Retractarea demisiei ca act unilateral de vointa se face numai cu
acordul expres al angajatorului, în caz contrar demisia îsi produce
efectele.
Art. 57 si 79 din Codul muncii
Potrivit doctrinei si practicii judiciare în materie,
manifestarea de vointa a salariatului cu privire la încetarea, din
initiativa sa, a contractului individual de munca este irevocabila,
retractarea ei fiind posibila numai cu acordul expres sau implicit al
angajatorului.
Cum în speta, angajatorul nu si-a exprimat acest acord,
în mod legal a fost emisa decizia de încetare a contractului
individual de munca conform art.57 si 79 din Codul muncii.
(Decizia civila nr.1210/R-CM/02 iulie 2009)
La data de 11.09.2008, contestatoarea I.C.M., în
contradictoriu cu intimata S.C. Distrigaz Sud S.A. a formulat contestatie
împotriva Deciziei nr.106/2008 emisa de intimata , solicitând anularea
acesteia .
În motivare, contestatoarea a aratat ca a fost angajata
intimatei în perioada noiembrie 1999-08.09.2008 si ca la 29.08.2008 a
formulat cerere prin care a demisionat La data de 01.09.2008 si-a
retractat cererea de demisie, continuând sa se prezinte la serviciu si sa-si
îndeplineasca atributiile pâna la data de 08.09.2008 când i-a fost înmânata
decizia de desfacere a contractului de munca .Aceasta masura este
nelegala pentru ca nu se încadreaza în dispozitiile art.79 din Legea
nr.53/2003 deoarece la momentul luarii ei nu mai exista o manifestare
de vointa din partea sa privind încetarea raporturilor de munca.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea contestatiei
,aratând ca manifestarea de vointa a salariatului cu privire la încetarea, din
initiativa sa a contractului individual de munca este irevocabila,
retractarea acesteia fiind posibila doar cu acordul angajatorului .În situatia
de fata conducerea unitatii nu a fost de acord cu retractarea demisiei
astfel ca în mod legal contractul de munca al acesteia a încetat.
Tribunalul Arges, prin sentinta civila nr.42/CM din 14
ianuarie 2009 a respins contestatia, retinând urmatoarele:
La data de 29.08.2008, contestatoarea a solicitat desfacerea
contractului de munca prin demisie, aratând în cuprinsul cererii ca a
optat pentru aceasta masura ca urmare a presiunii exercitate de sefa sa
directa. Pe cerere se afla înscrisa rezolutia conducatorului unitatii
intimate din data de 1.09.2008, în sensul aprobarii acesteia cu mentiunea
respectarii termenului de preaviz. La data de 1.09.2008 contestatoarea a
depus o noua cerere prin care a solicitat retragerea cererii de demisie,
însa directorul unitatii nu a fost de acord cu aceasta, fapt ce rezulta din
mentiunile înserate de acesta pe petitie, emitând decizia de încetare a
contractului de munca nr.106/2008 potrivit disp.art.57 si 79 din Codul
muncii.
Manifestarea de vointa a salariatului cu privire la încetarea,
din initiativa sa a contractului de munca este irevocabila, retractarea ei
fiind posibila numai cu acordul expres sau implicit al angajatorului.
S-a retinut de catre prima instanta ca a fost respectat si
termenul de preaviz, din moment ce potrivit art.57 din contractul
colectiv de munca la nivel de unitate acest termen de preaviz nu poate fi
mai mare de 15 zile calendaristice pentru salariatii cu functii de executie,
iar cererea de demisie a fost depusa la 29.08.2008, rezolutia directorului
unitatii de aprobare a demisiei poarta data de 1.09.2008, iar decizia de
încetare a contractului de munca a fost emisa la 8.09.2008. Este astfel
evident ca s-a respectat termenul de preaviz conform dispozitiilor
articolului sus enuntat, iar contestatoarea si-a continuat activitatea în
perioada de preaviz.
Pentru cele ce preced, având în vedere si faptul ca nu s-a
dovedit existenta vreunui viciu de consimtamânt, asa cum a sustinut
contestatoarea, s-a respins contestatia în baza art.41,76 din codul muncii.
Împotriva acestei sentinte a declarat recurs în termen legal
contestatoarea, invocând prevederile art.304 pct.9 Cod procedura civila,
dupa cum urmeaza:
1.- Lipsa de rol activ a instantei în ceea ce priveste
administrarea probelor, cât si în aprecierea celor existente la dosar.
Dezvoltând aceasta critica, contestatoarea a aratat, în esenta,
ca s-au exercitat presiuni psihice si morale asupra sa din partea sefei de
serviciu, presiuni care au determinat-o la gestul demisiei. Aceste presiuni
le-a dovedit., însa i s-a respins cererea de completare a lor. Oricum, în
dosar exista suficiente probe care explica presiunile psihice la care a fost
supusa neîntrerupt în urmatoarele 2 luni premergatoare demisiei.
Normal era sa se constate ca demisia nu mai reprezinta un
act final de vointa al angajatei, pentru ca ea a fost urmata de celalalt act
de renuntare la demisie si deci trebuia sa se mentina în continuare
contractului individual de munca.
2.- Au fost apreciate eronat probele si s-au interpretat gresit
dispozitiile legale.
În cauza de fata, cererea de demisie s-a facut fara niciun
preaviz, desi potrivit art.79 din Legea nr.53/2003 prin demisie se întelege
actul unilateral de vointa al salariatului care, printr-o notificare scrisa,
comunica angajatorului încetarea contractului individual de munca, dupa
împlinirea unui termen de preaviz.
Este adevarat ca, potrivit art.79 pct.7 din Legea nr.53/2003,
contractul individual de munca înceteaza fie la data expirarii termenului
de preaviz, fie la data renuntarii totale ori partiale de catre angajator la
termenul respectiv, dar legiuitorul a facut aceasta precizare atunci când
angajatorul are initiativa îndepartarii din serviciu a angajatului respectiv,
ori în speta preavizul, deci termenul de 15 zile era apanajul
contestatoarei.
Pentru aceste motive s-a solicitat admiterea recursului, iar pe
fond admiterea contestatiei.
Recursul a fost respins ca nefondat, Curtea retinând
urmatoarele:
În ceea ce priveste prima critica invocata, asa cum în mod
judicios a retinut si instanta de fond, contestatoarea nu a dovedit ca a
formulat cerere de demisie urmare exercitarii asupra sa a unor presiuni
psihice si morale.
În mod normal, din moment ce salariatul a avut initiativa
încetarii contractului, neexistând deci o decizie a angajatorului, persoana
în cauza nu are cum sa sesizeze instanta judecatoreasca invocând
nelegalitatea sau netemeinicia concedierii.
Totusi, se poate solicita anularea demisiei, în situatia în care
consimtamântul celui care a demisionat a fost viciat prin eroare, dol sau
violenta.
Desi recurenta a sustinut ca a dovedit existenta unor presiuni
psihice si morale, în cauza nu s-a demonstrat ca i-a fost viciat
consimtamântul printr-unul din cele trei vicii de consimtamânt.
În cadrul aceleiasi critici recurenta a pretins ca trebuia
mentinut în continuare contractul individual de munca, din moment ce
cererea sa de demisie a fost urmata de o alta cerere, de renuntare la
demisie.
Este adevarat, din acest punct de vedere, ca la data de
1.09.2008 contestatoarea a depus o noua cerere prin care a solicitat
retragerea cererii de demisie, însa angajatorul nu a fost de acord cu
retragerea demisiei.
Potrivit doctrinei si practicii judiciare în materie,
manifestarea de vointa a salariatului cu privire la încetarea, din initiativa
sa, a contractului individual de munca este irevocabila, retractarea ei fiind
posibila numai cu acordul expres sau implicit al angajatorului.
Cum în speta, angajatorul nu si-a exprimat acest acord, în
mod legal a fost emisa decizia nr.106 din 8 septembrie 2008 de încetare a
contractului individual de munca conform art.57 si 79 din Codul muncii.
Nici urmatoarea critica nu a fost retinuta de instanta de
control judiciar.
Potrivit disp.art.79 alin.1 din Codul muncii, prin demisie se
întelege actul unilateral de vointa a salariatului care, printr-o notificare
scrisa, comunica angajatorului încetarea contractului individual de
munca, dupa împlinirea unui termen de preaviz.
Conform art.79 alin.7 din Codul muncii, contractul
individual de munca înceteaza la data expirarii termenului de preaviz sau
la data renuntarii totale ori partiale de catre angajator la termenul
respectiv.
Prin urmare, termenul de preaviz opereaza în favoarea
angajatorului, ci nu al angajatului, asa cum sustine recurenta, tocmai
pentru a asigura angajatorului posibilitatea de a lua masurile necesare
înlocuirii salariatului demisionar, evitându-se astfel consecintele negative
pe care le-ar putea avea încetarea intempestiva a contractului de munca,
acesta fiind de fapt scopul preavizului.
În consecinta, pentru cele ce preced, în baza disp.art.291 Codul muncii si
art.312 alin.1 Cod procedura civila, s-a dispus respingerea recursului.