Prin sentinta penala nr. 347/12.03.2009 a Judecatoriei Tg. Mures a fost admisa plângerea petentei SC RIGIPS ROMANIA SRL formulata împotriva Ordonantei din 16.04.2008 din dosarul 3176/P/2007 al Parchetului de pe lânga Judecatoria Tg. Mures, prin care s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala a intimatului XX pentru faptele prev. de art. 84 alin. 1 pct. 2, 3 din Legea 59/1934 în baza art. 10 lit. b ind. 1 Cod pr. pen. si aplicarea unei amenzi administrative de 100 de lei, scoaterea de sub urmarire penala a intimatului Xx pentru faptele prev. de art. 84 alin. 1 pct. 2, 3 din Legea 59/1934 în baza art. 10 lit. c Cod pr. pen. si neînceperea urmaririi penale fata de ambii pentru comiterea infractiunii de înselaciune, în baza art. 10 lit. c Cod pr. pen.. S-a dispus desfiintarea acestei ordonante si a rezolutiei date de prim-procurorul Parchetului de pe lânga Judecatoria Tg. Mures în dosarul 1845/VIII/II/2/2008 si trimiterea cauzei la Parchet în vederea redeschiderii urmaririi penale.
În motivare se arata ca organele de urmarire penala nu au dat dovada de rol activ si nu au verificat daca beneficiara avea cunostinta de lipsa disponibilului la momentul emiterii cecului de catre intimati, nici daca între cei doi intimati exista o relatie de subordonare, si ca este inexacta sustinerea procurorului ca prejudiciul ar fi fost recuperat.
Împotriva acestei hotarâri au formulat recurs Parchetul de pe lânga Judecatoria Tg. Mures, aratând ca solutia de netrimitere în judecata este temeinica si plângerea împotriva ei se impunea a fi respinsa, si intimatii, acestia fara sa îsi motiveze recursurile.
Analizând recursurile declarate prin prisma actelor si lucrarilor dosarului, în conformitate cu prev art 385 ind. 6 alin 3 Cod pr. penala, instanta le considera fondate, dar nu pentru motivul invocat de Parchet.
Considerentele pe care instanta de recurs le are în vedere sunt urmatoarele:
Cercetarea intimatilor, initial doar pentru infractiunile la legea cecului, s-a facut la plângerea Bancii Comerciale HVB TIRIAC SA. În cursul cercetarilor, a intervenit numitul Serban Florin, care în calitate de economist la SC RIGIPS ROMANIA SRL a aratat ca aceasta societate se constituie parte civila în cauza. A indicat sediul societatii: Bucuresti, str. Fabrica de Chibrituri nr. 28, sectorul 5 (fila 19). Acelasi sediu este trecut în contractul de distributie si facturile depuse la dosarul de urmarire penala (filele 89 si urm.). La acest sediu a fost comunicata Ordonanta de scoatere de sub urmarire penala, în data de 29.04.2008 (fila 127 din dosarul Parchetului – fila cusuta pe coperta dosarului) Dovada de comunicare s-a întors cu mentiunea ca destinatarul s-a mutat, dar fara indicarea unei alte adrese. În 20.11.2008 SC RIGIPS ROMANIA SRL a formulat plângere la prim procuror împotriva ordonantei. Abia în aceasta plângere a indicat noul sediu, din Bucuresti, str. Tipografilor (fila 64).
Rezulta din acestea, mai întâi, ca este discutabil ca SC RIGIPS ROMANIA SRL a avut vreo calitate în dosarul de urmarire penala. În al doilea rând, în masura în care se considera reprezentata de economistul ei, societatea se afla în culpa pentru ca nu a indicat organelor judiciare noul sediu, dupa mutarea acestuia. În lipsa oricaror informatii despre noua adresa a societatii, Parchetul a procedat legal comunicând ordonanta doar la sediul cunoscut.
De la data comunicarii curgea termenul de 20 de zile pentru formularea plângerii la procurorul ierarhic superior, conform art. 278 alin. 3 Cod pr. pen.. Petenta a depasit acest termen. Potrivit deciziei nr. XV/2009 a Înaltei Curti de Casatie si Justitie – Sectiile Unite , termenul este unul de decadere. Iar potrivit deciziei nr. XIII/2005 a aceleeasi instante, plângerea adresata direct instantei de judecata împotriva ordonantei de scoatere de sub urmarire penala fara ca aceasta sa fie atacata, în prealabil, conform art. 278 din Codul de procedura penala, la procurorul ierarhic superior, este inadmisibila. Nu este cazul aplicarii prevederilor art. 278 ind. 1 alin. 13 Cod pr. pen. – plângerea gresit îndreptata se trimite organului competent – fiindca petenta a formulat deja plângere la procurorul ierarhic superior, dar tardiv.
O ultima problema care se pune este daca petenta nu ar fi îndreptatita la repunerea în termen, pentru ca, ordonanta de netrimitere în judecata nefiindu-i comunicata la noul sediu, nu a cunoscut-o, si contra non valentem agere non currit praescriptio. Solutia ar asigura petentei acces la justitie, dar ar fi inechitabila pentru intimatii care ar vedea redeschisa urmarirea împotriva lor în urma unei plângeri formulata la circa jumatate de an de la data când au putut în mod rezonabil considera ca scoaterea lor de sub urmarire penala nu mai poate fi atacata (cf. CEDO, Stoianova si Nedelcu c. României, Whithey c. Marii Britanii).
Pentru aceste motive, instanta va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lânga Judecatoria Tg.Mures si de intimatii recurenti Xx si Xx, în baza art.385 ind.15 pct.2 lit.d Cod pr.penala. va casa integral sentinta atacata si în rejudecare, în baza art.278 ind.1 alin.1 Cod pr.penala, va respinge ca inadmisibila, urmare a neformularii în termen a plângerii la procurorul ierarhic superior, plângerea formulata de petenta împotriva ordonantei din data de 16.04.2008.
În baza art.192 alin.2 Cod pr.penala va obliga petenta sa plateasca statului suma de 80 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în prima instanta.
În baza art.192 alin.3 Cod pr.penala cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs vor ramâne în sarcina statului.