REVIZUIRE – inadmisibilitate
Sent. pen. nr. 292/09.03.2010
Domeniu asociat-revizuire
Prin adresa Parchetului de pe lânga Judecatoria Vaslui, înregistrata pe rolul acestei instante, a fost înaintata spre competenta solutionare cererea de revizuire formulata de petentul condamnat A.B, fata de sentinta penala nr. pronuntata de Judecatoria Vaslui, definitiva, precum si referatul întocmit de procuror potrivit art. 399 Cod procedura penala.
În motivarea cererii sale, revizuientul a aratat ca hotarârea a carei revizuire o solicita este nelegala si netemeinica, deoarece dupa ramânerea definitiva a acesteia au fost descoperite fapte si împrejurari noi, care nu au fost cunoscute de instanta la data solutionarii cauzei si care demonstreaza nevinovatia sa.
S-au invocat ca temei în drept dispozitiile art. 394 alin. 1 lit. a Cod procedura penala.
Au fost efectuate acte de cercetare de catre Parchetul de pe lânga Judecatoria Vaslui, iar procurorul a înaintat instantei referatul întocmit potrivit dispozitiilor art. 399 alin. 5 Cod procedura penala, formulând concluzii de respingere a cererii.
În referatul procurorului s-a retinut ca fata de probele aflate la dosarul cauzei nu sunt întrunite conditiile prevazute de art. 394 Cod procedura penala.
Analizând actele si lucrarile dosarului, raportat si la motivele invocate de catre revizuient, instanta constata ca cererea de revizuire formulata de A.B. este inadmisibila, astfel încât urmeaza sa o respinga ca atare, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Prin sentinta penala a Judecatoriei Vaslui, definitiva la data de 14.03.2006 prin decizia penala a Curtii de Apel Iasi, inculpatul A.B. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru savârsirea infractiunii prevazute de art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. a, g, i Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal.
Hotarârea de condamnare a ramas definitiva prin respingerea apelului, respectiv a recursului, formulate de inculpat.
În fapt, s-a retinut ca revizuientul A.B. împreuna cu coinculpatul N. P, au sustras bunuri de la S.C. S. S.R.L. Negresti, în noaptea de 27/28.04.2001, cauzând un prejudiciu în cuantum de 4.279.000 Rol, nerecuperat.
În urma verificarilor efectuate, instanta constata ca, referitor la sentinta penala de condamnare sus-mentionata a mai fost formulata de catre numitul A. B. o alta cerere de revizuire, înregistrata pe rolul Judecatoriei Vaslui la nr. 1217 si care a fost solutionata prin sentinta penala nr. 865/2008, definitiva prin respingerea apelului, conform deciziei penale a Tribunalului Vaslui si, respectiv a recursului, conform deciziei penale a Curtii de Apel Iasi.
Din analiza dosarului în care a fost solutionata cererea anterioara de revizuire, dosar ce a fost atasat la prezenta cauza, instanta constata ca respectiva cerere de revizuire a fost formulata tot de condamnatul A.B.
De asemenea, rezulta si ca revizuirea a fost formulata împotriva aceleiasi sentinte pronuntata de Judecatoria Vaslui si pentru aceleasi motive, respectiv administrarea acelorasi noi probe aparute care sa-i demonstreze nevinovatia. Ca temei de drept au fost invocate, de asemenea, tot dispozitiile art. 394 alin. 1 lit. a Cod procedura penala.
Dintr-o minima analiza a acestor aspecte, instanta constata ca între cererea de revizuire care face obiectul prezentei cauze si cererea de revizuire ce a format obiectul dosarului, solutionata prin sentinta penala nr. 865/2008, exista identitate de parti, fiind formulata de revizuientul A.B, identitate de obiect (aceeasi intentie de a-si demonstra nevinovatia) si aceeasi cauza.
Rezulta astfel ca ne aflam în prezenta autoritatii de lucru judecat, exceptie care împiedica reanalizarea fondului unei cauze definitiv solutionate.
Este adevarat ca legea penala sau procesual penal nu ofera o definitie autoritatii de lucru judecat, nu îi identifica natura si nici regimul juridic, asa cum o face legea civila, existând doar mentiuni „expressis verbis” ale principiului în unele dispozitii procesual penal sau explicari punctuale.
Cu toate acestea, principiul functioneaza deplin si în dreptul procesual penal, doctrina fiind aceea care a configurat definitia sa ca fiind ansamblul de efecte acordate de lege hotarârii judecatoresti definitive, în scopul de a fi executata si de a împiedica o noua urmarire penala pentru aceeasi fapta, hotarârea penala definitiva fiind considerata ca exprima adevarul.
Desi definitia se refera la hotarârea penala prin care se solutioneaza un raport de drept penal substantial având ca obiect tragerea la raspunderea penala a unei persoane, principiul trebuie considerat incident si în cazul hotarârilor prin care se solutioneaza cai extraordinare de atac.
În masura în care, referitor la aceeasi sentinta penala a Judecatoriei Vaslui, s-a mai pronuntat o hotarâre penala definitiva privind solutionarea unei cereri de revizuire, privind aceleasi parti, acelasi obiect si aceeasi cauza, instanta apreciaza ca exista autoritate de lucru judecat, care împiedica reanalizarea cauzei definitiv solutionate.
Ca urmare a acestui fapt, instanta va respinge cererea de revizuire formulata de revizuientul A.B, ca inadmisibila, nefiind posibila exercitarea unui drept epuizat prin utilizarea din nou a unei cai procesuale deja folosite si valorificate.
Vazând dispozitiile art. 192 alin. 2 Cod procedura penala