Curtea de Apel Cluj, Sectia civila, de munca si asigurari sociale, pentru minori si familie, decizia nr. 67 din 15 februarie 2010
Prin cererea înregistrata sub nr. de mai sus, pârâta S.E. a solicitat instantei, în contradictoriu cu intimata K.M., sa se dispuna revizuirea deciziei civile nr. 2226 din 20 octombrie 2009 a Curtii de Apel Cluj.
S-a aratat în motivarea cererii de revizuire ca sunt incidente dispozitiile art. 322 pct. 2, respectiv pct. 5 C.proc.civ., deoarece:
a) Instanta s-a pronuntat asupra unor lucruri care nu au fost cerute, respectiv cu privire la plata sultei, totodata, nepronuntându-se asupra unor lucruri cerute, respectiv cota de ½ din masa succesorala ca parte cuvenita legal, existând doua mostenitoare legale. Aceste doua mostenitoare au solicitat vânzarea imobilului la licitatie, avându-se în vedere pretul pietei, fara însa ca instanta sa îl dispuna.
Prin atribuirea imobilului litigios catre reclamanta, pârâta revizuienta a ajuns sa beneficieze de o sulta ce corespunde la 10% din valoarea de piata a imobilului, nefiind precizat nici când trebuie facuta plata si în ce mod a fost obligata reclamanta la plata sultei.
Expertul tehnic nu a stabilit valoarea de circulatie a imobilului, în conditiile în care aceasta se afla în schimbare, în functie de cerere si oferta.
b) În aplicarea prevederilor art. 325 pct. 5 C.proc.civ., este de vazut ca dupa pronuntarea hotarâri s-au descoperit înscrisuri doveditoare, aparent neînfatisate instantei, caci nu se face nicio referire la existenta lor, cu toate ca au fost prezentate în instanta anterior închiderii dezbaterilor.
În cadrul prezente revizuiri este necesar ca instanta sa nu se limiteze la motivele de casare prevazute de art. 304 C.proc.civ., ci sa examineze cauza sub toate aspectele. Înscrisurile existente fac dovada ca reclamanta nu a contribuit cu nimic la realizarea asa-numitei „case noi” (extinderea vechii constructii), aceasta având la momentul edificarii vârsta de 13-14 ani.
Art. 129 nu se regaseste în Codul de procedura civila, instanta gresind si sub acest aspect.
Prin cererea în completare depusa la data de 11 ianuarie 2010, revizuienta a solicitat a-i fi acordate si despagubiri morale în valoare de 10.000 lei, precum si „ … contravaloarea uzurii fizice în cuantum de 10% din valoarea de piata a partii mele de mostenire …”, aceasta ca urmare a faptului ca de la data pornirii procesului, în anul 2001, si pâna în prezent, imobilul litigios a suferit degradari.
Prin întâmpinare intimata K.M. a solicitat respingerea cererii de revizuire sub motivul ca aceasta nu întruneste conditiile pretinse de art. 322 C.proc.civ.
Cu privire la cererea de revizuire astfel formulata, instanta are în vedere urmatoarele:
Astfel cum rezulta din dispozitiile art. 322 C.proc.civ., hotarârile instantelor de recurs pot fi atacate cu revizuire doar atunci când evoca fondul.
În mod constant, atât doctrina cât si jurisprudenta au stabilit ca evocarea fondului prin hotarârea instantei de recurs se realizeaza numai atunci când instanta, admitând recursul, a casat hotarârea atacata si a rejudecat pricina sau când în recurs s-au depus înscrisuri noi, aflate în legatura cu solutionarea pe fond a cauzei si care au fost analizate de catre instanta de recurs.
Chiar daca sensul sintagmei „evocarea fondului” ar fi extins, concluzia de tras ramâne totusi cea potrivit careia atunci când instanta de recurs nu a facut, prin hotarârea sa, analiza de fond a pricinii, neabordând pricina fara a se limita la verificarea de legalitate la care se refera art. 304 C.proc.civ., nu ne aflam în fata unei hotarâri care, în sensul evocatelor prevederi ale art. 322 C.proc.civ., sa evoce fondul.
În prezentul proces, decizia atacata nu întruneste cerintele legale în raport de care sa poata fi supusa revizuirii, caci ea este data în recurs, însa în cuprinsul ei nu a fost evocat fondul.
Prin decizia civila nr. 2226/R din 28 octombrie 2009, Curtea de Apel, ca instanta de recurs, a respins ca nefondat recursul declarat de pârâta S.E., fara însa a evoca fondul pricinii, astfel ca prezenta cerere de revizuire apare ca inadmisibila, nemaifiind posibila, din acest motiv, cercetarea motivelor de revizuire formulate de catre pârâta.
Este inadmisibila si cererea pârâtei revizuiente de a-i fi platite despagubiri morale, precum si daune corespunzatoare uzurii fizice a imobilului în litigiu, caci este de principiu ca, afara de cazurile expres si limitativ prevazute de lege, în caile de atac nu sunt îngaduite cereri noi. Or, cererea revizuientei are, sub aspectul mentionat, caracterul unei cereri noi, ceea ce o face inadmisibila, obligând la respingerea ei.