat).
Ca atare, Tribunalul a retinut ca solutia adoptata în cauza este în concordanta si cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului.
Împotriva deciziei Tribunalului Brasov condamnata a declarat recurs, invocând cazul de casare prevazut în art.3859 pct.18 Cod procedura penala, apreciind ca în cauza instantele au savârsit o grava eroare de fapt deoarece cerinta impusa de legiuitor pentru a beneficia de rejudecare în caz de extradare este aceea de a fi condamnat în lipsa, iar nu de a fi lipsit pe parcursul derularii procesului.
Analizând actele si lucrarile dosarului prin prisma criticilor formulate de recurenta, dar vazând si dispozitiile art.3859 alin.3 Cod procedura penala, Curtea retine, cu majoritate, ca recursul declarat în cauza este fondat pentru urmatoarele considerente :
Astfel, art.5221 Cod procedura penala a fost introdus prin art.I pct.221 din Legea nr.281/2003 si, având denumirea marginala de “Rejudecarea celor judecati în lipsa în caz de extradare”, dispune ca “în cazul în care se cere extradarea unei persoane judecate si condamnate în lipsa, cauza va putea fi rejudecata de catre instanta care a judecat în prima instanta, la cererea condamnatului”.
Ulterior, prin Legea nr. 302 din 28 iunie 2004, privind cooperarea judiciara internationala în materie penala, modificata prin Legea nr.224/2006, legiuitorul a statuat în art.72 alin.2 ca “daca extradatul a fost condamnat în lipsa, el va fi rejudecat, la cerere, cu respectarea drepturilor prevazute la art. 34 alin. (1)”.
Articolul 72 alin.2 din Legea nr.302/2004 îl regasim în capitolul 2 ce reglementeaza extradarea activa, sectiunea a 3-a – efectele extradarii în România, constituind în acest fel sediul materiei.
Se observa, asadar, ca reglementarea institutiei rejudecarii dupa extradare o regasim atât în Codul de procedura penala, cât si în Legea nr.302/2004. Având în vedere succesiunea legilor în timp, conditiile ce trebuie avute în vedere cu ocazia judecarii unei cereri având ca obiect rejudecarea dupa extradare sunt cele din actul normativ mai nou adoptat, respectiv Legea nr.302/2004.
Spre deosebire de dispozitiile art.5221 Cod procedura penala care prevedeau îndeplinirea cumulativa a doua conditii, respectiv ca persoana sa fi fost judecata si condamnata în lipsa, în Legea nr.302/2004, prin art.72 alin.2 se prevede doar conditia ca persoana respectiva sa fi fost condamnata în lipsa. Raportat la aceste dispozitii, se observa ca este îndeplinita conditia ceruta de lege, condamnata Pana Doina Elena fiind condamnata în lipsa, astfel ca, dupa manifestarea de vointa a acesteia în sensul rejudecarii, cererea acesteia trebuia admisa.
Curtea mai retine ca, dupa emiterea mandatului european de arestare, statul german, ca instanta de executare a mandatului european de arestare emis de Judecatoria Fagaras, a solicitat, în doua rânduri, respectiv 30.11.2007 si 21.12.2007, garantii cu privire la dreptul condamnatei Pana Doina Elena la o noua procedura judiciara dupa extradarea acesteia din Germania.
Desi Legea nr.302/2004 stipuleaza în mod expres în art.69 ca asigurarea rejudecarii cauzei în prezenta persoanei extradate, în conditiile art. 34 alin. (1), este data de Ministerul Justitiei, Judecatoria Fagaras, prin adresa nr.1436/2003 din data de 4 decembrie 2007, a fost cea care dat un raspuns solicitarii Procurorului General C.P. 1571 59005 Hamm, facând referiri cu privire la starea de fapt avuta în vedere la condamnarea persoanei aflate în procedura extradarii, cât si cu privire la textele de lege considerate a fi relevante.
Curtea retine ca fiind incident cazul de casare prevazut de art.3859 pct.10 Cod procedura penala – instanta nu s-a pronuntat asupra unei fapte retinute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare sau cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esentiale pentru parti, de natura sa garanteze drepturile lor si sa influenteze solutia procesului, iar nu cel invocat de recurenta, prin aparator, deoarece cazul de casare prevazut la pct.18 are în vedere, ca si premisa, o hotarâre de achitare sau de condamnare.
Pentru considerentele de mai sus, în baza art.38515 pct.2 lit.c Cod procedura penala, Curtea va admite recursul declarat de condamnata Pana Doina Elena împotriva deciziei penale nr.162/A/02.07.2008 a Tribunalului Brasov pe care o va casa si, totodata, va desfiinta si sentinta penala nr.114/07.04.2008 a Judecatoriei Fagaras.
Rejudecând,
În baza art.5221 Cod procedura penala raportat la art.72 alin.2 din Legea nr.302/2004a admis cererea formulata de condamnata Pana Doina Elena privind rejudecarea cauzei în care, prin sentinta penala nr.301/2004 a Judecatoriei Fagaras, definitiva prin decizia penala nr.609/R/2005 a Curtii de Apel Brasov, a fost condamnata la pedeapsa de 4 ani închisoare si va trimite cauza Judecatoriei Fagaras, spre rejudecare.
În baza art.192 alin.3 Cod procedura penala, cheltuielile judiciare avansate în recurs au ramas în sarcina statului.
M.A.
Opinie separata:
Contrar opiniei majoritare, apreciez ca recursul condamnatei ar fi trebuit respins, în temeiul prevederilor art. 38515 pct.1 lit.b Cod procedura penala, iar hotarârile pronuntate în cauza – mentinute, pentru urmatoarele considerente:
Într-adevar, dispozitiile art. 72 alin.2 din Legea nr. 302/204 privind cooperarea judiciara internationala în materie penala (care nu au fost modificate prin Legea nr. 224/2006) prevad ca daca extradatul a fost condamnat în lipsa, acesta va fi rejudecat, la cerere, cu respectarea drepturilor prevazute de art. 34 alin.1 din acelasi act normativ.
Aceste dispozitii au caracter de norma de drept material, ce are însa nevoie de un cadrul procedural care sa îi permita valorificarea, acest cadru fiind oferit de dispozitiile art. 5221 Cod procedura penala, care reglementeaza conditiile concrete si procedura care trebuie urmata în cazul rejudecarii celor judecati în lipsa în caz de condamnare.
De altfel, aceste dispozitii au fost si comunicate autoritatii judiciare germane drept temei legal ce permite rejudecarea persoanelor judecate si condamnate în lipsa.
În conformitate cu dispozitiile art. 5221 Cod procedura penala, a caror aplicare a fost solicitata de catre condamnata, rejudecarea dupa extradare are loc numai în cazul persoanelor judecate si condamnate în lipsa.
Pentru a fi respectata vointa legiuitorului, interpretarea corecta din punct de vedere gramatical si sistematic a sintagmei amintite nu poate fi decât aceea ce include în sfera de aplicare exclusiv pe inculpatii condamnati ce au lipsit pe întreaga durata a procedurii de judecata.
Din examinarea actelor dosarului nr. 1436/2003 al Judecatoriei Fagaras rezulta ca inculpata Pana Doina Elena a fost prezenta la termenele de judecata, inclusiv la termenul de judecata la care au avut loc dezbaterile, fiind asistata de catre avocat ales.
Împotriva sentintei penale nr. 301/8.09.2004 a Judecatoriei Fagaras inculpata Pana Doina Elena a declarat apel, iar în faza procesuala a apelului a fost reprezentata de acelasi avocat ales ca si în fata instantei de fond, chiar fiul acesteia declarând ca mama sa este plecata la munca în strainatate, dar stie despre derularea procedurilor împotriva sa.
De asemenea, împotriva deciziei instantei de apel a declarat recurs inculpata Pana Doina Elena, fiind reprezentata de acelasi avocat ales.
Astfel, lipsa inculpatei de la judecata în apel si recurs din motive particulare nu a împiedicat solutionarea în conditii legale a cailor de atac, prin reprezentarea sa de catre un avocat ales.
Luând în calcul faptul ca dreptul inculpatului de a fi prezent la judecata este recunoscut în Pactul international relativ la drepturile civile si politice si ca art. 6 parag.3 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale recunoaste celui acuzat „dreptul de a se apara el însusi” si „dreptul de a interoga martorii”, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca prezenta inculpatului este în principiu obligatorie la solutionarea cauzei.
Curtea Europeana a Drepturilor Omului este constanta în a afirma ca în cazul procedurii în apel sau în recurs art. 6 din Conventie se aplica cu mai putina strictete, admitându-se chiar regularitatea unor asemenea proceduri în care audienta se desfasoara fara prezenta celui cauzat (Hotarârea Ekbatani).
Se admit exceptii de la regula prezentei inculpatului atunci când asigurarea acestei conditii ar conduce la amânarea nejustificata a procedurii, mai ales daca aceasta situatie a fost verificata si constatata si daca inculpatul are o culpa în absenta sa (Hotarârea Colozza si Rubinat).
Astfel, apreciez ca nu se poate accepta sustinerea condamnatei Pana Doina Elena ca este o persoana judecata si condamnata în lipsa, deoarece ea a fost prezenta la judecata în fond, a exercitat toate caile de atac ordinare, fiind reprezentata de catre avocat ales, iar plecarea sa în strainatate nu are nici o relevanta, condamnata neputând sa îsi invoce propria culpa în favoarea sa, în cererea de rejudecare a cauzei.
Decizia penala nr. 707/R din 26 septembrie 2008 – A.M.