Restituirea bunului unui tert, aflat în posesia debitorului în faliment. Contract de vânzare-cumparare încheiat anterior deschiderii procedurii.
Potrivit art. 55 alin.1 din Legea nr. 64/1995 republicata, daca debitorul detine marfa sau orice alt bun care apartine unui tert, la data înregistrarii cererii introductive, a expirarii termenului pentru contestarea cererii creditorilor sau a respingerii contestatiei debitorului împotriva acestei cereri, proprietarul va avea dreptul sa-si recupereze bunul, daca acest lucru este permis prin contract, cu exceptia cazului în care debitorul are un drept de garantie valabil asupra bunului.
Întrucât prin contractul de vânzare-cumparare a operat transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor, în raport de prevederile art. 1294 cod civil, iar cumparatorul a dovedit îndeplinirea obligatiei de plata a marfurilor, actiunea întemeiata pe dispozitiile legale sus-mentionate va fi admisa, constatându-se ca bunul ce a facut obiectul contractului si care se regaseste în inventarul debitoarei, este bunul reclamantului.
Reclamantul LM a solicitat judecatorului sindic, în contradictoriu cu lichidatorul societatii comerciale SNR S.A. Hârsova - în faliment, sa dispuna restituirea a doua bunuri – motor de ambarcatiune marca Mercruisier D 3,6 si o elice A 40 - identificate în patrimoniul debitoarei, bunuri pentru care titularul actiunii a invocat un drept de proprietate.
S-a sustinut ca potrivit clauzelor contractului nr. 358/ 08.08.1997 încheiat între parti, societatea se obliga sa vânda cumparatorului – creditor în cauza – un motor de ambarcatiune si o elice; suma totala a contractului a fost stabilita la 20.600 dolari SUA, exclusiv TVA, aceasta urmând a fi achitata la cursul în lei al B.N.R. din ziua facturarii.
Reclamantul a aratat ca a achitat în doua rate valoarea bunurilor, însa la termenul din 30.10.1997, societatea pârâta nu si-a îndeplinit obligatia de predare a lor.
Lichidatorul a precizat ca în urma inventarierii bunurilor din averea debitoarei în faliment, motorul de ambarcatiune a fost identificat în Zona Libera Agigea, în depozitele unei terte societati. Pentru acest bun nu au fost efectuate formalitatile de import si nu au fost achitate taxele vamale.
Analizând cererea reclamantului, se retine ca aceasta este întemeiata.
Potrivit art. 55 alin.1 din Legea nr. 64/1995 republicata, daca debitorul detine marfa sau orice alt bun care apartine unui tert, la data înregistrarii cererii introductive, a expirarii termenului pentru contestarea cererii creditorilor sau a respingerii contestatiei debitorului împotriva acestei cereri, proprietarul va avea dreptul sa-si recupereze bunul, daca acest lucru este permis prin contract, cu exceptia cazului în care debitorul are un drept de garantie valabil asupra bunului.
În cauza, reclamantul a prezentat contractul de vânzare-cumparare înregistrat sub nr. 358/ 08.08.1992, prin care SNR S.A. a vândut acestuia un motor marca Mercruisier D 3,6 si o elice A 40.
Întrucât de la data încheierii contractului a operat transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor, în raport de prevederile art. 1294 cod civil, iar cumparatorul a dovedit îndeplinirea obligatiei de plata a marfurilor, actiunea urmeaza a fi admisa doar pentru bunul identificat faptic în inventarul debitoarei – motorul de ambarcatiune, constatându-se ca acesta este bunul reclamantului.
Pentru elicea de ambarcatiune, reclamantul urmeaza sa se înscrie pe tabelul obligatiilor debitoarei, ca si creditor al contravalorii acesteia.
(sentinta civila nr. 1749 COM/ 26.06.2000, irevocabila conform deciziei civile nr. 482 COM/ 04.12.2000 a Curtii de Apel Constanta - sectia comerciala)