Curtea de Apel Cluj, Sectia civila, de munca si asigurari sociale, pentru minori si familie, decizia nr. 196/R din 28 ianuarie 2010
Prin cererea înregistrata initial la Tribunalul Cluj sub numarul de mai sus, revizuientii D.S.D. si D.F.M. au solicitat revizuirea, în temeiul art. 322 pct. 7 Cod proc.civ., a deciziei civile nr. 1123/R/2009 a Tribunalului Cluj, pe motiv ca aceasta ar contraveni sentintei civile nr. 2705/2008, pronuntata în dosarul nr. 2128/2002 a Judecatoriei Turda, ramasa irevocabila prin decizia civila nr. 1368/2002 a Tribunalului Cluj.
Cererea este motivata doar în drept, sustinându-se ca cele doua hotarâri sunt potrivnice, fiind dat între aceleasi persoane, în aceeasi calitate.
Intimatii P.I. si P.F., prin întâmpinare, au solicitat respingerea cererii ca nefondata, pe motiv ca, în anul 2002, au formulat o cerere de ordonanta presedintiala în contradictoriu cu parintii, respectiv socrii revizuientilor, solutionata prin sentinta civila nr. 2705/2002 a Judecatoriei Turda, ramasa irevocabila prin decizia civila nr. 1368/2000 a Tribunalului Cluj, însa, situatia de fapt a fost reevaluata în anul 2004, când, în urma unei alte cereri formulata în contradictoriu cu T.M., s-a pronuntat ordonanta presedintiala nr. 2680/2004, prin care i s-a ordonat acesteia sa deblocheze drumul de acces, ordonanta pronuntata în urma deciziei penale nr. 151/2003 a Tribunalului Cluj, prin care T.I., tatal, respectiv socrul revizuientilor a fost condamnat pentru infractiunea de tulburare în posesie, dispunându-se restabilirea situatiei anterioare în sensul deblocarii drumului.
Ultima cerere de ordonanta presedintiala formulata împotriva revizuientilor a urmarit înlaturarea piedicilor ivite la executare, nesubzistând conditiile prev. de art. 322 pct. 7 Cod proc.civ.
Prin încheierea civila nr. 1573/8.12.2009, Tribunalul Cluj a declinat competenta de solutionare a cererii în favoarea Curtii de Apel Cluj, care este instanta mai mare în grad fata de instantele despre care se sustine ca au pronuntat hotarârile potrivnice, fiind, astfel, instanta competenta sa solutioneze cererea de revizuire, conform disp. art. 323 alin. 2 Cod proc.civ.
Analizând cererea de revizuire formulata prin prisma motivelor invocate, raportat la disp. art. 322 pct. 7 Cod proc.civ., ce constituie temeiul ei în drept, curtea apreciaza ca aceasta nu este fondata, din considerentele ce urmeaza a fi expuse.
Astfel, prin sentinta civila nr. 2705/18.06.2002 a Judecatoriei Turda, a fost respinsa cererea de ordonanta presedintiala formulata de reclamantii P.I. si P.F. împotriva pârâtilor T.I. si T.M. având ca obiect deblocarea caii de acces la imobilul proprietatea reclamantilor, limitrof imobilului proprietatea pârâtilor, pe motiv ca pârâtii stapânesc calea de acces de mai mult de doi ani, nefiind îndeplinita conditia urgentei rezultând din disp. art. 581 alin. 1 Cod proc.civ.
Aceasta sentinta a fost mentinuta prin decizia civila nr. 1368/23.10.2002 a Tribunalului Cluj, ce a respins recursul reclamantilor, retinând ca drumul nu este proprietatea nici uneia din partile din litigiu, fiind proprietatea Statului Român, împrejurare stabilita irevocabil prin sentinta civila nr. 10234/2000 a Judecatoriei Oradea, irevocabila.
Ulterior pronuntarii acestei ordonante presedintiale, prin decizia penala nr. 151/28 mai 2003 a Tribunalului Cluj, pârâtul T.I. a fost condamnat pentru savârsirea infractiunii de tulburare în posesie, dispunându-se restabilirea situatiei anterioare savârsirii infractiunii, în sensul obligarii inculpatului la deblocarea drumului de acces la imobilul proprietatea partilor vatamate P.I. si P.F..
Pentru punerea în executare a acestei decizii, reclamantii P.I. si P.F. au formulat o cerere de deblocare a drumului de acces si de catre pârâta T.M., admisa prin ordonanta presedintiala nr. 2680/30.07.2004 a Judecatoriei Turda.
Între timp, pârâtii T.I. si T.M. au înstrainat imobilul revizuientilor D.F.M. si D.S.D. prin act de parcelare si partaj voluntar imobiliar autentificat.
Fata de aceasta împrejurare, reclamantii P.I. si P.F. au solicitat obligarea subdobânditorilor la deblocarea aceluiasi drum, cererea lor fiind initial respinsa prin sentinta civila nr. 3675/30.07.2009 a Judecatoriei Turda, cu motivarea ca între parti nu exista un litigiu pendinte si obligatie stabilita în sarcina pârâtilor cu privire la folosinta terenului, iar ordonanta presedintiala de care se prevaleaza reclamantii vizând deblocarea caii de acces viza alti pârâti si o alta situatie, nefiind justificata urgenta si vremelnicia, cu atât mai mult cu cât cererea reclamantilor ar atrage o judecata pe fond referitoare la dreptul acestora împotriva pârâtilor.
Prin decizia civila nr. 1123/7.10.2009 a Tribunalului Cluj, a fost admis recursul declarat de reclamantii P.I. si P.F. împotriva ordonantei presedintiale nr. 3675/2009 a Judecatoriei Turda, ce a fost modificata, pârâtii fiind obligati sa deblocheze drumul de acces la proprietatea reclamantilor.
În considerentele acestei decizii, tribunalul retine ca, potrivit disp. art. 581 alin. 1 Cod proc.civ., cererea de ordonanta presedintiala este admisibila si pentru înlaturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executari, în speta neexistând un titlu executoriu fata de persoana pârâtilor, care au devenit proprietari ai imobilului în litigiu dupa obtinerea de catre reclamanti a unui titlu executoriu împotriva antecesorilor lor, impedimentul la executare fiind constatat de executorul judecatoresc prin procesul verbal încheiat la 1.04.2009. În aceste conditii, tribunalul a apreciat ca urgenta este pe deplin justificata, fiind evidenta ideea de a tergiversa punerea în executare a deciziei penale pronuntata împotriva debitorului obligatiei, ca urmare a încheierii unui act juridic translativ de proprietate în cadrul familiei acestuia. În aceste conditii, instanta poate dispune asupra obligatiei de a face, fiind vorba de o conduita abuziva, chiar daca nu exista un dosar pendent pe rolul instantei si nu este stabilita în sarcina intimatilor obligatia de deblocare a caii de acces.
Din succesiunea în timp a hotarârilor judecatoresti, rezulta ca nu subzista conditia rezultând din disp. art. 322 pct. 7 Cod proc.civ., a contrarietatii dintre ordonanta presedintiala initiala nr. 2705/2002 a Judecatoriei Turda si decizia civila nr. 1123/2009 a Tribunalului Cluj, întrucât starea de fapt s-a modificat de la pronuntarea primei ordonante, în sensul mai sus retinut.
Astfel, daca, prin prima ordonanta, a fost respinsa cererea reclamantilor P.I. si P.F. împotriva pârâtilor T.I. si T.M., pentru deblocarea caii de acces, ulterior, printr-o decizie penala pronuntata pe fond împotriva pârâtului T.I. (decizia penala nr. 151/2003 a Tribunalului Cluj) si o ordonanta presedintiala formulata împotriva pârâtei T.M. (ordonanta presedintiala nr. 2680/2004 a Judecatoriei Turda), a fost admisa cererea de deblocare a drumului de acces fata de aceeasi pârâti, iar ultima ordonanta presedintiala s-a pronuntat împotriva revizuientilor D.S.D. si D.F.M., cu titlu de înlaturare a piedicilor ivite cu ocazia unei executari, avându-se în vedere calitatea lor de succesori cu titlu particular a pârâtilor T.I. si T.M. împotriva carora exista titlu executoriu pentru deblocarea drumului.
Nu subzista, asadar, conditiile autoritatii de lucru judecat, rezultând din disp. art. 1201 C.civil, privind identitatea de parti, obiect si cauza, neobservata de instanta care a pronuntat ultima hotarâre, pentru a fi întrunite prevederile art. 322 pct. 7 Cod proc.civ., în conditiile în care, de la pronuntarea primei ordonante presedintiale, s-a schimbat starea de fapt, a doua ordonanta a avut un alt temei, respectiv înlaturarea piedicilor ivite cu ocazia unei executari, iar instanta care a pronuntat ultima hotarâre a avut în vedere toate aceste împrejurari, facând referire la prima hotarâre fata de care se invoca exceptia autoritatii de lucru judecat.
În temeiul art. 326 – 328 Cod proc.civ., curtea va respinge cererea de revizuire ca nefondata, din considerentele deja aratate.