Decizia civila nr. 1577/15.02.2010 pronuntata de Tribunalul Dâmbovita în dosarul nr. 1577/315/2009
Prin cererea înregistrata la Judecatoria T. sub nr. 1577/315/2009, reclamantii M.F. si M. M., în contradictoriu cu pârâtii M. M.Gh. si M. M., au solicitat rezilierea contractului intitulat ,,de vânzare-cumparare cu clauza de întretinere” autentificat sub nr.3031/06.05.2004 de BNP-N.D.
În motivarea actiunii reclamantii au aratat ca prin contractul de vânzare-cumparare cu clauza de întretinere autentificat sub nr.3031/06.05.2004 au vândut pârâtilor o doua corpuri de casa si terenul în suprafata de 2602 m.p. intravilan Potrivit clauzei stipulate expres în acest act , pârâtii trebuiau sa le acorde întretinere pe tot timpul vietii , obligatie care consta în : locuinta în casa înstrainata , asigurarea hranei zilnice prin aprovizionare cu toate cele necesare , încalzirea locuintei si asigurarea iluminatului electric prin achitarea facturilor la timpul potrivit , îngrijirea în caz de boala sau neputinta cu asistenta medicala si medicamente pe cheltuiala cumparatorilor ori de câte ori este nevoie precum si obligatia ca , dupa deces , sa –i înmormânteze si sa le faca pomenile , dupa datina.
Au mai aratat reclamantii ca, desi sunt persoane în vârsta si au nevoie de sprijin si ajutor pentru treburile gospodaresti, de aproximativ trei ani pârâtii nu le mai asigura nici macar strictul necesar , în sensul ca , daca în primii doi ani , le mai aduceau medicamente , hrana ,lemne , uneori mai achitând si lumina , în ultimii trei ani , acestia au uitat de reclamanti , de fiecare data motivând ca au si ei copii e întretinut , cheltuieli mari reprosându-le ca ,,daca tot traiesc , sa se descurce singuri”. De asemenea, reclamantii au mai aratat ca la data încheierii contractului nu a fost achitata suma de 15.000 lei, inserarea mentiunii referitoare la pretul în bani , fiind o simpla formulare a contractului .
În drept cererea de chemare în judecata a fost întemeiata pe dispozitiile art. 1020, 1021 , 1639 cod civil.
Prin întâmpinarea depusa prin serviciul Registratura, semnata doar de pârâtul M. Gh., desi în partea introductiva se arata ca este formulata si de M. M., se solicita admiterea actiunii întrucât datorita starii de sanatate a pârâtei, cumparatorii nu si-au mai putut tine promisiunea de acordare a întretinerii catre cei doi reclamanti vânzatori. De asemenea, prin întâmpinare se mai arata ca nu s-au dat si nu s-au primit banii la întocmirea actului autentic, inserarea mentiunii referitoare la pretul în bani , fiind o simpla formulare a contractului.
Pârâta M. M. a formulat întâmpinare prin care solicita respingerea cererii reclamantilor motivat de faptul ca din momentul perfectarii actului în discutie , pârâtii si-au îndeplinit cu buna-credinta obligatiile asumate prin acesta , nefiind adevarate sustinerile reclamantilor din cererea de chemare în judecata. Se mai arata în întâmpinarea formulata de catre M. M. ca partile locuiesc în aceeasi curte , reclamantii ocupând casa C2 indicata în contract, iar reclamantii nu au avut nemultumiri în legatura cu întretinerea acordata, au avut întotdeauna hrana, medicamente , lemne pentru încalzit , au fost platite întotdeauna si la timp facturile de energie electrica, iar reclamantul a suferite trei operatii al caror cost a fost suportat si de catre pârâti. De asemenea în întâmpinare se mai arata ca boala de care sufera pârâta nu a dus la diminuarea executarii obligatiei de întretinere datorata reclamantilor, iar adevaratul motiv al promovarii actiunii de fata este dat de faptul ca relatiile dintre soti fiind deteriorate, pârâtul M. Gh. intentioneaza sa se desparta de ea si sa micsoreze comunitatea de bunuri prin readucerea în patrimoniul vânzatorilor, care sunt parintii acestuia, a bunurilor vândute prin contractul a carei rezolutiune se solicita.
La termenul din 27.05.2009, la solicitarea instantei de fond, reclamantii au precizat în scris actiunea aratând ca solicita desfiintarea în parte a contractului, doar cu privire la nerespectarea obligatiei de întretinere.
În fata instantei de fond s-au administrat probele cu înscrisuri, interogatoriile partilor si au fost audiati martorii N.C., D.I. si G. C.
Prin sentinta civila nr. 3688/01.07.2009 pronuntata de catre Judecatoria T. în dosarul nr. 1577/315/2009 s-a respins cererea formulata de catre reclamanti, acestia fiind obligati la plata cheltuielilor de judecata catre pârâta M. M.
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de fond a retinut ca asa numitul contract de întretinere este un contract atipic caruia, în masura în care partile contractante nu au prevazut expres alte reguli , i se aplica regulile generale din materia obligatiilor prevazute de art. 942- 1222 aflate în Titlul III intitulat ,, Despre contracte sau conventii” al Cartii a III a codului civil.
A mai retinut instanta de fond, printre altele, ca, asa cum rezulta din interpretarea art.1021 cod civil , pentru a se dispune desfiintarea unui contract prin rezolutiune sau reziliere , este necesar a fi îndeplinite urmatoarele conditii : una dintre parti sa nu-si fi îndeplinit obligatiile ce-i revin , asumate printr-un contract sinalagmatic ; neexecutarea sa fi fost imputabila partii care nu si-a îndeplinit obligatia ; debitorul obligatiei sa fi fost pus în întârziere , în conditiile prevazute de lege.
În ceea ce priveste vinovatia , instanta de fond a constatat ca art.1021 nu prevede expres aceasta conditie , însa a apreciat ca , în aceasta privinta sunt aplicabile dispozitiile art. 1082 , 1083, 1085, cod civil referitoare la acordarea daunelor pentru neexecutarea unei obligatii asumate prin conventie de catre debitor, a apreciat ca aceste dispozitii sunt aplicabile întrucât art.1021 prevede ca , odata cu solicitarea desfiintarii conventiei, se pot cere si daune interese. Cum , asa cum s-a aratat , temeiul juridic al rezolutiunii consta în reciprocitatea si interdependenta obligatiilor reciproce ale obligatiilor iar conform art.1073 cod civil ,, Creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exacta a obligatiei, si în caz contrar are dreptul la dezdaunare.” , înseamna ca raspunderea contractuala reflectata în desfiintarea contractului , intervine doar în situatia în care exista vinovatia.
Instanta de fond, prin prisma elementului vinovatie , a apreciat ca rezolutiunea sau rezilierea se va dispune atunci când nu se face dovada existentei unei cauze straine care nu-i poate fi imputata debitorului si ca , potrivit art. 1169 cod civil, sarcina probei unei asemenea cauze îi revine debitorului obligatiei astfel neexecutate. În ceea ce priveste îndeplinirea cerintei privind punerea în întârziere a debitorului în formele prevazute de lege , instanta a apreciat ca în materia executarii obligatiilor de întretinere , devine aplicabil art. 1079 alin 2 punctul 3 codul civil potrivit caruia ,, Debitorul este de drept in întârziere: …3. când obligatia nu putea fi îndeplinita decât în un timp determinat, ce debitorul a lasat sa treaca.” , întrucât , prin natura sa , îndeplinirea acestui tip de obligatie nu suporta amânare. Instanta a apreciat ca aceste dispozitii , sunt unele speciale deoarece contin exceptii de la regula prevazuta de alineatul 1 al aceluiasi articol ( potrivit caruia ,, Daca obligatia consista in a da sau în a face, debitorul se va pune în întârziere prin o notificare ce i se va face prin tribunalul domiciliului sau.”) , astfel încât , conform regulilor de interpretare consacrate,se aplica prioritar fata de regula generala continuta de art. 1021 cod civil.
În privinta dovedirii pretentiilor partilor , prin prisma probelor administrate în cauza , instanta de fond a constatat ca legea nu prevede o ierarhie a probelor , astfel încât nicio proba nu are o valoare prestabilita în raport de celelalte probe, apreciind ca probele trebuie coroborate , pentru a putea stabili situatia de fapt.
A constatat instanta de fond ca potrivit art. 1174 cod civil ,, (1) Actul cel autentic sau cel sub semnatura privata are tot efectul între parti despre drepturile si obligatiile ce constata, precum si despre aceea ce este mentionat în act, peste obiectul principal al conventiei, când mentionarea are un raport oarecare cu acest obiect.( 2) Dar mentionarile care au de obiect un fapt cu totul strain de acela al conventiei, nu pot servi decât numai la un început de dovada.” Din coroborarea tuturor dispozitiilor legale , instanta a tras concluzia ca înscrisul autentic se bucura de o prezumtie de autenticitate si validitate , astfel încât , cel ce îl foloseste este scutit de orice dovada , proba contrara revenindu-i celui care îl contesta. Un înscris autentificat de catre notar conform art. 8 litera b din Legea 35/1995 , se bucura de o prezumtie de autenticitate si validitate , astfel încât , cel ce îl foloseste este scutit de orice dovada , proba contrara revenindu-i celui care îl contesta.
Instanta de fond a apreciat ca din coroborarea articolelor din codul civil citate în considerentele sentintei, rezulta ca , în situatia în care clauzele actului autentic sunt clar exprimate gramatical si nu exista o insuficienta, de orice natura, a acestora , interpretarea gramaticala este suficienta pentru a determina exact întelesul exact al clauzelor contractului .Astfel , a apreciat ca, daca nu exista aceste insuficiente , exista o prezumtie simpla (care poate fi rasturnata de catre partea interesata ) în sensul ca aceasta exprimare clara reprezinta si vointa interna a partilor contractante , iar daca exista o insuficienta , aceasta va fi rezolvata dupa regulile prevazute la art. 977 – 985 cod civil .
Cu privire la proba cu interogatoriul partilor, instanta de fond a considerat drept proba , conform art. 1170 cod civil , doar recunoasterile facute în contra lor de catre cei astfel interogati , nu si sustinerile facute în favoarea lor deoarece din interpretarea art. 1204 si urm. Cod civil rezulta ca marturisirea are valoare de proba doar daca este luata împotriva celui care a facut-o, nu si în favoarea sa. De asemenea , instanta de fond nu a socotit ca probe si nu a analizat, raspunsurile negative la întrebarile adresate si care nu pot fi socotite recunoasteri.
În privinta probei cu martori , instanta de fond a retinut ca declaratia data de o persoana în fata instantei depinde de mai multi factori printre care : gradul de instructie; capacitatea personala de percepere , stocare si redare a informatiilor reproduse în fata instantei ; gradul de emotivitate în fata unei autoritati cum este instanta ; locul fizic din care a perceput informatia ; intensitatea cu care faptul respectiv a trecut în constiinta martorului ; preocuparile sale obisnuite ; timpul care a trecut de la momentul perceperii faptului si pâna la redarea lui în fata instantei, de o mare importanta fiind si stabilirea sinceritatii martorului care trebuie sa fie facuta la modul concret , neexistând reguli prestabilite de lege .
Cu privire la prezumtii instanta de fond a constatat ca, desi din alineatul 1 al articolului 1202 rezulta ca prezumtia legala relativa dispensa de orice dovada pe acela în favoarea caruia este facuta , totusi întelesul acestei norme trebuie interpretat prin raportare la art.1199 Cod civil, respectiv , în sensul ca beneficiarul prezumtiei trebuie sa dovedeasca faptul vecin si conex pe care se sprijina prezumtia, iar prezumtia simpla ( cea reglementata de art.1203 cod civil) trebuie sa aiba greutate si puterea de a naste probabilitatea .
Aplicând toate aceste dispozitii legale incidente în speta dedusa judecatii instanta a retinut ca reclamantii au depus la dosar copia unui înscris intitulat ,,contract de vânzare-cumparare cu clauza de întretinere” , acesta fiind autentificat sub nr.3031/06.05.2004, înscris care are înfatisarea unui înscris autentic regulat întocmit , astfel încât se bucura de prezumtia ca el emana în realitate de la cel care figureaza ca semnatar si care, nefiind contestat de catre parti, face dovada celor mentionate în el. Din interpretarea gramaticala a acestui contact rezulta ca , în data de 6.05.2004 , reclamantii au înstrainat pârâtilor bunurile descrise în actiunea introductiva si ca s-a stabilit drept pret al vânzarii , suma de 150.000.000 lei precum si obligatia cumparatorilor de a-i întretine , pe tot timpul vietii, obligatie care consta în ,,locuinta în casa înstrainata, asigurarea hranei zilnice prin aprovizionare cu toate cele necesare , încalzirea locuintei si asigurarea iluminatului electric prin achitarea facturilor la timpul potrivit , îngrijirea în caz de boala sau neputinta cu asistenta medicala si medicamente pe cheltuiala cumparatorilor ori de câte ori este nevoie , precum si obligatia ca , dupa deces” sa-i înmormânteze si sa le faca pomenile dupa datina .
În ceea ce priveste calificarea juridica a acestui contract , instanta a constatata ca din interpretarea gramaticala a acestui contract , nu rezulta daca acesta este unul de vânzare cumparare sau unul de întretinere , astfel încât este necesar a se folosi ,pentru determinarea naturii contractului, în aceasta privinta , si alte reguli de interpretare în afara celei gramaticale precum si alte probe. Desi asistate juridic, partile nu au facut aprecieri cu privire la natura juridica a contractului în discutie , multumindu-se sa îl desemneze prin denumirea folosita de catre notarul public. Nici dupa ce instanta a facut constatarea cu privire la indicarea ca pret atât a obligatiei de întretinere cât si a sumei de bani , partile , asistate juridic , nu au facut vreo referire în acest sens. Totusi , instanta remarca faptul ca atunci când se refera la acest act , pârâta îl desemneaza drept contract de vânzare –cumparare ( ca de exemplu atunci când adreseaza întrebarile la interogatoriul pe care îl propune spre a fi lua pârâtilor ori când formuleaza întâmpinarea –vezi al patrulea alineat al paginii a doua a întâmpinarii) fara ca acest lucru sa fie urmat de un protest al partii adverse cu privire la o asemenea desemnare . Din interpretarea contractului instanta a apreciat ca acest contract este unul de întretinere care însa are particularitatea ca scopul principal urmarit de catre reclamanti este acela de a-si înstraina imobilul în schimbul întretinerii pe care pârâtii urma sa li-l dea numai în caz de necesitate , reclamantii fiind de acord ca ei sa suporte , în masura posibilitatilor lor ,o parte din cheltuielile gospodariei sau ale lor personale , inclusiv privind întretinerea sanatatii lor. Ca urmare , pentru a se produce rezilierea , trebuie ca întâi reclamantii sa faca dovada ca aveau nevoie de sprijin , fie total , fie în completarea , pentru ca pârâtii sa fie obligati sa faca dovada ca le-au acordat sprijinul la care s-au obligat.
Instanta a mai constat ca ,asa cum rezulta din declaratiile martorilor si din sustinerile partilor , reclamantii sunt parinti ai pârâtului M. Gh. si socrii ai pârâtei M. M. si locuiesc în aceeasi curte , dar în case separate. Din declaratia martorei D.I. a retinut ca din toamna anului 2008 , când fata pârâtilor a început liceul în T., pârâta a locuit cu aceasta în T.,venind însa la sfârsit de saptamâna la D. pentru a face menajul .Instanta a apreciat ca nu se poate da acestei situatii , semnificatia unei abandonari a domiciliului de la D., câta vreme pârâta se ocupa si de gospodaria din D., iar din probe nu rezulta ca a facut acest lucru peste vointa sotului sau . Instanta a constatat ca nu s-a facut dovada ca pârâtii mai aveau si o alta gospodarie ori ca în curte mai exista si alte constructii în afara acelora la care face referire contractul în discutie .
Cu privire la proba cu martori instanta a mai retinut ca din declaratia martorului N.C. rezulta ca acesta îl mai vedea pe reclamant cumparând lemne sau venind de la farmacie , ca atunci când postasul distribuia pensiile , observa cum reclamantul era cel care platea contravaloarea consumului de curent electric ,desi pârâta se afla si ea în preajma , dar pleca fara sa se intereseze de acest consum . Din declaratia martorei D.I. a rezultat ca aceasta a mers în gospodaria partilor , înca de când acestia s-au casatorit , fiind prietena de familie cu cele patru parti si ca , atunci când în locul casei nou construite ( pe lânga aceasta , acum mai exista si ,,odaitele” în care locuiesc reclamantii ) era vechea casa , partile mâncau împreuna , lucru pe care nu l-au mai facut dupa ce s-a construit casa noua , în care locuiesc pârâtii. Mai rezulta ca totusi , uneori , partile mai mâncau împreuna în curte precum si ca martora a vazut cum reclamanta , facând mâncare , le trimitea socrilor din aceasta dar si cum reclamanta îi chema pe pârâti la ea la masa. A aratat , ca si martora G.C., ca l-a vazut pe reclamant vopsind .Aceasta din urma martora a aratat ca l-a vizitat pe reclamant , dupa ce acesta a fost operat si ca acesta arata bine si nu i s-a plâns ca nu ar fi îngrijit. Martora D. I., a aratat ca atunci când reclamantul era bolnav , internat în spital , o vedea pe reclamanta plecând de acasa cu masina , spunând ca merge la socrul ei , ca soacra închidea portile în urma pârâtei .Martora a aratat ca a vazut cum , o data din cele trei rânduri când reclamantul a fost operat , pârâta l-a adus pe acesta de la spital . S-a retinut ca martorii audiati în cauza au aratat ca nu au auzit direct sau indirect, prin sat , ca între parti ar exista neîntelegeri sau ca pârâtii nu i-ar îngriji pe reclamanti ori sa se fi auzit scandal din gospodaria lor .Doar martorul N.C. a aratat ca în urma cu circa doua saptamâni reclamanta i-a povestit ca i-a cerut nurorii ei o camera în casa noua si ca aceasta a refuzat .A mai aratat ca în urma cu 14-15 zile a gasit-o pe reclamanta plângând , în timp ce se afla în casa fiicei martorului , casa în care la momentul vizitei lui ,aceasta din urma si reclamanta se gaseau încuiate.
Instanta de fond coroborând toate declaratiile martorilor , a apreciat ca nu exista elemente pentru a considera declaratiile acestora ca nesincere , deoarece martorii nu s-au contrazis în propriile declaratii , nu s-au ferit sa dea detalii iar acolo unde nu au cunoscut un aspect , au raspuns ca nu stiu –fara ca afirmatia lor sa fie contrazisa de alte probe - si deoarece declaratiile lor nu au fost contrazise în mod rezonabil de alte probe .În ceea ce priveste dovada faptelor la care fac referire aceste declaratii , instanta apreciaza ca declaratiile sunt apte pentru a face o asemenea dovada..
A mai retinut instanta de fond ca doar în declaratia martorului N. C. în partea în care a aratat ca în urma cu circa doua saptamâni reclamanta i-a povestit ca i-a cerut nurorii ei o camera în casa noua si ca aceasta a refuzat precum si ca în urma cu 14-15 zile a gasit-o pe reclamanta plângând, declaratia acestui martor nu se coroboreaza cu restul declaratiilor celorlalti martori .Astfel , instanta a apreciat ca aceasta declaratie nu poate fi apta de a face dovada ca între pârâta si reclamanti existau neîntelegeri anterioare promovarii prezentei actiuni deoarece , martorul a aflat despre presupusa neîntelegere , abia dupa momentul promovarii actiunii . Instanta a apreciat ca , prin ipoteza, daca niste persoane se judeca în contradictoriu , se presupune ca între ele ,dupa acel moment , exista probleme ; a apreciat ca prezinta interes , din acest punct de vedere , situatia dintre ele anterior actiunii în justitie. Pe de alta parte simpla povestire a reclamantei , necoroborata cu alte probe demne de a fi luate în seama , nu poate fi socotita o dovada, deoarece nu poate fi de conceput ca o persoana ( care va deveni ori este parte într-un dosar ) sa-i relateze alteia anumite aspecte si apoi sa le transforme în probe prin simpla reproducere a acestora de catre cel devenit martor . A interpreta altfel , ar însemna a considera drept dovada a celor astfel relatate , chiar declaratia indirecta în favoarea sa data în fata instantei de catre respectiva parte , ceea ce nu este permis de lege , din interpretarea art. 1204 si urm. Cod civil rezultând ca marturisirea are valoare de proba doar daca este luata împotriva celui care a facut-o , nu si în favoarea sa.
Desi au solicitat proba cu doi martori , reclamantii nu au adus decât unul singur ; nici nu au mentionat numele celui de-al doilea , pentru ca instanta sa poata fi pusa în pozitia de a administra aceasta proba , cu toate ca li s-a atras atentia asupra obligatiei lor de urmarire a finalizarii procesului .Nu au reusit sa propuna un martor care sa confirme cele aratate de catre ei în actiune cu privire la lipsa de îngrijire .
A mai apreciat instanta ca doar interpretând contractul ca fiind unul de întretinere care însa are particularitatea ca scopul principal urmarit de catre reclamanti este acela de a-si înstraina imobilul în schimbul întretinerii , se explica de ce , pâna de curând , între parti nu au existat discutii cu toate ca reclamantii mai suportau o parte din cheltuieli si gospodareau în mare parte singuri, cu toate ca nu locuiau în casa noua .Pentru a trage aceasta concluzie , nu este de neglijat faptul ca partile locuiau în aceeasi curte si ca pârâtii erau fiul si respectiv nora reclamantilor .Ori , într-o asemenea situatie, este de presupus ca pretentiile parintilor /socrilor nu puteau sa fie atât de severe ca atunci când între întretinut si întretinator nu exista relatii de strânsa rudenie .Interpretarea acestui contract –si în lipsa unor probe contrare – nu poate fi rupta de traditia din societatea româneasca , notorie , conform careia , spre deosebire de alte popoare , parintii români înteleg sa-si sprijine copiii chiar si atunci când acestia îsi întemeiaza propriile familii, indiferent de vârsta acestor copii si conform careia , aceeasi copii îi sprijina pe parinti abia când acestia nu se mai pot ocupa singuri de ei . De asemenea , conform aceleiasi traditii, de regula , dupa încheierea acestui tip de acte , parintii nu asteapta sa fie în totalitate întretinuti de copiii lor.
De asemenea instanta de fond a tinut cont si de faptul ca ,potrivit aceleiasi traditii dar si regimului juridic al edificarii constructiilor, de regula ,atunci când copiii majori construiesc în curtea parintilor , acestora nu li se transfera dreptul de proprietate asupra terenului iar autorizatia se elibereaza pe numele parintelui care , de regula apare în acte ca titular al dreptului de proprietate .Pârâta a invocat în întâmpinare faptul ca aceasta constructie noua este ridicata exclusiv de ea si sot , însa nu a reusit sa dovedeasca acest lucru în timp ce reclamantii au depus la dosar copia autorizatiei de construire eliberata pe numele reclamantului si ,,documentatie tehnica pentru obtinerea autorizatiei de construire proprietate M. M. si M. Gh.” întocmita în mai 1996 .Instanta apreciaza ca desi o asemenea documentatie nu face dovada dreptului de proprietate (pentru ca legea nu-i stabileste o asemenea valoare) , totusi vine în sprijinul prezumtiei simple ca aceasta constructie a fost edificata , cel putin , de cele patru parti, daca nu doar de reclamanti,câta vreme reclamantul a acceptat ca într-un asemenea act premergator sa fie mentionat si numele fiului .Instanta apreciaza însa ca aceasta prezumtie nu este suficienta pentru dovedirea unui drept de proprietate asupra constructiei C1 , exclusiv al pârâtilor sau comun cu reclamantii. Fara a a-si propune sa analizeze daca s-a facut o asemenea dovada , instanta a apreciat însa ca prezumtia amintita imediat anterior este de natura sa sprijine cealalta prezumtie analizata mai sus cu ocazia stabilirii naturii contractului .
A mai retinut instanta de fond ca este notoriu faptul ca nu se face de catre notari o personalizare a contractelor pe care le autentifica , folosindu-se contracte ,,tip” în care sunt schimbate doar datele concrete ale partilor si ale bunurilor ce fac obiectul unui asemenea act, exprimarea dintr-un astfel de contract fiind una ,,standard” .
Instanta a apreciat în functie de toate probele administrate ca nu sunt îndeplinite cerintele pentru a dispune desfiintarea contractului pentru ca pârâtii si-au îndeplinit obligatiile contractuale. În ceea ce priveste perioada ulterioara promovarii prezentei actiuni , instanta a apreciat ca si daca s-ar face dovada ca pârâta nu mai locuieste în acest imobil si nu îsi mai îndeplineste obligatiile asumate , daca s-ar face dovada ca este împiedicata ( inclusiv prin refuzul reclamantilor ) sa le mai presteze întretinerea la care s-a obligat alaturi de sot , acest lucru nu ar justifica desfiintarea contractului deoarece nu este îndeplinita cerinta privind culpa sa deoarece nimeni nu poate invoca propria turpitudine pentru a cere protejarea unui drept .
Împotriva acestei sentinte, reclamantii, în termen legal, au formulat recurs. Prin motivele de recurs reclamantii au criticat sentinta instantei de fond ca fiind nelegala si netemeinica.
Au aratat recurentii ca instanta de fond doar a enumerat clauzele contractului facând o analiza a acestora de maniera unui curs de drept civil, dar fara a analiza pe fond situatia de fapt. Instanta de fond a preluat doar frânturi din declaratiile martorilor, în special a martorei D.I., care a relatat si ca reclamanta, batrâna fiind aducea de mâncare la sfârsit de saptamâna pârâtilor iar alteori îi invita si la masa în conditiile în care pârâta M. M., din toamna anului 2008, locuia la T. în cursul saptamânii, iar când revenea în comuna D., la sfârsitul saptamânii, nu avea grija de reclamanti, ci chiar îi insulta.
Mai arata reclamantii în motivarea recursului ca instanta de fond nu a tinut cont de raspunsurile la interogatoriu date de catre cei doi reclamanti si nici de înscrisurile de la dosar din care rezulta ca acestia îsi plateau singuri energia electrica si medicamentele. De asemenea, instanta de fond nu a luat în calcul întâmpinarea formulata de catre pârâtul M. Gh. din care rezulta ca de aproximativ 3 ani starea de sanatate a pârâtei M.M. nu mai permite acesteia sa îngrijeasca reclamantii.
De asemenea, se mai arata în motivarea recursului ca instanta de fond nu a tinut cont de recunoasterea la interogatoriu a pârâtei M. M. în sensul ca a parasit domiciliul comun ca urmare a neîntelegerilor avute cu sotul sau, pârâtul M. Gh., ca a iesit la pensie pe caz de boala cu o pensie de 500 lei si ca nu a mai fost interesata de clauza contractuala.
O alta critica a solutiei instantei de fond vizeaza aspectul ca instanta de fond a retinut ca nu s-a facut dovada ca pârâtii mai aveau si o alta gospodarie ori ca în curte exista si alte constructii. În privinta acestui aspect, arata reclamantii recurenti, rezulta din toate probele administrate ca imobilul C2 este ocupat de reclamanti, iar în imobilul C1 locuiau pârâtii.
Se mai arata de recurenti ca scopul urmarit printr-un contract de vânzare cumparare cu clauza de întretinere este ca prestarea obligatiei de întretinere sa fie permanenta si nu sporadica, indiferent de mijloacele materiale ale creditorilor întretinerii, obligatia contractuala neputând fi confundata cu obligatia legala în care acordarea întretinerii depinde de nevoia celui îndreptatit sa o primeasca. Din probatoriul administrat, arata recurentii, rezulta culpa exclusiva a pârâtilor în neîndeplinirea obligatiilor contractuale, culpa recunoscuta de catre pârâtul M. Gh., pozitia pârâtei M. M. fiind determinata de refuzul reclamantilor de a o despagubi cu o suma de un miliard lei vechi pentru a fi de acord cu rezilierea contractului în discutie.
Se mai precizeaza prin motivele de recurs ca înainte de construirea casei noi, respectiv anterior anului 1996, toate partile locuiau împreuna, dar dupa edificarea acestei constructii pârâtii locuiesc în casa noua iar reclamantii într-o bucatarie din paianta degradata si deteriorata, cu podeaua rupta. Când reclamanta a solicitat nurorii sale sa le permita a ocupa o camera în casa noua, aceasta a refuzat iar instanta de fond nu a tinut cont de acest aspect si nici de raspunsul la interogatoriu al reclamantilor conform caruia M. M. le-a pus hârtiile în brate si le-a precizat ca nu are grija de ei, dar pot sa se duca sa strice actul.
Se solicita admiterea recursului, casarea sentintei recurate, iar pe fond, admiterea cererii reclamantilor astfel cum a fost precizata.
La data de 09.11.2009, în calea de atac a recursului, intimatul M. Gh. a depus întâmpinare solicitând admiterea recursului formulat de catre reclamantii recurenti, întâmpinarea acestuia fiind o reluare a motivelor de recurs depuse de catre recurentii reclamanti.
S-a acordat un termen pentru lipsa de aparare intimatei M. M. si un termen pentru solutionarea litigiului pe cale amiabila. S-a facut dovada de catre recurenti ca au formulat cerere de stramutare a cauzei la o alta instanta egala în grad, din certificatul emis de catre Înalta Curte de Casatie si Justitie rezultând ca stramutarea are termen pe data de 22 aprilie 2010. Nu s-a facut dovada suspendarii prezentei cauze pâna la solutionarea cererii de stramutare.
S-a facut dovada de catre intimata pârâta M. M. ca pe rolul Judecatoriei T. se afla dosarul nr. 4/315/2010 având ca obiect desfacerea casatoriei dintre M. Gh. si M. M., actiunea fiind formulata de catre M. Gh.
Intimata pârâta M. M. nu a formulat întâmpinare în calea de atac a recursului.
Analizând sentinta recurata, prin prisma criticilor formulate, a actelor si lucrarilor dosarului, precum si a dispozitiilor legale incidente în cauza, tribunalul retine urmatoarele:
Prin sentinta civila nr. 3688/01.07.2009 pronuntata de catre Judecatoria T. în dosarul nr. 1577/315/2009 s-a respins cererea formulata de catre reclamanti, acestia fiind obligati la plata cheltuielilor de judecata catre pârâta M. M. Pentru a pronunta aceasta solutie instanta de fond a retinut ca, din probele administrate, nu rezulta nerespectarea de catre pârâti a obligatiilor contractuale asumate prin contractului intitulat ,,de vânzare-cumparare cu clauza de întretinere” autentificat sub nr.3031/06.05.2004 de BNP-N.D.
Pe fondul cauzei deduse judecatii tribunalul retine aceeasi situatie de fapt retinuta si de instanta de fond, respectiv încheierea acestui contract între parti în anul 2004, obiectul contractului fiind acordarea de catre pârâti de întretinere pe tot timpul vietii reclamantilor , obligatie care consta în : locuinta în casa înstrainata , asigurarea hranei zilnice prin aprovizionare cu toate cele necesare , încalzirea locuintei si asigurarea iluminatului electric prin achitarea facturilor la timpul potrivit, îngrijirea în caz de boala sau neputinta cu asistenta medicala si medicamente pe cheltuiala cumparatorilor ori de câte ori este nevoie precum si obligatia ca , dupa deces , sa –i înmormânteze si sa le faca pomenile , dupa datina.
Cu privire la criticile aduse sentintei instantei de fond, tribunalul retine ca acestea sunt total neîntemeiate. Astfel, în primul motiv de recurs, se reproseaza instantei de fond ca ar fi tratat în mod teoretic problema dedusa judecatii, tinând practic un curs de drept civil. Este adevarat ca în considerentele sentintei se face o ampla analiza a contractului de vânzare cumparare cu clauza de întretinere, contract atipic si aleatoriu si a clauzelor acestuia, dar aceasta nu poate constitui un motiv de recurs, cu atât mai mult cu cât toate sustinerile facute de catre instanta de fond sunt întemeiate, bazate pe un amplu studiu al problemei de drept deduse judecatii. Cel mult, sustinerile prea ample ar putea constitui un motiv de apreciere pentru activitatea magistratului care s-a aplecat cu atentie asupra tuturor aspectelor teoretice si practice ale problemei puse în discutie prin declansarea litigiului dintre parti.
Cu privire la critica neanalizarii de catre instanta de fond a tuturor probelor administrate, respectiv declaratii de martori, interogatorii si înscrisuri, tribunalul constata ca si aceasta critica este neîntemeiata. Astfel, instanta de fond a analizat toate declaratiile martorilor audiati în cauza si a precizat de ce retine doar anumite aspecte si nu retine aspectele din declaratia martorului N. C. care vizeaza situatia creata dupa introducerea cererii de chemare în judecata. Cu privire la sustinerea ca martora D.I. ar fi relatat si ca reclamanta, batrâna fiind aducea de mâncare la sfârsit de saptamâna pârâtilor iar alteori îi invita si la masa în conditiile în care pârâta M. M., din toamna anului 2008, locuia la T. în cursul saptamânii, tribunalul apreciaza ca aceasta declaratie a fost avuta în vedere de catre instanta de fond, din contextul declaratiei rezultând bunele relatii dintre parti pe tot parcursul existentei contractului, inclusiv dupa ce pârâta M. M. a început sa locuiasca în timpul saptamânii la T., cu fiica sa minora. Din declaratia acestei martore nu rezulta sub nici o forma ca atunci când revenea în comuna D., la sfârsitul saptamânii, pârâta nu avea grija de reclamanti, ci chiar îi insulta, astfel cum sustin în mod neîntemeiat si fara nici o proba în acest sens, recurentii reclamanti.
Cu privire la invocarea de catre recurentii reclamanti a împrejurarii ca, în sentinta pronuntata, instanta de fond nu a tinut cont de raspunsurile la interogatoriu date de ei si de pârâtul M.Gh., în mod justificat si cu explicatiile legale s-a aratat în considerentele sentintei ca, din interpretarea art. 1204 si urm. Cod civil rezulta ca marturisirea are valoare de proba doar daca este luata împotriva celui care a facut-o , nu si în favoarea sa, interogatoriul luat fiind o marturisire a partii.
Cu privire la faptul ca instanta de fond nu a tinut cont de întâmpinarea formulata de catre pârâtul M. Gh., tribunalul retine ca acesta apare ca fiind persoana direct interesata în înlaturarea imobilelor din patrimoniul comun al celor doi soti câta vreme între acestia exista un proces de divort, iar la instanta de fond exista dovada neîntelegerilor dintre ei. Depunerea în instanta de recurs a dovezii existentei procesului de divort vine sa întareasca probatoriul efectuat în fata instantei de fond cu privire la adevaratul scop al actiunii de fata care nu este unul bazat pe reala culpa a pârâtilor în neexecutarea contractului de întretinere ci unul patrimonial dat de încercarea pârâtului M.Gh. ca, folosindu-se de reclamanti, sa diminueze comunitatea de bunuri a sotilor cu terenul si constructiile cuprinse în acest contract ce se solicita a fi desfiintat.
De asemenea este neîntemeiat si motivul de recurs ce vizeaza gresita retinere de catre instanta de fond a împrejurarii ca pe teren sunt doua constructii iar reclamantii locuiesc în casa veche, edificata anterior anului 1996. Instanta de fond a retinut exact situatia de fapt, respectiv ca, prin buna învoiala partile au decis astfel, iar împrejurarea ca din acte nu rezulta ca pârâtii au edificat singuri imobilul nou este de asemenea corect retinuta atâta vreme cât autorizatia de construire este pe numele reclamantului.
Cu privire la existenta înscrisurilor privind plata energiei electrice si a celor privind cumpararea de medicamente, înscrisuri existente la dosarul de fond, tribunalul retine ca aceste înscrisuri au fost avute în vedere de instanta de fond la pronuntarea hotarârii. Referirile ample la traditia familiei extinse românesti vin sa confirme aceste aspecte, iar împrejurarea ca anumite facturi au fost platite de catre reclamanti nu face, prin ea însasi, dovada neîndeplinirii obligatiilor pârâtilor. Doar unita cu alte probe, care nu exista însa la dosarul cauzei, aceasta dovada putea duce instanta la concluzia neîndeplinirii obligatiei contractuale de catre pârâti.
Pe cale de consecinta, tribunalul constata ca instanta de fond a pronuntat o sentinta legala si temeinica, întemeiata pe probele de la dosarul cauzei si pe un amplu studiu de teorie si practica judiciara combinat cu consideratii pertinente despre prezumtii, despre obiceiul locului, despre psihologia martorilor si a partilor. De asemenea, tribunalul constata ca nici unul dintre motivele de recurs nu este întemeiat.
Pe cale de consecinta si pentru considerentele invocate, tribunalul, în temeiul dispozitiilor art. 312 Cod procedura civila, urmeaza a respinge recursul ca nefondat si a mentine sentinta recurata ca fiind legala si temeinica.