Restituirea cauzei la parchet - art.332 alin. 2 C.pr.pen. Sanctiunea încalcarii dispozitiilor art.172 alin. 1 C.pr.pen. ce reglementeaza asistenta juridica facultativa.
Asistenta juridica reglementata de art. 172 alin. 1 C.pr.pen. este una facultativa si nu obligatorie, iar, încalcarea acestor dispozitii atrage sanctiunea nulitatii relative, eventualele vatamari cauzate inculpatilor putând fi înlaturate prin refacerea actelor de urmarire penala în faza cercetarii judecatoresti cu asigurarea tuturor garantiilor procesuale consfintite de lege.
Curtea de Apel Iasi - decizia penala nr. 13 din 5 februarie 2009
Prin sentinta penala nr. 591 din 4 decembrie 2008 Tribunalul Vaslui, în baza art. 332 Cod procedura penala, a restituit la procuror cauza privind pe B.V. si B.L., trimisi în judecata pentru savârsirea infractiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. 2 lit. „a” din Legea nr. 678/2001 si proxenetism prev. de art. 329 alin. 2 si 3 C.pen., pentru refacerea urmaririi penale.
Pentru a se pronunta astfel, prima instanta a retinut ca audierea unor victime si a unor martori fara ca avocatul inculpatilor sa fie înstiintat si în lipsa acestuia, constituie o încalcare a dreptului la aparare ce impune restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmaririi penale.
Hotarârea instantei de fond a fost recurata de D.I.I.C.O.T – Biroul Teritorial Vaslui ce a invocat nelegalitatea solutiei de restituire a cauzei la procuror bazata pe o interpretare eronata a dispozitiilor procedurale care reglementeaza faza de urmarire penala, atât sub aspectul retinerii nejustificate a încalcarii unor prevederi legale, cât mai ales sub aspectul sanctiunii aplicabile în situatia în care se retine o asemenea încalcare.
Examinând criticile formulate, instanta de recurs a retinut urmatoarele :
Conform art. art.332 alin. 2 C.pr.pen. instanta se desesizeaza si restituie cauza procurorului pentru refacerea urmaririi penale în cazul nerespectarii dispozitiilor privitoare la competenta dupa materie sau dupa calitatea persoane, sesizarea instantei, prezenta învinuitului sau inculpatului si asistarea acestuia de catre aparator.
Asistenta juridica reglementata de art. 172 alin. 1 C.pr.pen. este una facultativa si nu obligatorie, în speta inculpatii B.V. si M.L. fiind asistati de aparatorul pe care si l-au ales.
În raport cu prevederile art. 197 alin. 2 si 3 din Codul de procedura penala nerespectarea dispozitiilor referitoare la asistarea învinuitului sau inculpatului de catre aparator, când aceasta este obligatorie, potrivit legii, atrage nulitatea actelor efectuate, fara a putea fi înlaturate în nici un mod.
Astfel, cum s-a retinut si prin decizia nr. 1086 din 20 noiembrie 2007 pronuntata de Curtea Constitutionala referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 172 alin. 1 teza întâi si art. 173 alin. 1 din Codul de procedura penala, art. 172 alin. 1 Cod procedura penala reglementeaza drepturile aparatorului în cadrul asistentei judiciare facultative, potrivit optiunii de asistenta a învinuitului sau inculpatului, în cazurile de asistenta juridica obligatorie, reglementarea legala este alta si încalcarile acestei reglementari atrag sanctiuni juridice diferite.
Cum, în speta de fata asistenta juridica a inculpatilor nu era obligatorie nu se poate retine ca aplicabila sanctiunea nulitatii absolute, ci doar a unei nulitati relative, eventualele vatamari cauzate inculpatilor putând fi înlaturate prin refacerea actelor de urmarire penala în faza cercetarii judecatoresti cu asigurarea tuturor garantiilor procesuale consfintite de lege.
Potrivit jurisprudentei C.E.D.O respectarea drepturilor apararii impune sa se acorde la unul sau altul din stadiile procedurii, o ocazie adecvata si suficienta de a contesta o marturie în acuzare si de a interoga autorul depozitiei respective.
Prin urmare, prin audierea în fata instantei de judecata a persoanelor ce au dat declaratie în lipsa inculpatilor si a aparatorilor acestora, inculpatii vor avea posibilitatea, în sedinta publica, în cadrul unei dezbateri contradictorii de a interoga ei însisi martorii respectivi si de a controla credibilitatea depozitiilor date.