Respingerea cererii de restituire a prestatiei întrucât la încheierea contractului s-a urmarit un scop antisocial si imoral.
Sectia civila. Decizia civila 64/AC din 18.01.2010.
Prin sentinta civila nr. 1306/24.03.2009 a Judecatoriei Piatra Neamt s-a admis actiunea principala formulata de reclamantii S. A. C. si S.L. împotriva pârâtilor C. I., C.. si chematilor în garantie T.(fosta D.) M. L., C. V. si C.A. având ca obiect pretentii, precum si cererea de chemare în garantie formulata de C. I. si C. A. si a fost obligata chemata în garantie T. (D.) M. L. sa achite reclamantilor suma de 157.162 lei, reprezentând contravaloarea apartamentului situat în Piatra Neamt, str. N. Iorga, nr.53, bl.N6, ap.40, suma reactualizata în functie de indicele de inflatie, la data punerii în executare.
S-a respins cererea de chemare în garantie formulata de T. (D. M.) si a fost obligata aceasta la 900 lei cheltuieli de judecata catre reclamanti, 1548 lei catre pârâti si 3890,44 lei taxa de timbru catre stat.
Pentru a pronunta sentinta prima instanta a retinut urmatoarea situatie de fapt:
Reclamantii i-au chemat în judecata pe pârâtii C. I. si C. A. solicitând ca prin hotarârea ce se va pronunta sa fie obligati la plata contravalorii apartamentului cumparat de acestia, la pretul de circulatie de la data executarii hotarârii cu motivarea ca dupa ce au cumparat de la pârâti, cu pretul de 100.000.000 lei (ROL) prin contractul nr. 607/2002, un apartament situat în Piatra Neamt, str. N. Iorga, nr. 53, bl.N6, ap.40 si i-au adus importante îmbunatatiri, prin sentinta civila nr. 7558/17 noiembrie 2002 a Judecatoriei Piatra Neamt s-a constatat nulitatea contractului si reclamantii au fost obligati sa predea apartamentul numitilor C. V. si C. A. fara ca instanta sa se pronunte si asupra repunerii în situatia anterioara privind restituirea pretului platit vânzatorilor – pârâti.
Pârâtii au depus întâmpinare si cerere de chemare în garantie a numitei D. M. L., aratând ca la rândul lor au cumparat apartamentul de la chemata în garantie si ca atât la data cumpararii cât si a înstrainarii apartamentului acesta era liber de sarcini, asa cum rezulta din adresa nr. 1944/2002 si extrasul de carte funciara nr. 32/7.01.2002 emise de Biroul de Carte Funciara Neamt, solicitând ca, în situatia în care sunt evinsi, D.M. Liliana sa fie obligata sa le achite contravaloarea apartamentului în litigiu.
La rândul sau chemata în garantie D. M. L. a depus întâmpinare si cerere de chemare în garantie a numitilor C. V. si C. A., sustinând ca a cumparat de la acestia, la data de 15.03.2001, prin contractul nr. 826 încheiat la BNP Balan Oana, apartamentul, ca acestia au garantat-o împotriva oricarei evictiuni si ca în situatia în care va fi obligata la plata, chematii în garantie sa-i plateasca contravaloarea apartamentului.
Prima instanta a retinut pe baza probelor administrate, cu înscrisuri si expertiza tehnica de specialitate, ca reclamantii au cumparat de la numitii C. I.si C. A.(pârâti în cauza), apartamentul în litigiu, iar anterior vânzarii cumparasera imobilul de la chemata în garantie T. M. L..
Întrucât apartamentul prezenta un grad de uzura, reclamantii l-au renovat si au efectuat mai multe îmbunatatiri necesare, astfel ca au crescut valoarea acestuia, asa cum s-a indicat si în expertiza efectuata.
În urma mai multor litigii, s-au anulat contractele de vânzare cumparare succesive ale apartamentului, reclamantii fiind obligati sa predea apartamentul pârâtilor, primii proprietari ai acestuia.
Din probatoriul administrat, s-a retinut ca singura raspunzatoare de situatia creata este chemata în garantie T. (D.) M. L., astfel ca evictiunea creata de aceasta o obliga totodata si la repararea pagubelor.
S-a mai retinut si reaua-credinta a chematei în garantie prin lipsa primirii vreunui mandat pentru întocmirea cererii privind eliberarea extrasului de carte funciara sau a vânzarii apartamentului, astfel ca în temeiul dispozitiilor art. 1337 Cod civil si urm., instanta a admis actiunea principala si cea de chemare în garantie formulata de pârâtii C. I. si C. A. si a respins cererea de chemare în garantie formulata de T. (D.) M. L..
Împotriva sentintei a declarat apel (intitulat gresit recurs) chemata în garantie T. D. M. L. criticând-o ca netemeinica si nelegala sub aspectul modului de solutionare a cererii sale de chemare în garantie a numitilor C.V. si C. A. invocând urmatoarele:
A fost chemata în garantie de pârâtii C. I. si C. A., pentru a-i despagubi, în virtutea obligatiei de garantie pentru evictiune cu pretul primit urmare vânzarii apartamentului situat în Piatra - Neamt, str. N. Iorga, nr. 53, ap.6.
La rândul sau a formulat cerere de chemare în garantie împotriva
numitilor C. V. si C. A., cei de la care apelanta a cumparat apartamentul.
Desi prin Sentinta civila nr. 3762/2004 a Judecatoriei Piatra - Neamt s-a dispus anularea, inclusiv a contractului de vânzare – cumparare încheiat de apelanta cu familia C. nu s-a dispus si repunerea în situatia anterioara, respectiv obligatia corelativa a susnumitilor sa-i restituie pretul platit.
Nu a rezultat din nici o proba, ce a fost administrata în cauza, faptul ca familia C. nu ar fi primit banii pentru apartamentul ce a facut obiectul vânzarii.
Cu toate ca actul de vânzare - cumparare a fost anulat, asta nu-i
exonereaza pe chematii în garantie de la plata pretului pe care apelanta l-a achitat cu ocazia întocmirii actelor.
Desi s-a retinut de prima instanta faptul ca ar fi fost de rea credinta prin aceea ca ar fi solicitat extras de carte funciara fara acceptul vânzatorilor, accept pe care, sustine în continuare ca 1-a avut, în forma orala, astfel ca, a fost pusa în imposibilitatea de a demonstra acest fapt, nu rezulta din nici o proba faptul ca nu a platit banii pentru apartamentul achizitionat.
Hotarârea este si nemotivata deoarece instanta nu arata care au fost considerentele care au condus la ideea ca apelanta trebuie sa fie triplu prejudiciata, o data prin pierderea apartamentului, apoi prin pierderea banilor pe care i-a remis vânzatorului la semnarea actelor si apoi prin obligarea sa la plata altei sume de bani catre tertul care a cumparat apartamentului de la ea.
Or, nu a reiesit din nici o proba ca nu ar fi platit acest pret, ba din contra, chiar si notarul care a autentificat actele, fiind audiat în cauza, a confirmat ca vânzatorii C. stiau exact ce acte semneaza si în mod cert nu ar semnat daca nu ar fi primit banii.
Nu a reiesit de nicaieri ca ar fi fost la baza vreun pretins împrumut cum s-a încercat sa se sustina. Chiar în Sentinta civila nr. 3762/2004 prin care s-au anulat actele nu se retine ca motiv a anularii vreo cauza ilicita, ci doar lipsa mandatului apelantei la intabulare si prin urmare lipsa intabulari apartamentului pe numele familiei C. în momentul autentificarii actelor de
vânzare - cumparare.
Totusi lipsa mandatului sau în a formula cererea de eliberare extras de carte funciara nu a determinat si obtinerea unui certificat de la cartea funciara cu „liber de sarcini", aceasta institutie asumându-si pe deplin legalitatea si veridicitatea actelor pe care le emite si deopotriva nu a determinat nici prezenta vânzatorilor C. în fata notarului public si semnarea contractului de vânzare - cumparare de catre acestia.
Pentru aceste considerente solicita admiterea apelului, modificarea în parte a sentintei criticate, iar pe fond admiterea cererii sale de chemare în garantie a vânzatorilor C. si obligarea acestora la plata oricaror despagubiri solicitate de reclamanti ca urmare a anularii contractelor succesive.
Examinând apelul, în limitele investirii în raport de motivele invocate, tribunalul retine în fapt urmatoarele:
În mod corect a respins prima instanta cererea de chemare în garantie formulata de apelata împotriva numitilor C. V. si C. A., prin care solicita obligarea acestora la restituirea pretului platit pentru apartamentul situat în Piatra Neamt str. N. Iorga, nr.53, bl.N6, ap.40 (cumparat prin contratul de vânzare - cumparare nr. 826/15.03.2001, contract de a fost anulat prin sentinta civila nr. 3762/2004 a Judecatoriei Piatra Neamt), întrucât din probele administrate a reiesit, ca apelanta nu a platit vânzatorilor C. V. si C. A. pretul înscris în cuprinsul contractului, de 60.000 lei (ROL).
Astfel, anterior pronuntarii sentintei civile nr. 3762/2004 a Judecatoriei Piatra Neamt (prin care, la solicitarea numitilor C. V. si C. A., s-au anulat contractele succesive de vânzare - cumparare asupra apartamentului printre care si cel încheiat cu apelanta), C. V. si A. împreuna cu fiica lor C. C., au formulat atât împotriva apelantei cât si împotriva notarului public plângeri penale care au facut obiectul dosarelor nr. 2400/4371/P/2004 al Parchetului de pe lânga Judecatoria Piatra Neamt si nr. 132/P/2001 al Parchetului de pe lânga Curtea de Apel Bacau.
Prin Ordonanta din 10 mai 2005 a Parchetului de pe lânga Judecatoria Piatra Neamt (mentinuta prin Rezolutia nr. 1091/II/2/24 august 2005) s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala a apelantei T. (D.) M.L. pentru infractiunile prevazute de art. 290 si 291 Cod penal si aplicarea unei sanctiuni cu caracter administrativ a amenzii în suma de 10.000.000 lei (ROL) si neînceperea urmaririi penale pentru infractiunile prevazute de art. 292 si 293 Cod penal.
Prin Rezolutia nr. 1091/25 august 2005, s-a retinut ca T.M. L. a procurat, în mod fraudulos, actele necesare întocmirii documentatiei ce a stat la baza întocmirii contractului de vânzare - cumparare încheiat cu familia C. pentru apartamentul situat în Piatra Neamt, str. N. Iorga, nr.53B, ap.40, solicitând Oficiului Judetean de Cadastru Neamt întocmirea documentatiei cadastrale a apartamentului familiei C., printr-o cerere pe care a semnat-o prin contrafacerea semnaturii actionând în acelasi mod si la Directia de Impozite si Taxe a Consiliului local Piatra Neamt de unde a obtinut certificat de atestare fiscala.
S-a retinut (în cuprinsul Rezolutiei) ca anterior, acestor manopere frauduloase, fiica familiei C. a împrumutat de la D. M. L. o suma de bani în valuta, iar ulterior la 27 februarie 2001 familia C. a mers la notarul public Balan Oana împreuna cu apelanta unde au semnat contractul de vânzare - cumparare al apartamentului.
Chiar daca în dosarul nr. 132/P/2001 al Parchetului de pe lânga Curtea de Apel Bacau s-a dispus neînceperea urmaririi penale pentru savârsirea infractiunii prevazute de art. 215 Cod penal, retinându-se ca familia C. a semnat contractul încheiat, din probele administrate în cursul cercetarilor penale (în dosarele sus – mentionate) a reiesit, ceea ce este esential pentru solutionarea cauzei de fata, ca desi între familia C. si apelanta s-a încheiat un contract de vânzare - cumparare al apartamentului scopul acestuia a fost acela de a garanta restituirea unui împrumut în cuantum de 750 USD, pe care fiica numitilor C. V. si C. A.(respectiv C.C.) l-a luat de la apelanta T. M. L..
Astfel, în declaratia numitei C. C. (aflata în dosarul nr. 132/P/2001 al Parchetului de pe lânga Curtea de Apel Bacau, atasat spre consultare la prezenta) se arata ca având nevoie urgenta de o suma de bani, a aflat prin intermediul unei cunostinte, ca apelanta ofera împrumuturi la diverse peroane, sens în care a contacta-o si în schimbul unui împrumut de 750 USD, apelanta i-a cerut ca si garantie pentru restituirea sumei încheierea unui contract de vânzare - cumparare pentru un apartament.
Constrânsa de împrejurari, fiica familiei C., i-a convins pe acestia sa aduca drept garantie apartamentul proprietate personala, sens în care au mers împreuna cu apelanta la notar unde s-a încheiat contractul de vânzare – cumparare (care ulterior a fost constatat nul prin sentinta civila nr. 3762/2004 a Judecatoriei Piatra Neamt).
Sustinerile numitei C. C. si a intimatilor C. V. si C. A., ca apelanta a nu le-a achitat pretul înscris în cuprinsul contractului de vânzare - cumparare sunt confirmate de declaratiile numitilor T.S., T. I. V., B. E., C. E. si C.E. (aflate în dosarul penal 132/P/2001 al Parchetului de pe lânga Curtea de Apel Bacau) din care rezulta ca apelanta avea ca si îndeletnicire acordarea de împrumuturi cu dobânda (având chiar si un anunt publicitar, în acest sens, în ziarul local „Realitatea”) pentru a caror restituire pretindea ca si garantie încheierea cu împrumutatii a unor contracte de vânzare - cumparare de imobile, asigurându-i ca la restituirea împrumutului le va restitui imobilul.
Astfel, martorii sus – mentionati au relatat ca fiind constrânsi de împrejurari, întrucât aveau nevoie urgenta de bani au consimtit sa încheie cu apelanta contracte de vânzare – cumparare pentru apartamentele ce le detineau în proprietate, fara a primi, în afara de suma împrumutata pretul stipulat în contract.
Declaratiile acestora sunt confirmate de încheierea contractelor de vânzare - cumparare nr. 587/26 februarie 2001 si nr. 1059/19.04.2001.
Or, pretentia apelantei de a i se restitui, de catre C. V. si C.A. suma de 60.000.000 Rol mentionata în contract ca pret al vânzarii – cumpararii apartamentului, este neîntemeiata întrucât, desi de principiu, fata de dispozitiile cuprinse în art. 966 – 968 Cod civil, nulitatea actelor juridice impunea desfiintarea lor retroactiv, urmând ca partile sa fie repuse în situatia anterioara, restituirea prestatiei nu este admisibila deoarece apelanta a urmarit un scop antisocial si vadit imoral, prin încheierea contractului, potrivnic legii si regulilor de convietuire sociala.
Altminteri, ar însemna ca apelanta sa se bazeze pe propria turpitudine în solutionarea actiunii de restituire a prestatiei (retinuta si prin sentinta civila nr. 3762/2004 a Judecatoriei Piatra Neamt) ceea ce nu poate fi îngaduit.
Cum prin dispozitia cuprinsa în art. 968 Cod civil se asigura conformitatea actului juridic cu legea si regulile de convietuire sociala iar apelanta, profitând de ignoranta si constrângerea în care se aflau intimatii C. V. si C. A. (care pentru a o ajuta pe fiica lor, ce avea nevoie urgenta de un împrumut au consimtit sa încheie, ca si o garantie a restituirii împrumutului, contractul de vânzare-cumparare) a urmarit, în acest fel, sa obtina un avantaj disproportionat fata de prestatia pe care a primit-o, contractul nu poate fi considerat decât ca fiind întemeiat pe o cauza imorala, ceea ce înlatura posibilitatea apelantei de a obtine restituirea a ceea ce nu a predat.
Fata de cele retinute, tribunalul a constatat ca apelul nu este fondat, considerent pentru care în conformitate cu dispozitiile art. 296 Cod procedura civila, urmeaza a fi respins.