2. Revendicare imobil preluat abuziv. Buna credinta a subdobânditorului
Drept civil
Art. 480 C. civ., Decretul 92/50; art.1 Protocol 1 Conventia
Europeana a Drepturilor Omului, Legea nr. 10/2001
Diminuarea vechilor atingeri este benefica si necesara, insa se retine ca aceasta nu trebuie sa creeze noi prejudicii disproportionate sub forma suportarii de catre persoanele care si-au dobândit bunurile cu buna credinta a ponderii responsabilitatii statului care a confiscat in trecut aceste bunuri.
Curtea de Apel Bacau – Sectia civila, minori si familie,
conflicte de munca si asigurari sociale
Decizia civila nr. 97 din 14 octombrie 2009
Prin sentinta civila nr. 1150 din 10.12.2008, pronuntata de Tribunalul Bacau în dosarul nr. 6/110/2004, s-a dispus:
- admiterea exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive invocata de pârâtele: Consiliul Local Bacau, SC T. SA –Bacau si Primaria Municipiului Bacau si, în consecinta, s-a respins actiunea în revendicare formulata de reclamanta S. I. M. în contradictoriu cu aceste pârâte ca fiind introdusa împotriva unor persoane fara calitate procesuala pasiva.
- respingerea exceptiei inadmisibilitatii actiunii ca nefondata.
- admiterea în parte a actiunii în revendicare, cum a fost precizata, formulata de reclamanta S. I. M. în contradictoriu cu pârâta –reclamanta Asociatia de Caritate „B” Bacau si pârâtii M. A., M. A., M. E. si M. M. cu consecinta obligarii pârâtei – reclamante Asociatia de Caritate „B” si a pârâtilor persoane fizice sa lase reclamantei în deplina proprietate si linistita posesie imobilul din Bacau str.., nr..., compus din casa si teren în suprafata de 482,5 mp - astfel cum a fost individualizat în schita anexa la raportul de expertiza întocmit de expert A. G.
- admiterea cererii de chemare în garantie formulata de pârâta - reclamanta Asociatia de Caritate „B” Bacau în contradictoriu cu pârâtii C. E., M. D. si C. C., cu consecinta obligarii pârâtilor mentionati sa plateasca pârâtei-reclamante suma de 339.480 lei cu titlu de pret actualizat.
- admiterea cererii reconventionale formulata de pârâta – reclamanta în contradictoriu cu reclamanta S. I. M. cu consecinta obligarii reclamantei pârâte sa plateasca pârâtei – reclamante suma de 131.065 lei cu titlu de contravaloare îmbunatatiri.
- instituirea unui drept de retentie în favoarea pârâtei - reclamante pentru imobilul din Bacau str.. nr., pâna la plata contravalorii îmbunatatirilor de catre reclamanta.
- respingerea ca prematur formulat a capatului de cerere din actiunea principala precizata privind evacuarea pârâtilor Asociatia de Caritate „B”, M. A., M. A., M. E. si M. M.
Au fost obligati pârâtii C. E., M. D. si C. C. la plata sumei de 7000 lei cheltuieli de judecata catre pârâta reclamanta Asociatia de Caritate „B”.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, Tribunalul a avut în vedere urmatoarele:
Prin actiunea înregistrata initial cu nr. 17499/1998 pe rolul Judecatoriei Bacau reclamanta S. I. M. a chemat în judecata pârâtii Consiliul Local Bacau, Primaria Bacau, SC Termloc SA Bacau solicitând instantei ca prin hotarârea ce o va pronunta sa oblige pârâtii sa restituie în natura imobilul din Bacau, strada O., nr. (fost O. nr. si O.), compus din constructie si terenul aferent care a fost nationalizat de autoritatile comuniste de la unchiul sau, defunctul I. M.
Ulterior, la cererea reclamantei au fost introdusi în cauza pârâtii C. E., C. C., M. D., Asociatia Crestina de Caritate si Ajutor B., M. M., M. A., M. A. si M. E., solicitându-se evacuarea din imobil a ultimilor cinci pârâti.
Pârâta Asociatia Crestina de Caritate si Ajutor B. a formulat cerere reconventionala prin care a solicitat contravaloarea îmbunatatirilor efectuate la imobilul în litigiu, instituirea unui drept de retentie asupra imobilului în litigiu. Aceeasi pârâta a formulat si cerere de chemare în garantie pentru evictiune fata de pârâtii C. E., C. C., M. D. solicitând obligarea acestora la plata pretului actualizat în cazul admiterii actiunii principale
Prin sentinta civila nr. 5029/28.06.2000 a Judecatoriei Bacau s-a declinat competenta de solutionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacau, fata de valoarea rezultata la expertiza imobilului.
Prin sentinta civila nr. 345 din 18.09.2001 pronuntata de Tribunalul Bacau în dosarul nr. 8264/2000 a fost respinsa actiunea în revendicare pe motiv ca reclamanta nu a facut dovada dreptului de proprietate al autorului sau, solutia fiind mentinuta prin decizia civila nr. 11 din 13 martie 2002 a Curtii de Apel Bacau.
Prin decizia civila nr. 1514 din 25 februarie 2004 a ÎCCJ a fost admis recursul reclamantei, au fost casate hotarârile anterioare si a fost trimisa cauza spre rejudecare în vederea efectuarii uni nou raport de expertiza tehnica pentru identificarea imobilului.
În rejudecare cauza a fost înregistrata cu nr. 6/110/2004.
La termenul din data de 27.10.2004 reclamanta a adus precizari la actiune. S-a aratat ca imobilul a fost preluat prin decretul de nationalizare nr. 92/1950, însa acesta a fost gresit aplicat deoarece unchiul sau, defunctul I. M., nu facea parte din categoria persoanelor vizate de acel act normativ, preluarea facându-se fara titlu, statul român nu a dobândit un drept de proprietate valabil.
Cu privire la contractele de vânzare cumparare s-a aratat ca prima vânzare s-a facut în 1973 catre C. C., aceasta fiind lovita de nulitate absoluta si s-a solicitat constatarea nulitatii actelor de vânzare succesiva.
Prin încheierea din 16.02.2005 s-a dispus disjungerea capetelor de cerere privind anularea contractelor de vânzare cumparare si a fost declinata competenta de solutionare a cererii disjunse catre Judecatoria Bacau.
În cauza au fost întocmite doua rapoarte de expertiza contabila judiciara si un raport de expertiza tehnica constructii prin care a fost stabilita suma actualizata a pretului de achizitie a imobilului de Asociatia Crestina de Caritate si Ajutor B. si valoarea actualizata a îmbunatatirilor aduse acesteia.
A fost efectuat si un raport de expertiza tehnica topo-cadastru prin care a fost identificat imobilul în litigiu.
Procedând la analiza întregului probatoriu administrat în cauza instanta a retinut urmatoarele:
Dupa cum rezulta din contractul de vânzare cumparare autentificat sub nr. 5522/17.10.1933 autorul reclamantei, defunctul M. I. a dobândit în proprietate imobilul din Bacau, strada O., fost nr... bis, compus din casa si teren în suprafata de 780 mp.
Potrivit procesului verbal întocmit la 22.04.1950 autoritatile comuniste au preluat imobilul de la M. I. în aplicarea decretului de nationalizare nr. 92/1950. Aceasta deposedare a fost abuziva chiar si dupa decretul de nationalizare mentionat emis de autoritatile statului totalitar comunist întrucât autorul reclamantei era medic, categorie exceptata de la aplicarea respectivului act normativ. Prin urmare, imobilul a fost preluat fara titlu, statul nedobândind un drept de proprietate asupra acestuia în conditiile legii, împrejurare care deschide reclamantei calea revendicarii în conditiile dreptului comun, fata de dispozitiile legii 112/1995 si HG 11/1997.
Dupa cum rezulta din certificatul de mostenitor nr. 1793 din 27.05.1002 reclamanta este unica mostenitoare a sotilor M. I. si M. În acest sens sunt nejustificate apararile pârâtilor, intitulate impropriu exceptia neacceptarii în termen a mostenirii.
Ulterior, prin contractul din 18.10.1973 imobilul a fost vândut de catre stat lui C. Petru, ai carui mostenitori sunt pârâtii C. E., C. C., M. D. Acestia din urma au înstrainat imobilul catre pârâta Asociatia Crestina de Caritate si Ajutor B. prin contractul de vânzare cumparare autentificat sub nr. 13134 din 11.08.1997.
În prezent în imobil se afla sediul acestei pârâte si locuiesc pârâtii M. M., M. A., M. A. si M. E.
Potrivit raportului de expertiza întocmit de expert A. G. imobilul în litigiu a fost identificat în Bacau, strada O. nr. fiind unul si acelasi cu cel de la nr... bis din anul 1933, de-a lungul anilor numarul acestui imobil suferind mai multe modificari. Acelasi expert a concluzionat ca în prezent constructia si terenul în suprafata de 482,52 mp sunt ocupati de pârâta Asociatia Crestina de Caritate si Ajutor B., iar restul suprafetei de teren este ocupata de catre numitul B. I., proprietarul de la nr..
Dupa cum rezulta din raportul suplimentar de expertiza contabila judiciara suma reactualizata la data de 31 iulie 2008 reprezentând pretul de achizitie al imobilului platit pârâtilor C. E., C. C., M. D. este de 339.480 lei.
Dupa cum rezulta din raportul de expertiza întocmit de expert B. C. valoarea totala a îmbunatatirilor facute de pârâta Asociatia Crestina de Caritate si Ajutor B. dupa achizitionarea imobilului este de 131.065 lei.
Fata de situatia de fapt mai sus retinuta privind actualii posesori ai imobilului s-a constatat întemeiata exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocata de Consiliul Local Bacau, SC Termloc si Primaria mun. Bacau astfel ca a fost respinsa actiunea în contradictoriu cu acestea ca fiind formulata împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuala pasiva.
Cu privire la exceptia inadmisibilitatii actiunii invocata de pârâtii C. E., C. C., M. D. în raport de prevederile legii 10/2001, s-a observat ca actiunea a fost formulata înainte de intrarea în vigoare a acestui act normativ, iar reclamanta nu a renuntat la judecata si nici nu a solicitat suspendarea potrivit art. 46 din legea 10/2001; faptul ca reclamanta a formulat cu privire la imobilul solicitat si notificare în baza legii 10/2001 nu reprezinta o împrejurare de natura sa atraga inadmisibilitatea prezentei actiuni întemeiata pe dreptul comun, dimpotriva, în situatia în care prezenta cauza ar fi solutionata în mod nefavorabil pentru reclamanta cu consecinta nerestituirii în natura a imobilului pentru care a facut dovada dreptului de proprietate, aceasta ar putea obtine despagubiri în baza legii 10/2001.
Procedând la compararea titlurilor detinute de catre reclamanta si pârâta Asociatia Crestina de Caritate si Ajutor B. instanta a apreciat ca, în mod indubitabil, titlul autorului reclamantei este preferabil, acesta dobândind proprietatea prin cumparare consemnata în actul autentic de vânzare cumparare din 1933.
În schimb pârâta a dobândit imobilul de la persoane care, la rândul sau au cumparat de la un neproprietar, respectiv Statul Român, astfel cum s-a aratat în considerentele anterioare.
Referitor la apararea pârâtei care a invocat buna credinta la momentul achizitiei conflictul dintre dreptul de proprietate asupra unui imobil si aparenta de drept care justifica buna credinta, s-a apreciat ca nu poate fi transat în favoarea aparentei decât în situatii de exceptie, când adevaratul proprietar a dat dovada de neglijenta fata de propriul bun sau când el însusi creeaza aparenta dreptului pentru neproprietar. În speta nu întâlnim aceste situatii de exceptie, iar din context nu trebuie omisa realitatea istorica de notorietate de pâna în anul 1990 care nu a permis reclamantei revendicarea imobilului.
A fost admisa prin urmare actiunea principala astfel cum aceasta a fost ulterior precizata si a fost obligata pârâta Asociatia Crestina de Caritate si Ajutor B. precum si ceilalti pârâti care locuiesc în imobil sa lase reclamantei în proprietate si linistita posesie imobilul constructie si partea de teren ocupata de acestia, astfel dupa cum a fost identificata în raportul de expertiza întocmit de expert A.
În drept s-a facut aplicabilitatea prevederile art. 480 C.civ.
Fata de împrejurarea ca a fost admisa actiunea în revendicare fata de Asociatia Crestina de Caritate si Ajutor B., iar în contractul de vânzare cumparare din 11.08.1997 pârâtii C. E., C. C., M. D. s-au obligat fata de aceasta sa garanteze pentru evictiune, a fost admisa si cererea de chemare în garantie si au fost obligati pârâtii mentionati la plata despagubirilor reprezentând pretul de achizitie al imobilului.
În drept s-au aplicat prevederile art. 1337, 1341 C.civ.
Tot ca o consecinta a admiterii actiunii principale, având în vedere ca dupa achizitie pârâta Asociatia Crestina de Caritate si Ajutor B. a efectuat lucrari noi la imobil, care au sporit valoarea acestuia, s-a admis si cererea reconventionala si a fost obligata reclamanta la plata contravalorii acestora catre aceasta pârâta, astfel cum au fost stabilite prin raportul de expertiza întocmit de expert B. A fost instituit si un drept de retentie în favoarea pârâtei Asociatia Crestina de Caritate si Ajutor B. pâna la plata acestor îmbunatatiri iar fata de cele mai sus stabilite a fost respinsa ca prematura cererea de evacuare, aceasta putând a fi reiterata dupa încetarea dreptului de retentie.
Împotriva sentintei civile mai sus mentionata au declarat în termen legal apel:
1. Pârâtii Asociatia de Caritate B., M. A., M. A., M. E. si M. M. care au criticat hotarârea (fl. 3-4, 40-41) invocând urmatoarele:
- instanta de fond nu a tinut seama ca sunt subdobânditori de buna credinta, nu au avut cunostinta de o eventuala nevalabilitate a titlului autorilor din moment ce au efectuat demersuri pentru întocmirea legala a actelor de vânzare cumparare la Notariat; astfel, gresit li s-a înlaturat apararea întemeiata pe principiul „error communis facit jus” în conditiile în care erau îndeplinite toate cele trei conditii privind existenta unor erori invincibile, a bunei credinte a subdobânditorului si a caracterului oneros al actului încheiat.; mai mult, nu s-a administrat de catre reclamanta nici o proba care sa rastoarne prezumtia bunei lor credinte.
- gresita solutionare a exceptiei inadmisibilitatii actiunii în revendicare în conditiile în care reclamanta a uzat în paralel atât de actiunea în revendicare pe dreptul comun cât si de procedura prevazuta de Legea nr. 10/2001. Ori s-ar ajunge ca în aceeasi cauza, functie de procedura urmata sa se dea solutii diferite - astfel, în cadrul procedurii speciale, beneficiind de protectia legii în calitate de dobânditori de buna credinta, nu s-ar admite restituirea în natura -, în timp ce pe dreptul comun, prin înlaturarea bunei credinte, s-ar putea da o solutie contrara.
- gresita admitere a exceptiei lipsei calitatii procesual pasive a Consiliului Local Bacau, a S.C. Termloc si a Primariei Bacau, desi exista cerere de chemare în garantie din partea pârâtilor C.
- lipsa calitatii lor procesual pasive în actiunea în revendicare fata de faptul ca actiunea introductiva nu a fost formulata si în contradictoriu cu ei, iar în precizarea la actiune s-a solicitat introducerea lor în cauza numai pentru anularea contractului de vânzare-cumparare.
- neacordarea tuturor cheltuielilor de judecata efectuate în cauza.
2. Pârâtii – chemati în garantie: C. E., C. C. si M. D. au invocat în sustinerea apelului ca:
- instanta de fond a omis a se pronunta asupra exceptiei lipsei calitatii procesuale active a reclamantei S. I. M..
- nu s-a motivat solutia de respingere a exceptiei inadmisibilitatii actiunii în revendicare pe care pârâtii au invocat-o la 16.03.2005 si sustinuta la 27.04.2005, fapt ce atrage nulitatea încheierii din 27.04.2005 conform art. 105 alin.2 teza I C.pr. civ.;
- instanta nu a precizat ce s-a întâmplat cu cele doua capete de cerere – chemarea în garantie pentru evictiune formulata de pârâti împotriva SC Termloc SA si cererea reconventionala -, disjunse si declinate la Judecatoria Bacau, astfel încât instantele de control judiciar nu au posibilitatea de a analiza corect istoricul cadrului procesual;
- nu s-au respectat limitele de casare impuse de Decizia nr. 1514/25.02.2004 a Înaltei Curti de Casatie si Justitie, în sensul ca desi s-a dispus efectuarea unei noi expertize topo, instanta nu i-a pus în vedere expertului sa tina seama de actele din dosare si de situatia din teren, respectiv desi trebuiau verificari suplimentare prin compararea planurilor de situatie pentru stabilirea evolutiei numerotarii imobilelor pe str. O., instanta nu a facut aceste demersuri;
- gresit a fost respinsa exceptia inadmisibilitatii actiunii în revendicare pe dreptul comun în conditiile în care reclamanta a înteles a se prevala de dispozitiile Legii nr.10/2001;
- instanta de fond nu putea admite actiunea în revendicare în contradictoriu cu pârâtii Asociatia de Caritate B. Bacau si pârâtii M. A., M. A., M. E. si M. M., întrucât acestia au fost chemati în judecata pentru anulare vânzare cumparare si evacuare, nu si pentru revendicare;
- în motivarea actiunii în revendicare, instanta trebuia sa compare titlurile detinute de parti; ori nu s-a motivat nimic în legatura cu titlul reclamantei, ci doar al autorului sau, astfel încât hotarârea în revendicare, fiind nemotivata, este nula;
- instanta a acordat mai mult decât s-a cerut, respectiv 482,5 mp desi Asociatia de Caritate B. Bacau a dobândit în proprietate doar 435 mp, iar pârâtii M. A., M. A., M. E. si M. M. nu sunt proprietari ai imobilului din Bacau, str. O. nr..;
- în conditiile înlaturarii bunei credinte a tertilor cumparatori la data achizitiei si fata de faptul ca acestia au cumparat de la un non dominus, în temeiul art. 1895 C. civil, sunt dobânditori prin uzucapiunea de 10 ani ai dreptului de superficie asupra imobilului din Bacau, str. O. nr..., drept constând în proprietatea asupra constructiilor si folosinta asupra terenului aferent.
Legal citata personal si prin mandatar, intimata reclamanta nu s-a prezentat personal, ci a fost reprezentata de aparator; nu a formulat întâmpinare si nici alte cereri; concluziile formulate au fost de respingere a apelurilor ca nefondate.
Analizând sentinta civila sub aspectul motivelor de apel invocate, în raport de actele si lucrarile dosarului si în temeiul art. 295 Cod pr. civila, Curtea de Apel retine urmatoarele:
În ceea ce priveste critica vizând respingerea exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a pârâtilor Consiliul Local, SC Termloc SA Bacau, aceasta nu poate fi primita din moment ce reclamanta nu au facut nici o dovada a unei identitati între acestia si cel obligat la raportul juridic dedus judecatii, respectiv nu s-a dovedit ca acestia ocupa în vreun mod imobilul revendicat; faptul ca pârâtul S.C. „Termloc” Bacau (nu si ceilalti asa cum sustin apelantii Asociatia de Caritate B., M. A., M. A., M. E. si M. M.) a fost chemat în garantie de catre pârâtii C. E., C. C. si M. D. (fl. 322 d. 17499/1998 al Judecatoriei Bacau), nu prezinta relevanta în argumentarea imposibilitatii respingerii actiunii fata de acesta pe lipsa calitatii procesual pasive întrucât: respectiva chemare în garantie a fost disjunsa si declinata la Judecatoria Bacau la 14.06.2006, deci nu mai constituia obiectul investirii instantei de fond, si, totodata, un astfel de motiv nu putea fi sustinut cu succes decât de catre partea ce avea interes în solutionarea chemarii în garantie, ori acesti apelanti nu justifica un astfel de interes.
Sub aspectul inadmisibilitatii actiunii în revendicare (sustinuta nuantat de toti apelantii), se constata ca în mod legal si temeinic a fost rezolvata la fond în sensul respingerii; astfel, faptul ca dupa promovarea actiunii de revendicare de fata a aparut Legea 10/2001, nu putea justifica admiterea exceptiei având în vedere ca dispozitiile art. 47 din legea speciala nu impuneau titularilor unor asemenea cereri a renunta la actiunile deja aflate în curs, ci lasau la latitudinea lor ce cale întelegeau sa urmeze si care sa o suspende; de altfel, în acelasi sens este si întreaga practica a ÎCCJ atât în decizii de speta, cât si în recurs în interesul legii (Ex.: Dec. 1177/17.02.2005, Dec. 33/9.06.2008).
De asemenea, nemotivarea solutiei de respingere a inadmisibilitatii actiunii pentru nedovedirea calitatii reclamantei de proprietara a imobilului revendicat din 27.04.2005, nu se sanctioneaza cu nulitatea absoluta - asa cum s-a sustinut -, ci eventual cu cea relativa prevazuta de art. 105 alin.2 teza I C.pr. civ. (text invocat de altfel si de apelantii C. si M.), iar pentru incidenta sa ar fi trebuit invocata si dovedita vatamarea suferita; ceea ce nu a survenit în cauza, deci nu va fi retinuta.
Referitor la critica privind omisiunea de a se preciza ce s-a întâmplat cu doua capete de cerere - având ca obiect chemarea în garantie pentru evictiune formulata de pârâtii C. si M. contra Termloc -, trebuie retinut ca aceasta nu poate constitui motiv de reformare din moment ce din dosar rezulta ca prin încheierea din 14.06.2006 a Tribunalului Bacau (vol. II dosar 5213/2003) acestea au fost disjunse de actiunea principala si au fost trimise spre a fi judecate la Judecatoria Bacau – instanta competenta din punct de vedere material, iar masura respectiva a fost mentinuta prin Decizia nr. 1063/02.10.2006 a Curtii de Apel Bacau (dosar 283/32/2006); prin urmare, si aceasta critica apare ca nefondata.
S-a mai sustinut si faptul ca prima instanta nu a respectat limitele de casare impuse de decizia nr. 1514/25.02.2004 a Î.C.C.J., motiv ce apare, de asemenea, ca nefondat.
Astfel, în rejudecarea cauzei (dosar 5213/2004), prima instanta a dispus efectuarea unor noi expertize - contabila, constructii si topo cadastrala -, iar pentru cea din urma s-au stabilit obiective cu respectarea limitelor de casare ale hotarârii; de altfel, nici una din parti nu a criticat aceste obiective si nici nu s-au solicitat alte probatorii din moment ce prin raportul de expertiza A – fila... dosar fond vol. II – s-au explicat toate aspectele nelamurite initial (respectiv faptul ca imobilul în litigiu a fost identificat în prezent în Bacau, str. O. nr. 54-56, fiind unul si acelasi cu cel de la nr. 40 bis vândut lui F. M. în aprilie 1993 - fl. 222 d. Tribunal Bacau nr. 5213/2004 -, apoi lui I. M. în octombrie 1933 - fl. 62 d. 17499/1998 al Judecatoriei Bacau -, ce figura la finante sub nr. 54 - fl. 47 d. CSJ 5948/2002 - si nationalizat sub nr. 52 - fl. 4 d. 17499/1998 al Judecatoriei Bacau, dar care apare în evidentele detinatorului Termloc sub nr. 54 - fl. 43-45 d. CSJ 5948/2002); faptul ca nu s-a facut oficial o renumerotare a imobilelor nu poate fi imputat reclamantei, aceasta dovedind cu schite - fl. 44-45 d. CSJ 5948/2002 - care sunt identice cu schita pârâtilor C. - fl. 300 d. 17499/1998 al Judecatoriei Bacau -, martori si toate înscrisurile depuse ca imobilul este acelasi (si usor identificabil fiind singurul de pe stada O. cu un perete comun cu un alt imobil). Mai mult si dupa nationalizare imobilul a figurat în continuare la nr. 54 - vezi contractul din 1973 de cumparare, titlul de proprietate nr. 6/30.12.1974, certif. de mostenitor nr. 423/29.04.1986 si Ordinul 133/1996 (fl. 295-299 d. 17499/1998 al Judecatoriei Bacau). Expertul s-a raportat la toate aceste probatorii, concluzionând cu convingere ca imobilul autorului reclamantei în prezent este ocupat de pârâta Asociatia Crestina de Caritate B. în virtutea contractului de vânzare din 1997 - fl. 301 d. 17499/1998 al Judecatoriei Bacau în urmatoarele limite: constructia si terenul în suprafata de 482,52 mp; restul terenului fiind ocupat de o alta persoana, proprietarul de la nr. 56.
Sub aspectul nepronuntarii exprese asupra calitatii procesual active a reclamantei, premergator unei solutii pe fondul cauzei, se constata ca într-adevar nu s-a dat eficienta dispozitiilor art. 137 C.pr. civ., în sensul ca nu s-a pronuntat mai întâi pe exceptia ce fusese unita cu fondul; însa acest fapt nu are natura prejudiciabila pentru nici una din parti, din moment ce prin admiterea motivata a actiunii se deduce ca exceptia a fost respinsa implicit;
Calitatea de pârâti a persoanelor fizice M. A., M. A., M. E. si M. M. în revendicare nu prezinta relevanta în acest moment din moment ce fata de acestia actiunea nu a fost admisa; deci nu au interes sa formuleze critici pentru o solutie ce nu-i vizeaza.
Apararea pârâtilor C. E., C. C. si M. D., privind dobândirea dreptului de superficie prin uzucapiunea de 10 ani asupra imobilului în litigiu - invocata pentru prima data în apel -, nu va fi însusita de prezenta instanta întrucât nici nu s-a argumentat în fapt si nici dovedit sub aspectul conditiilor cumulative impuse de textul invocat; a fost invocat doar în subsidiar daca se va respinge apararea bunei credinte; mai mult, nu se poate vorbi de un just titlu în acceptiunea legii din moment ce autorul comun al tuturor partilor este I. M., indiferent daca modalitatea în care statul a preluat de la acesta imobilul a fost sau nu abuziva (caci un titlu a existat si pentru stat - Decretul 92/50).
Pe fondul cauzei, Curtea de Apel retine ca prin contractul de vânzare-cumparare autentificat sub nr. 5522/17.10.1933 autorul reclamantei, defunctul M. I. a dobândit în proprietate imobilul din Bacau, strada O., fost nr. 40 bis, compus din casa si teren în suprafata de 780 mp.
Potrivit procesului verbal întocmit la 22.04.1950 autoritatile comuniste au preluat imobilul de la M. I. în aplicarea decretului de nationalizare nr. 92/1950.
Din certificatul de mostenitor nr. 1793 din 27.05.2002 rezulta ca reclamanta este unica mostenitoare a sotilor M.; prin mostenire i s-a transmis acesteia nu numai calitatea de succesor pentru bunurile aflate în patrimoniul defunctilor si eventual mentionate în certificat, ci si dreptul de valorifica toate drepturile defunctilor în obtinerea altora, cum e cel dedus judecatii, de a i se recunoaste si respecta dreptul de proprietate asupra unui imobil nationalizat (a se vedea si practica constanta în materie - Dec. nr. 2702/3.07.2002 a fostei C.S.J.), justificându-si astfel calitatea procesuala activa în raportul de drept dedus judecatii.
Ulterior, prin contractul din 18.10.1973 imobilul constructie a fost vândut de catre stat lui C. P., ai carui mostenitori sunt pârâtii C. E., C. C., M. D. Terenul a fost primit în folosinta prin titlul de proprietate nr. 6/1974 (pentru 335 m.p.) si în proprietate prin Ordinul 133/1996 (pentru 435 m.p.).
Acestia au înstrainat imobilul - casa si 435 m.p. teren - catre pârâta Asociatia Crestina de Caritate si Ajutor B. prin contractul de vânzare cumparare autentificat sub nr. 13134 din 11.08.1997, aceasta utilizându-l ca sediu pâna în prezent; sub aspectul întinderii suprafetei de teren ocupate de Asociatie, din expertiza A. G., reiese ca aceasta este de 482,52 mp, iar restul suprafetei fiind ocupata de catre numitul B. I., proprietarul de la nr. 56.
Invocând ca deposedarea autorului sau a fost abuziva, întrucât nu erau întrunite chiar conditiile actului de nationalizare sub aspectul categoriei sociale vizate de acesta, M. I. fiind medic si deci exceptat de la aplicarea respectivului act normativ, reclamanta a promovat actiune în revendicare conform art. 480 C.civil.
De mentionat ca nu sunt incidente în cauza dispozitiile Legii 112/1995 si ale HG 11/1997, asa cum a retinut prima instanta, întrucât imobilul nu a facut obiectul înstrainarii în temeiul respectivului act normativ si nici nu se afla în proprietatea statului la 22.12.1989.
Având în vedere ca atât reclamanta, cât si toti apelantii pârâti au invocat titluri de proprietate asupra imobilului, trebuia sa se analizeze în ce masura sunt aplicabile regulile clasice ale compararii titlurilor - specifica situatiei în care titlurile invocate proveneau de la autori diferiti si nu aveau nici o legatura între ele -, ori cele speciale ale consolidarii transmiterii dreptului de proprietate în patrimoniul subdobânditorului.
Cum în cauza titlurile invocate erau, în succesiunea lor, într-o strânsa legatura, bazata mai întâi pe existenta unui autor comun - dr. M. I. - care a transmis derivat proprietatea terenului, trebuiau aplicate cele din urma reguli mentionate, si nu cele clasice (asa cum a facut prima instanta).
În acest mod s-ar fi constatat ca nu poate fi anihilat pe calea compararii titlurilor (ca simpla ipoteza de probatiune a revendicarii) dreptul consolidat al subdobânditorului, ca efect al esentei contractului de vânzare-cumparare, al principiilor erorii comune si bunei credinte, al protectiei titlului prin art. 1 al Primului Protocol la Conventia Europeana si al dispozitiilor imperative ale art. 35 din Legea 18/1991 (forma initiala);
Astfel, dreptul de proprietate al pârâtilor C. si M. este protejat atât de faptul ca nu s-a constatat pe cale judiciara constituirea sa în conditii de nelegalitate de ordine publica, cât si de validarea sa printr-o lege speciala postrevolutie - art. 35 alin.2 din Legea 18/1991 conform caruia terenurile proprietate de stat, situate în intravilanul localitatilor, atribuite, potrivit legii, în folosinta vesnica sau în folosinta pe durata existentei constructiei în vederea construirii de locuinte proprietate personala, sau cu ocazia cumpararii de la stat a unor asemenea locuinte trec, la cererea proprietarilor actuali ai locuintelor în proprietatea acestora, integral sau, dupa caz, proportional cu cota detinuta din constructie. De asemenea, nu sunt omisibile nici tendintele din literatura juridica si din practica instantei supreme ce au retinut ca în conditiile în care art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 nu a fost declarat neconstitutional, iar actiunea în revendicare imobiliara se afla în curs de judecata în prima instanta, în faza de rejudecare dupa casare cu trimitere sau în instanta de apel, pârâtul cumparator de buna credinta al imobilului poate opune cu succes aceasta aparare, întemeiata pe dispozitiile art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, avându-se în vedere dispozitiile art. 47 din aceasta lege (art. 46 dupa republicare), cât si împrejurarea ca actul juridic încheiat în conditiile art. 46 alin. (2) (denumit art. 45 dupa republicare) intereseaza normele referitoare ia organizarea proprietatii si a drepturilor reale care, unanim sunt considerate de ordine publica.
În consecinta, fiind vorba de regimul viitor al unui drept de proprietate care a format obiectul unei conventii, el va fi guvernat de legea noua, lucru cu atât mai evident, cu cât situatia juridica creata prin conventia de înstrainare prevazuta de dispozitiile legale mai sus invocate, se constituie pe planul efectelor sale viitoare în facta futura.
Mai mult, Curtea Constitutionala, prin decizia nr. 191 din 25 iunie 2002 publicata în Monitorul Oficial nr. 567 din 1 august 2002, a statuat ca dispozitiile art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 (art. 45 dupa republicare), nu încalca dispozitiile art. 15 alin. (2) din Constitutie, singurul element novator adus de textul legal constituindu-l consacrarea in terminis, pe cale legala, a principiului ocrotirii bunei credinte, într-un domeniu particular, dar de interes social major, acela al regimului juridic al imobilelor preluate abuziv de stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Consacrarea unei astfel de solutii legislative a fost impusa legiuitorului si de împrejurarea ca, în aceasta materie eroarea comuna cu privire la concordanta dintre aparenta si realitate si-a avut suportul în cadrul legislativ în vigoare la acel moment, care confirma, cu forta unei prezumtii juris et de jure, ca proprietarul aparent, statul, era adevaratul proprietar (Dec. 5676/2005 a Î.C.C.J.).
De asemenea si titlul Asociatiei B. este ocrotit nu numai de principiul bunei credinte astfel cum s-a consacrat în jurisprudenta ÎCCJ (Dec. 4623/2002, Dec. 5133/2005, Dec. 3855/2004), ci si de jurisprudenta C.E.D.O. ce a statuat ca titlul de proprietate al subdobânditorului de buna credinta neinvalidat în dreptul intern printr-o hotarâre definitiva si irevocabila, este protejat prin art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. S-a acceptat ca diminuarea vechilor atingeri este benefica si necesara, însa s-a retinut ca aceasta nu trebuie sa creeze noi prejudicii disproportionate sub forma suportarii de catre persoanele care si-au dobândit bunurile cu buna credinta a ponderii responsabilitatii statului care a confiscat în trecut aceste bunuri (în acest sens cauza Pincova si Pine contra Republica Ceha nr. 365/1997, CEDH 2002 - VIII; cauza Raicu contra România, hot. Din 19 octombrie 2006).
Si nu în ultimul rând, impunerea tuturor dobânditorilor succesivi ai imobilului a parcurge tot felul de etape judiciare si extrajudiciare pentru recuperarea despagubirilor ce li se cuveneau pentru repunerea efectiva în situatia anterioara, fara un minim de garantie a realizarii efective, constituie o sarcina disproportionata fata de acestia, în raport de scopul urmarit (restabilirea dreptului reclamantei). Si aceasta cu atât mai mult cu cât, dreptul reclamantei poate înca sa fie cu mult mai eficient valorificat si realizat pe calea procedurii speciale reparatorii instituite de Legea 10/2001 (si astfel nu se mai poate invoca încalcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1 - cauza Stoian si altii contra României, nr. 57001/2000 din 21 iulie 2005; Paduraru contra României, nr. 63252/2000, 1 decembrie 2005, Porteanu contra României, nr. 4596/03 din 16 februarie 2006), cu protejarea si a securitatii raporturilor juridice.
În contextul celor expuse, Curtea de Apel a apreciat ca actiunea în revendicare apare ca nefiind fondata, motiv pentru care se impunea respingerea sa; drept urmare, cererea de chemare în garantie si cererea reconventionala nu se mai justifica a fi admise, fiind direct conditionate de solutionarea revendicarii si in temeiul art. 296 C. pr. civ. S-au admis apelurile.