Revocarea din funcţia de director al unei unităţi de învăţământ, ocupată cu delegaţie până la organizarea concursului. Competenţa instanţei de dreptul muncii în soluţionarea contestaţiei împotriva acestui act unilateral. Nelegalitatea deciziei de revocare

Dosar Nr. 454/C.A. (10.08.2007)

Revocarea din functia de director al unei unitati de învatamânt, ocupata cu delegatie pâna la organizarea concursului. Competenta instantei de dreptul muncii în solutionarea contestatiei împotriva acestui act unilateral. Nelegalitatea deciziei de revocare întemeiata pe dispozitiile art. 263 C. muncii

Decizia nr. 454 din 10 august 2007

Prin cererea înregistrata la Tribunalul Iasi, reclamanta I.J. a chemat în judecata pe pârâtii I.S.J. - Iasi si A.M. solicitând anularea deciziei nr. 372/2005.

În motivarea actiunii, reclamanta a aratat ca a fost numita cu delegatie în functia de director la Scoala J., pâna la organizarea concursului de ocupare a postului de director, iar pârâtul I.S.J. - Iasi a emis decizia nr. 372 privind eliberarea sa din functie si decizia nr. 373 de numire în functie de director a învatatorului V.B.

Mai arata reclamanta ca, în perioada celor cinci ani de activitate, nu i s-a imputat nimic, iar decizia nr. 372 a fost data cu aplicare retroactiva de la 1.09.2005, desi în perioada 1-19 septembrie 2005 a îndeplinit sarcinile din fisa postului de director.

Mai sustine reclamanta ca referatul întocmit de inspectorul A.M., prin care a solicitat emiterea deciziei de eliberare din functie, nu i-a fost comunicat.

Prin întâmpinarea formulata, pârâtul I.S.J. - Iasi a solicitat respingerea actiunii.

În motivarea pozitiei sale procesuale, pârâta a aratat ca reclamanta a fost numita pe post cu delegatie în fiecare an scolar, asa încât eliberarea sa din functie se poate face fara mentionarea motivului. Reclamanta nu are grade didactice si în anul scolar 2004 - 2005 a primit calificativul „insuficient”.

În urma cercetarii efectuate, a rezultat ca reclamanta nu mai avea dreptul sa fie mentinuta pe functia de director, deoarece nu putea participa la concursul pentru ocuparea acestui post, conform metodologiei de organizare si desfasurare a concursului.

Ulterior, reclamanta a solicitat si plata daunelor morale, iar prin precizarile depuse a aratat ca, prin decizia contestata, i s-a aplicat o sanctiune disciplinara, fara efectuarea cercetarii disciplinare prealabile, prevazuta sub sanctiunea nulitatii absolute. Nu sunt îndeplinite nici conditiile obligatorii prevazute de art. 268 alin. 2 C.muncii.

Partile au depus cópii de pe înscrisuri.

Instanta de judecata a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a pârâtei A.M.

Prin sentinta civila nr. 355 din 9.02.2007, Tribunalul Iasi a respins exceptia nulitatii absolute a deciziei invocata de contestatoare si a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a pârâtei A.M., cu consecinta respingerii contestatiei formulate în contradictor cu aceasta.

A fost admisa în parte contestatia formulata de contestatoarea I.J. în contradictor cu intimatul I.S.J. - Iasi si s-a dispus anularea deciziei nr. 372/9.09.2005 emisa de intimat.

Intimatul a fost obligat sa o repuna pe contestatoare în functia de director la Scoala J. si sa-i plateasca diferentele de salariu dintre salariul corespunzator functiei de director si salariul acordat, începând cu data de 1.09.2005, pâna la data repunerii în drepturi.

Au fost respinse capetele de cerere privind plata daunelor morale si a cheltuielilor de judecata.

Pentru a hotarî astfel, prima instanta a retinut urmatoarele:

Exceptia lipsei calitatii procesuale a pârâtei A.M. este întemeiata. Atât reclamanta, cât si pârâta au calitatea de angajati ai I.S.J. - Iasi.

Pârâta a întocmit referatul nr. 9897/2005, necontestat prin actiunea formulata la data de 29.11.2005, în calitate de inspector scolar.

Hotarârea contestata nr. 379/9.09.2005 este o masura a angajatorului, I.S.J. - Iasi, pârâta neavând calitate procesuala pasiva în cauza.

Prin decizia contestata s-a dispus eliberarea reclamantei din functia de director de la Scoala J. începând cu data de 1.09.2005. Pentru a dispune în acest sens, pârâtul I.S.J. - Iasi a avut în vedere referatul întocmitul de inspectorul A.M. În acest referat se mentioneaza ca eliberarea din functia de director cu delegatie se face chiar si în conditiile în care nu a fost savârsita nici o abatere de la disciplina muncii, fiind incidente dispozitiile art. 42 C.muncii. S-a retinut ca decizia nu este întemeiata pe dispozitiile art. 263 C.muncii, nefiind aplicabile nici dispozitiile art. 267 si 268 C.muncii, asa încât exceptia nulitatii absolute a deciziei este neîntemeiata.

Reclamanta a fost numita în functia de director la Scoala J. cu clasele I-VIII, prin decizia nr. 595 din 14.11.2004, cu delegare, pâna la organizarea concursului de ocupare a postului de director.

Desi, potrivit dispozitiilor art. 287 C.muncii, angajatorul are sarcina probei, acesta nu a facut dovezi din care sa rezulte organizarea unui concurs pentru ocuparea postului de director.

Mai mult, decizia a fost emisa la data de 9.09.2005, iar dispozitia privind eliberarea din functie de director este data începând cu 1.09.2005.

Pentru aceste considerente, vazând si dispozitiile art. 42 si 78 C.muncii, instanta a dispus anularea deciziei, repunerea reclamantei în functia de director si plata diferentelor salariale.

Motivat de faptul ca nu s-au facut dovezi din care sa rezulte ca din vina pârâtului i s-a cauzat reclamantei suferinte sau neplaceri si ca prin emiterea deciziei au fost atinse valori care sa necesite repararea lor prin acordarea de daune morale, a fost respinsa cererea reclamantei având acest obiect.

Instanta a mai retinut ca reclamanta nu a facut dovada efectuarii cheltuielilor de transport, cu bilete de la mijloacele de transport si nici dovada altor cheltuieli, fiind respinsa si cererea privind plata cheltuielilor de judecata formulata în baza art. 274 C.pr.civ.

Împotriva acestei sentinte a declarat recurs pârâtul I.S.J. - Iasi.

În motivarea recursului, încadrat în drept pe dispozitiile art. 304 pct. 4, 8 si 9 C.pr.civ., se sustine, în primul rând, ca, prin obligarea recurentului sa o mentina pe intimata pe postul de director, se încalca prevederile Statutului personalului didactic si Ordinul M.E.C. nr. 1342/2006, deoarece aceasta nu îndeplineste cumulativ mai multe cerinte. Instanta a încalcat limitele puterii judecatoresti, intervenind în activitatea unui organ al administratiei publice de stat. De altfel, decizia de revocare nici nu trebuia emisa, deoarece îsi încetase efectele specifice la 31 august 2005, fiind irelevant faptul ca decizia a fost emisa pe 9 septembrie 2005.

Mai sustine recurentul ca instanta nu a observat ca nu au fost încalcate nici prevederile Legii învatamântului, nici Statutul personalului didactic si nici Normele metodologice de organizare si desfasurare a concursului pentru ocuparea functiei de director.

În învatamânt, numirea cu delegatie se face pentru un an scolar, dar aceasta nu presupune tolerarea abaterilor inadmisibile de la normele de conduita în scoala, familie si societate.

Nu poate fi luata în seama nici afirmatia instantei în sensul ca intimata a fost numita director cu delegatie pâna la organizarea concursului, deoarece, în fiecare an, se emitea o noua decizie de numire. Daca intimata ar fi sustinut concursul pentru ocuparea functiei de director, numirea s-ar fi facut prin decizia recurentului. Intimata nu îndeplinea conditiile necesare, o dovada în acest sens fiind faptul ca nu a fost încheiat un contract de management educational.

Mai sustine recurentul ca nu impieteaza asupra legalitatii deciziei afirmatia instantei ca, în preambulul deciziei, nu au fost aratate faptele savârsite, conform art. 268 C.muncii, deoarece intimata a fost revocata din functie prin efectele unei decizii emise pentru anul scolar 2004-2005, nu pentru abateri disciplinare. Decizia de numire îsi încetase efectele specifice la data de 1 septembrie 2005, iar intimata nu a mai primit aprobare pentru scolar urmator, fiind investita o alta persoana în functia de director. Daca eliberarea din functie ar fi fost ca urmare a unor abateri disciplinare, ar fi fost aplicat art. 116 lit. e din Statutul personalului didactic.

De asemenea, instanta de judecata a trecut cu vederea si comportamentul inadmisibil al persoanei mandatate, care, prin înscrisurile depuse la dosar, a adus atingere prestigiului si demnitatii justitiei.

Concluzioneaza recurentul ca a retras unilateral puterile conferite intimatei, invocând în acest sens decizia nr. 942/2003 a Î.C.C.J. - Sectia contencios administrativ, ca eliberarea din functie nu a fost disciplinara si ca nu avea obligatia sa-si motiveze decizia de eliberare din functie.

Prin întâmpinarea formulata, intimata I.J. solicita respingerea recursului. Mentioneaza intimata ca recurentul urmareste întârzierea repunerii sale în functie si reabilitarea sa si sa îl mentina în functie de director pe învatatorul V.B.

De asemenea, prin motivele de recurs, s-a urmarit inducerea în eroare a instantei de judecata. Intimata sustine ca instanta de fond a fost indusa în eroare, fiind determinata sa nu admita exceptia nulitatii absolute, însa intimata precizeaza ca nu a declarat recurs împotriva sentintei.

Intimata a depus „precizari” în care îsi exprima „banuielile” legate de presiunile care s-ar face asupra instantei de recurs, solicitând analizarea mai multor aspecte de nelegalitate a deciziei contestate.

Nu au fost invocate din oficiu motive de ordine publica.

Analizând actele si lucrarile dosarului, precum si hotarârea instantei de fond, prin prisma criticilor formulate de recurent, Curtea a constatat ca recursul este nefondat pentru considerentele ce urmeaza:

Conform art. 281 C.muncii, jurisdictia muncii are ca obiect solutionarea conflictelor de munca cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea si încetarea contractelor individuale de munca. Art. 282 alin. 1 C.muncii prevede ca pot fi parti în conflictele de munca salariatii, precum si orice alta persoana titulara a unui drept sau a unei obligatii în temeiul prezentului cod, al altor legi sau al contractelor colective de munca, pe de o parte si angajatorii, persoane fizice sau juridice, pe de alta parte.

Asa cum a retinut si instanta de fond, intimata I.J. a fost numita în functia de director cu delegare de catre recurentul I.S.J. - Iasi, care a emis si decizia nr. 372 din 9.09.2005, contestata de intimata.

Asadar, decizia de eliberare din functia de director este un act unilateral de dreptul muncii, iar instanta de fond, competenta sa solutioneze cauza în conformitate cu prevederile art. 284 C.muncii si art. 2 pct. 1 lit. c C.pr.civ., a examinat legalitatea si temeinicia acestei decizii. În limitele atributiilor sale, instanta a dispus anularea deciziei nr. 372/9.09.2005 si repunerea intimatei în functia de director la Scoala J. Anularea unui act juridic, supus controlului instantelor judecatoresti, cu consecinta repunerii partilor în situatia anterioara, nu reprezinta o „ingerinta în activitatea unui organ al administratiei publice de stat”, calitate pe care recurentul nici nu o are în raporturile sale cu intimata.

În ceea ce priveste dispozitiile Legii învatamântului si Statutului personalului didactic, este evident ca prima instanta nu a constatat ca recurentul nu a încalcat aceste prevederi legale, generic invocate de recurent, în conditiile în care nu a examinat legalitatea deciziei contestate prin prisma acestor dispozitii.

Nici prevederile Ordinului nr. 3142/2006 al M.E.C., de asemenea generic invocate de recurent, nu sunt aplicabile în prezenta cauza.

La data de 9.09.2005, când a fost emisa decizia nr. 372, era în vigoare Ordinul nr. 4058/2005 al M.E.C., care prevedea, în art. 5, ca pentru postul neocupat prin concurs, inspectoratul scolar numeste director prin detasare în interesul învatamântului, pâna la organizarea unui nou concurs, asa cum de altfel se si mentioneaza în decizia nr. 595 din 14.11.2004, de numire a intimatei în functia de director.

Rezulta ca, la data emiterii deciziei contestate, nu erau aplicabile dispozitiile art. 5 din Ordinul nr. 3142/2005, care prevad ca numirea directorului se face pâna la organizarea unui nou concurs, dar nu mai târziu de sfârsitul anului scolar respectiv.

În acelasi sens, nu pot fi primite nici sustinerile recurentului care arata ca decizia de eliberare din functia de director a intimatei nici nu ar fi trebuit emisa, desi a fost emisa, deoarece decizia de numire si-ar fi încetat efectele specifice la data de 31 august 2005. Asadar, în mod corect a retinut prima instanta ca intimata a fost numita director cu delegatie pâna la organizarea unui nou concurs.

Sunt irelevante si sustinerile recurentului privind neîndeplinirea, de catre intimata, a conditiilor pentru ocuparea postului de director si neîncheierea unui contract de management educational.

Asa cum s-a aratat, prima instanta a examinat legalitatea deciziei prin care intimata a fost eliberata din functia de director cu delegatie, nu conditiile pe care trebuie sa le îndeplineasca o persoana pentru ocuparea, prin concurs, a postului de director, cu consecinta încheierii unui contract de management educational.

Recurentul are o pozitie contradictorie si în ceea ce priveste natura juridica a deciziei emise.

Astfel, pe de o parte sustine ca nu putea tolera abaterile inadmisibile de la normele de conduita în scoala, familie si societate, iar pe de alta parte ca intimata nu a fost revocata din functie pentru abateri disciplinare, nefiind aplicabile dispozitiile art. 116 lit. e din Statutul personalului didactic. Aceasta în conditiile în care instanta de fond a respins exceptia nulitatii absolute, invocata de intimata, retinând ca decizia de eliberare din functie nu este întemeiata pe dispozitiile art. 263 C.muncii, deci, implicit, ca masura eliberarii din functia de director nu este o sanctiune disciplinara, prevazuta de art. 116 lit. e din Legea nr. 128/1997.

De asemenea, nu are relevanta nici decizia de speta a Î.C.C.J.-Sectia contencios administrativ, invocata de recurent. Instanta de fond nu a evaluat competentele manageriale ale cadrului didactic de conducere, care nu fac obiectul controlului judecatoresc în contencios administrativ, ci a examinat legalitatea deciziei de eliberare din functia de director cu delegatie a intimatei. De altfel, chiar recurentul arata ca i-a retras unilateral puterile pe care le-a conferit intimatei, fara a fi necesara o motivare, deci nu a avut loc o evaluare a competentei manageriale a intimatei, evaluare care sa fi fost supusa controlului judecatoresc.

Fata de considerentele expuse, avându-se în vedere si dispozitiile art. 312 alin. 1 C.pr.civ., s-a respins recursul si s-a mentinut sentinta.

Intimata nu a formulat recurs în ceea ce priveste solutia instantei de fond de respingere a cererilor privind plata daunelor morale si plata cheltuielilor de judecata în prima instanta.

Având în vedere ca, din înscrisurile depuse în copie, nu rezulta care sunt cheltuielile de judecata efectuate de intimata în recurs si cuantumul acestora, cererea privind plata acestor cheltuieli, formulata în conditiile art. 274 C.pr.civ. a fost respinsa de Curte.