Drept civil
Pietre si metale pretioase.
1. Restituire monede confiscate de stat. Momentul curgerii termenului de prescriptie al dreptului la actiunea în valorificare.
Este cert ca Decretul nr. 210/1960 reglementeaza atât regimul juridic al metalelor pretioase, cât si al mijloacelor de plata straine, însa art. 37, ce a constituit temei al confiscarii în cauza pendinte, a fost abrogat expres prin Decretul-lege nr. 9/1989 privind abrogarea unor acte normative (la punctul 21), ca atare intrarea în vigoare a acestui act normativ reprezinta momentul declansator al termenului de prescriptie stipulat de Decretul nr. 167/1958, termen în cadrul caruia reclamantul îsi putea valorifica pretentia de restituire.
(Trib. Bistrita-Nasaud, sect. civ., dec. nr. 406/R/2008, nepublicata)
Prin sentinta civila nr. 2668 din 25 iunie 2008 pronuntata de Judecatoria Bistrita s-a admis exceptia prescriptiei extinctive formulata de pârâta B.N.R. S.M. în contradictoriu cu reclamantul D.O.P. si pârâtul Statul român prin Ministerul Finantelor Publice prin D.G.F.P. Bistrita-Nasaud.
S-a respins ca fiind prescrisa actiunea civila formulata de reclamantul D. O. P. în contradictoriu cu pârâtii B.N.R. S.M. si Statul român prin Ministerul Finantelor Publice prin D.G.F.P. Bistrita-Nasaud.
Împotriva acestei sentinte a promovat recurs reclamantul.
Recursul declarat este nefondat.
Reclamantul D.O.P. a solicitat instantei a-i fi restituite în echivalent monedele confiscate de Statul român în temeiul art. 37 din Decretul nr. 210/1960 privind regimul mijloacelor de plata straine, metale pretioase si pietre pretioase. Demersul juridic, promovat la 8 august 2007, se fundamenteaza în drept pe dispozitiile art. 481 Cod civil si nu OUG nr. 190/2000 privind regimul metalelor pretioase si pietrelor pretioase în România, în legatura cu care chiar reclamantul, corect, afirma ca exclude din sfera sa de aplicabilitate regimul mijloacelor de plata straine.
În acest sens este si Decizia nr. 769/7 noiembrie 2006 a Curtii Constitutionale a României prin care s-a respins ca inadmisibila exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 1 si 2 din Legea nr. 591/2004 pentru modificarea si completarea OUG nr. 190/2000 privind regimul metalelor pretioase, aliajelor acestora si pietrelor pretioase în România, întrucât priveste o omisiune de reglementare, aceea a restituirii mijloacelor de plata straine preluate de stat în mod abuziv în temeiul Decretului nr. 210/1960.
În mod judicios s-a afirmat de litiganti si conchis de prima instanta ca nu exista similaritate în legiferarea regimului mijloacelor de plata straine si cel al metalelor si pietrelor pretioase, acestea fiind distinct reglementate.
Cu toate acestea, în afirmarea promovarii în termen legal a actiunii deduse judecatii, reclamantul invoca dispozitiile Legii nr. 591/2004 pentru modificarea si completarea OUG nr. 190/2000, fiind în confuzie în legatura cu momentul pâna la care îsi poate valorifica dreptul la restituire prin exercitarea dreptului la actiune. Termenul instituit de actul normativ în discutie vizeaza doar actiunile având ca obiect restituirea metalelor ori pietrelor pretioase confiscate abuziv nu si pe cele vizând restituirea mijloacelor de plata straina. Enumerarea la lit. e a alin. 12 al art. 26 din OUG. 190/2000 a Decretului nr. 210/1960 ca act normativ de preluare abuziva nu are semnificatia afirmata de reclamant, ea impunându-se a fi interpretata stricto sensu si nu ca temei al promovarii, în termen, a actiunii în revendicarea mijloacelor de plata confiscate.
Este cert ca Decretul nr. 210/1960 reglementeaza atât regimul juridic al metalelor pretioase, cât si al mijloacelor de plata straine, însa art. 37, ce a constituit temei al confiscarii în cauza pendinte, a fost abrogat expres prin Decretul-lege nr. 9/1989 privind abrogarea unor acte normative (la punctul 21), ca atare intrarea în vigoare a acestui act normativ reprezinta momentul declansator al termenului de prescriptie stipulat de Decretul nr. 167/1958, termen în cadrul caruia reclamantul îsi putea valorifica pretentia de restituire.
Nu are relevanta, sub acest aspect, nici momentul intrarii în vigoare a Legii nr. 158/2004 privind declararea ca abrogate a unor acte normative, între care se enumera la art. II pct. 11 Decretul nr. 210/1960, întrucât abrogarea vizeaza celelalte reglementari ale decretului si nu pe cea în discutie a art. 37, expres abrogata prin Decretul-lege nr. 9/1989.
Circumscrierea dreptului la actiune în sfera celui instituit de prevederile Legii nr. 591/2004, ce vizeaza exclusiv restituirea metalelor si pietrelor pretioase, este, ca atare, exclusa, sens în care a conchis si prima instanta atunci când a statuat ca reclamantul trebuia sa-si exercite dreptul la actiune în termen de 3 ani de la data abrogarii art. 37 din Decretul nr. 210/1960 prin Decretul-lege nr. 9/1989.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 Cod procedura civila, recursul declarat se impune a fi respins ca nefondat (judecator Nascutiu Camelia).