R O M Â N I A
JUDECATORIA TÂRGU MURES
Dosar nr. 5023/320/2007
SENTINTA CIVILA NR. 3708
Sedinta publica din data de 13 mai 2009
Instanta constituita din:
PRESEDINTE: PAUL MIRCEA
GREFIER: XXXXXXX
Pe rol pronuntarea actiunii civile formulata de reclamantul XXXXXXX, în contradictoriu cu pârâtii XXXXXXX si XXXXXXX, având ca obiect rezolutiunea conventiei s.a.
La apelul nominal facut în sedinta publica se constata lipsa partilor.
Procedura de citare este legal îndeplinita.
S-a facut referatul asupra cauzei, de catre grefierul de sedinta, dupa care:
Datele privitoare la dezbateri, prezenta si sustinerile partilor au fost consemnate în încheierea de sedinta din data de 29.04.2009, care alaturi de încheierea de amânare a pronuntarii din data de 6 mai 2009, face parte integranta din prezenta hotarâre, când instanta având nevoie de timp pentru studiul actelor si lucrarilor dosarului a amânat pronuntarea pentru sedinta publica de azi.
I N S T A N T A
Deliberând asupra cauzei civile de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea de chemare în judecata înregistrata pe rolul Judecatoriei Târgu Mures la data de 13.07.2007, sub nr. 5023/320/2007, reclamantul pârât XXXXXXX, i-a chemat în judecata pe pârâtii XXXXXXX si XXXXXXX, solicitând instantei ca prin hotarârea ce o va pronunta sa dispuna:
- rezolutiunea conventiei intitulate „Promisiune de vânzare-cumparare” încheiata cu pârâtii privind imobilul situat în mun. Târgu Mures, B-dul 22 Decembrie 1989, nr. 101, ap. 1, jud. Mures, la data de 11.01.2000;
- evacuarea pârâtilor din imobilul cu pricina;
- obligarea pârâtilor la plata cheltuielilor de judecata.
În sustinerea cererii formulate, reclamantul a aratat ca a încheiat acutul ce-l contesta fiind convins ca semneaza un contract de închiriere cu pârâtii, având nevoie de bani, fiind om în vârsta, bolnav si fara mijloace de trai decente, fiind suferind de diabet zaharat si stând mai mult prin spitale. Potrivit reclamantului, în anul 2004 când a avut nevoie de extrasul de carte funciara, a constatat ca pârâtii sunt trecuti si ei în acest document. A învederat reclamantul ca niciodata nu a avut intentia sa-si vânda casa, deoarece nu are o alta locuinta, în prezent locuind în satul sau natal. În fine, potrivit celor indicate în cerere, reclamantul a cumparat imobilul cu pricina de la stat, fiind înscris pe numele sau în CF nr. 1389/II, nr. top. 696, 697/2/21/7, iar suma platita de pârâti reprezenta chiria achitata în avans – 5.000 lei (50.000.000 ROL) – deoarece pretul real al casei se cifreaza la mai multe miliarde lei vechi, suma primita fiind derizorie pentru a fi considerata drept pret de vânzare-cumparare.
Cererea nu a fost motivata în drept.
La termenul din 05.11.2007, la solicitarea instantei de judecata, reclamantul a depus la dosar o precizare scrisa a cererii de chemare în judecata (fila 11), precizare prin care a solicitat introducerea în cauza si a sotiei sale XXXXXXX, în calitate de reclamanta, iar cu privire la fondul pricinii a solicitat admiterea actiunii si anularea contractului pentru viciu de consimtamânt si cauza ilicita.
În motivare, reclamantul a aratat ca el împreuna cu sotia sa au fost indusi în eroare de catre cumparatori, cu care s-au înteles sa le închirieze imobilul, nici într-un caz sa îl vânda lor. Totodata, potrivit celor mentionate, vânzarea nici nu era posibila, având interdictie de la lege, iar despre posibilitatea promisiunii de vânzare, reclamantul si sotia sa nu au cunoscut nimic. În fine, potrivit reclamantului, aceasta conventie este lovita de nulitate si pentru cauza sa ilicita, respectiv imorala, constând în aceea ca imobilul are un pret cu mult mai mare, pretul din acest act, de 5.000 lei, fiind unul derizoriu fata de valoarea sa reala. A indicat reclamantul, ca suma de bani primita de la pârâti reprezenta doar plata anticipata a chiriei.
În drept, au fost indicate prevederile art. 948 pct. 2 si 4, art. 953, 954, 961 C. civ. si cele ale art. 274 C. pr. civ.
În probatiune s-a solicitat încuviintarea probei cu înscrisuri, cu interogatoriu si alte probe necesare solutionarii cauzei.
La termenul din data de 17.12.2007, numita XXXXXXX a fost introdusa în cauza în calitate de intervenient fortat în interes propriu, în conformitate cu dispozitiile art. 57 C. pr. civ.
În fine, la o noua solicitare a instantei, la termenul din data de 11.02.2008 (fila 24), reclamantul si-a precizat din nou actiunea, în sensul ca solicita nulitatea actului atacat, pentru eroare-obstacol asupra actului juridic încheiat si pentru cauza ilicita pentru pret derizoriu, respectiv un pret care nu corespundea la data întocmirii actului.
Pentru dovedirea celor pretinse, reclamantul a depus la dosar copia înscrisului intitulat „Promisiune de vânzare-cumparare”, autentificat sub nr. 40 la data de 11.01.2000. De asemenea, pe parcursul procesului s-au depus o serie de acte medicale privindu-l pe reclamant, care au fost înlaturate de instanta ca neavând relevanta în raport de obiectul si cauza procesului. În fine, reclamantul a depus la dosar si înscrisuri emanând de la Camera Notarilor Publici Târgu Mures privind estimarea preturilor informative aplicate de notarii publici în cursul anului 2000.
Pârâtii XXXXXXX si XXXXXXX au formulat întâmpinare si cerere reconventionala (filele 20, 21).
Prin întâmpinare s-a solicitat respingerea actiunii reclamantului si a intervenientei fortate în interes propriu întrucât consimtamântul partilor a fost dat prin înscris autentic, iar reclamantul si sotia sa, dupa citirea actului, au acceptat autentificarea lui. În ceea ce priveste rezolutiunea actului, nici aceasta nu este justificata temeinic, deoarece desfacerea contractului în acest mod nu poate avea loc decât în conditiile aratate în conventie, iar pentru rezolutiunea judiciara a conventiei reclamantii trebuie sa faca dovada unei neexecutari a obligatiilor carora li s-a dat nastere.
În drept, au fost invocate prevederile art. 115-118 C. pr. civ.
Prin cererea reconventionala pârâtii reclamanti au solicitat ca pârâtii reclamanti sa fie obligati la:
- încheierea actului translativ al dreptului de proprietate, inclusiv la consfintirea întabularii dreptului de proprietate al imobilului situat în mun. Târgu Mures, b-dul 22 Decembrie 1989, nr. 101, jud. Mures, înscris în CF nr. 1389/II Sângeorgiu de Mures, nr. top. 696, 697/2/21/7, pe numele pârâtilor reclamanti, iar în caz contrar sa se pronunte o hotarâre care sa tina loc de consimtamânt al pârâtilor reclamanti;
- plata cheltuielilor de judecata.
În motivarea cererii reconventionale, pârâtii reclamanti au aratat ca prin conventia intitulata „Promisiune de vânzare-cumparare” partile s-au obligat reciproc la încheierea actului notarial translativ al dreptului de proprietate asupra imobilului constructie situat în mun. Târgu Mures, b-dul 22 Decembrie 1989, nr. 101, jud. Mures, înscris în CF nr. 1389/II Sângeorgiu de Mures, nr. top. 696, 697/2/21/7, inclusiv la întabularea dreptului de proprietate în favoarea pârâtilor reclamanti. Potrivit celor mentionate, transmiterea efectiva a dreptului de proprietate si întabularea urmau sa se realizeze în momentul în care legea permitea acest lucru, la împlinirea termenului restrictiv de 10 ani, deci nu mai devreme de 15.07.2007. Or, potrivit celor indicate în cererea reconventionala, din cererea de chemare în judecata a reclamantilor pârâti rezulta refuzul acestora de a încheia actul translativ de proprietate.
În drept, au fost invocate prevederile art. 119-120 C. pr. civ.
Cererea reconventionala a fost timbrata cu suma de 1.884 lei taxa judiciara de timbru si 5 lei timbru judiciar.
În dovedirea celor sustinute prin întâmpinare si prin cererea reconventionala, pârâtii reclamanti XXXXXXX si XXXXXXX au depus copia înscrisului intitulat „Promisiune de vânzare-cumparare”, autentificat sub nr. 40 la data de 11.01.2000, extras de carte funciara pentru imobilul în litigiu, documente privind cumpararea imobilului de catre reclamant si intervenienta fortata în interes propriu în temeiul Legii nr. 112/1995.
La termenul din data de 19.05.2008 s-a procedat la administrarea probei cu interogatoriul partilor din proces (filele 34, 35).
Instanta de judecata a încuviintat la acelasi termen de judecata proba cu expertiza tehnica în constructii având ca obiective stabilirea valorii de circulatie a imobilului situat în mun. Târgu Mures, b-dul 22 Decembrie 1989, nr. 101, jud. Mure, la data încheierii promisiunii de vânzare-cumparare, respectiv ianuarie 2000, precum si stabilirea valorii de circulatie actuale, fara a se tine cont de valoarea investitiilor efectuate de catre pârâti.
Expertiza a fost efectuata, iar raportul de expertiza a fost depus la dosar (filele 66-70).
La data de 09.02.2009 reclamantul XXXXXXX a formulat obiectiuni la raportul de expertiza întocmit, obiectiuni care au fost respinse de instanta de judecata la termenul din data de 25.03.2009 (fila 80). Argumentele în favoarea solutiei respingerii acestor obiectiuni au fost expuse pe larg de catre instanta de judecata prin încheierea de sedinta de la termenul mai sus amintit, motiv pentru care nu vor fi reiterate în cuprinsul acestei hotarâri.
Analizând coroborat actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
La data de 11.01.2000 s-a încheiat între reclamantul pârât XXXXXXX si intervenienta fortata în interes propriu XXXXXXX, pe de o parte si pârâtii reclamanti XXXXXXX si XXXXXXX, pe de alta parte, o conventie intitulata „Promisiune de vânzare-cumparare” (fila 2) prin care numitii XXXXXXX si XXXXXXX, în calitate de promitenti-vânzatori s-au obligat sa vânda în viitor imobilul constructie, situat în mun. Târgu Mures, b-dul 22 Decembrie 1989, nr. 101, jud. Mures, înscris în CF nr. 1389/II Sângeorgiu de Mures, nr. top. 696, 697/2/21/7, compus din doua camere, o bucatarie, o camara, un antreu, iar numitii XXXXXXX si XXXXXXX, în calitate de promitenti-cumparatori s-au obligat sa cumpere în viitor imobilul descris mai sus.
Partile s-au obligat reciproc la încheierea actului notarial translativ al dreptului de proprietate asupra imobilului, inclusiv la consimtirea întabularii dreptului de proprietate în cartea funciara, în favoarea dobânditorilor, de îndata ce conditiile prevazute de lege pentru acestea vor fi fost îndeplinite, însa nu mai târziu de 15.07.2007.
Actul scris intitulat „Promisiune de vânzare-cumparare” a fost încheiat în forma înscrisului autentic si asa cum rezulta din interpretarea continutului sau, acesta nu consfintea transmiterea dreptului de proprietate, ci dadea nastere numai la o obligatie de încheiere în viitor, între parti, a unui contract de vânzare-cumparare. De remarcat însa, ca desi contractul de vânzare-cumparare nu a fost perfectat, partile au îndeplinit obligatiile specifice acestui act juridic translativ de proprietate chiar de la momentul încheierii promisiunii bilaterale de vânzare-cumparare. Înca din anul 2000 pretul stabilit a fost achitat în întregime promitentilor-vânzatori, iar imobilul a fost predat efectiv promitentilor-cumparatori.
De asemenea, trebuie sa evidentiem ca imobilul constructie, situat în mun. Târgu Mures, b-dul 22 Decembrie 1989, nr. 101, jud. Mures, înscris în CF nr. 1389/II Sângeorgiu de Mures, nr. top. 696, 697/2/21/7, compus din doua camere, o bucatarie, o camara, un antreu, care face obiectul litigiului, a fost grevat de o interdictie de înstrainare pentru o perioada de 10 ani, întrucât a fost cumparat de reclamant si de intervenienta fortata în interes propriu, în temeiul Legii nr. 112/1995 (filele 55-57).
Plecând de la aceasta situatie de fapt, relevata de instanta, reclamantul XXXXXXX si intervenienta fortata în interes propriu XXXXXXX au solicitat anularea promisiunii de vânzare-cumparare întocmite, invocând în cele din urma, ca motive de nulitate, eroarea-obstacol asupra actului juridic încheiat si cauza ilicita pentru pret derizoriu, respectiv un pret care nu corespundea la data întocmirii actului.
În ceea ce priveste pretinsa eroare-obstacol, instanta retine ca este vorba despre asa-numita eroare distructiva de vointa (error in negotium), când falsa reprezentare cade asupra naturii actului juridic care se încheie, în sensul ca o parte crede ca se încheie un anumit act juridic, iar cealalta parte crede ca se încheie un alt act juridic, iar sanctiunea sa specifica este nulitatea absoluta a actului cu pricina.
În situatia concreta însa, nu exista nicio dovada care sa sustina existenta unei astfel de erori. Fiind pe terenul unui proces civil, trebuie sa acceptam ca principiul disponibilitatii impune reclamantului o serie de obligatii procesuale, printre care si aceea de aduce probe în sustinerea afirmatiilor sale. În acelasi sens joaca si un alt principiu – eius incumbit probatio qui dicit non qui negat – precum si dispozitiile art. 1169 C. civ., potrivit carora „cel ce face o propunere înaintea judecatii trebuie sa o dovedeasca”.
Reclamantul a nesocotit sistematic aceste principii si aceste dispozitii legale, întrucât nu a propus nicio proba care sa formeze instantei convingerea ca sustinerile sale sunt adevarate. Mai mult decât atât, o serie de argumente pot fi desprinse din ansamblul probelor administrate, iar acestea impun tocmai concluzia contrara, aceea ca reclamantul si intervenienta fortata în interes propriu cunosteau întocmai semnificatia actului juridic încheiat.
Mai întâi, operatiunea juridica dintre parti a fost inclusa într-un act autentic, care din acest punct de vedere are o putere probatorie mai mare si prin formalismul sau suplimentar este de natura sa încredinteze instanta ca partile au cunoscut continutul si semnificatia juridica a clauzelor inserate într-însul.
În al doilea rând, imobilul constructie, situat în mun. Târgu Mures, b-dul 22 Decembrie 1989, nr. 101, jud. Mures, înscris în CF nr. 1389/II Sângeorgiu de Mures, nr. top. 696, 697/2/21/7, compus din doua camere, o bucatarie, o camara, un antreu, care face obiectul litigiului, a fost grevat de o interdictie de înstrainare pentru o perioada de 10 ani, întrucât a fost cumparat de reclamant si de intervenienta fortata în interes propriu, în temeiul Legii nr. 112/1995. Or, este de notorietate în practica judiciara din întreaga tara, ca fostii chiriasi, dobânditori ai unor astfel de imobile, în conditiile existentei unei asemenea interdictii de înstrainare, au încercat sa eludeze prevederea legala amintita tocmai prin încheierea unor antecontracte de vânzare-cumparare, cu executarea completa a obligatiilor în continutul specific al unui veritabil contract de vânzare-cumparare, urmând ca ulterior, la expirarea interdictiei cu pricina, sa se perfecteze si din punct de vedere formal actul translativ de proprietate. La fel s-a procedat si în cazul partilor din acest proces, neexistând niciun indiciu ca între ele s-ar fi dorit de fapt sa se încheie un contract de închiriere.
În fine, un alt argument, chiar mai puternic, este reprezentat de raspunsul reclamantului si al intervenientei fortate în interes propriu, dat cu ocazia interogatoriului administrat (fila 35). Cele doua parti au recunoscut ca s-a încheiat o promisiune de vânzare-cumparare prin care s-au obligat sa vânda pârâtilor reclamanti casa, la expirarea interdictiei de înstrainare, cu mentiunea ca în caz de neîntelegere ar fi urmat sa le dea banii înapoi. Tot reclamantul si intervenienta fortata în interes propriu au indicat ca suma de 5.000 lei a fost un avans din pretul de vânzare, urmând ca pretul final sa fie stabilit la data vânzarii efective. Pornind de la aceste afirmatii, instanta poate concluziona ca reclamantul si intervenienta fortata în interes propriu au fost pe deplin constienti de semnificatia juridica a actului pe care l-au încheiat.
În ceea ce priveste celalalt motiv de nulitate, cauza ilicita pentru pret derizoriu, respectiv un pret care nu corespundea la data întocmirii actului, se impun în prealabil anumite clarificari terminologice, decurgând din confuziile facute de reclamant personal ori prin avocat, în cuprinsul cererii de chemare în judecata si al precizarilor scrise si orale ulterioare. Astfel, este evident ca din punct de vedere teoretic, asa-zisul pret derizoriu nu are nicio legatura cu pretinsa cauza ilicita. În realitate, pretul derizoriu si cauza ilicita sunt notiuni juridice distincte, intentia reclamantului fiind în sensul de a solicita anularea actului juridic atacat pentru lipsa obiectului ca urmare a neseriozitatii pretului. Întreaga teorie a conditiilor actului juridic civil si cu precadere aceea a conditiilor de valabilitate a contractului de vânzare-cumparare, arata în mod corect ca pretul vânzarii trebuie sa fie unul serios, adica sa reprezinte intentia partilor, un echivalent valoric al lucrului cumparat. Cu alte cuvinte el nu trebuie sa fie derizoriu. Pretul vânzarii nu tine de cauza actului juridic, ci de obiectul acestuia. Cauza este data de reprezentarea în mintea vânzatorului a prestatiei cumparatorului (aceea de plata a pretului), dar nu are nicio legatura cu problema juridica pusa în discutie în speta.
Analizând pe fondul ei solicitarea reclamantului de constatare a caracterului derizoriu al pretului, instanta apreciaza a aceasta este neîntemeiata, pentru motivele ce vor fi expuse în continuare. Pretul platit de pârâtii reclamanti XXXXXXX si XXXXXXX pentru cumpararea imobilului, în data de 11.01.2000, a fost de 5.000 lei (50.000.000 ROL).
În cursul procesului, la solicitarea reclamantului, a fost administrata proba cu expertiza, stabilindu-se faptul ca valoarea de circulatie a imobilului la nivelul anului 2000 se situa sub pretul tehnic de 6.132 lei, iar pretul stabilit de parti – 5.000 lei – a fost apropiat de realitate. S-a aratat în cuprinsul raportului de expertiza, ca în anul 2000 preturile constructiilor se situau, în jud. Mures, sub preturile tehnice. Marirea preturilor la nivelul preturilor tehnice, iar apoi peste acestea, a intervenit dupa anii 2004-2005, dupa ce s-a putut pleca la munca în strainatate si dupa ce bancile au acordat cu mai multa usurinta credite.
Vazând aceste considerente ale expertului, precum si concluziile formulate de acesta, instanta apreciaza ca pretul stabilit în cuprinsul promisiunii de vânzare-cumparare nu poate fi în niciun caz considerat derizoriu.
De asemenea, reclamantul a depus la dosar si înscrisuri emanând de la Camera Notarilor Publici Târgu Mures privind estimarea preturilor informative aplicate de notarii publici în cursul anului 2000. Desi din aceste documente (filele 86-89) rezulta ca str. 22 Decembrie 1989 s-ar situa în zona I a mun. Târgu Mures, trebuie sa remarcam din raportul de expertiza aflat la dosar, ca imobilul este situat la limita orasului, la intrarea dinspre Sângeorgiu de Mures, nicidecum în centru localitatii, asa cum a sustinut reclamantul. De altfel, aceasta constatare este întarita si de faptul ca imobilul cu pricina este trecut într-o carte funciara ce tine de com. Sângeorgiu de Mures. Prin urmare, la un moment dat, terenul pe care a fost construit se gasea în raza administrativ-teritoriala a acestei comune.
În fine, chiar daca am accepta fara rezerve preturile informative indicate la fila 88 din dosar, totusi, pentru casa în discutie, un pret minim ar fi de 8.000 lei, ceea ce ar justifica o data în plus concluzia ca pretul de 5.000 lei nu poate fi considerat derizoriu.
Pretul poate fi superior sau inferior valorii bunului care formeaza obiectul vânzarii, partile contractului fiind libere sa determine atât valoarea bunului, cât si pretul vânzarii, echivalenta dintre pret si valoarea bunului fiind una relativa. Pentru a fi derizoriu (infim), pretul stabilit de parti în contract trebuie sa fie atât de disproportionat fata de valoarea bunului vândut, încât practic sa nu existe pret, iar prefigurarea primirii sumei de bani sa nu poata constitui cauza obligatiei asumate de vânzator de a transmite proprietatea lucrului vândut. Or, în cauza de fata, o atare concluzie nu se poate impune. Chiar daca pretul ar fi mai mic decât media perioadei avute în vedere (11.01.2000), situatia poate fi explicata prin aceea ca în realitate între parti nu s-a încheiat un contract de vânzare-cumparare, ci o promisiune bilaterala de vânzare-cumparare. Bunul care constituie obiect al prefiguratei vânzari a fost grevat de o interdictie de înstrainare pâna în anul 2007, ceea ce fara îndoiala, a creat promitentilor-cumparatori un disconfort suficient de mare pentru a justifica negocierea unui pret mai mic decât cel pe care l-ar fi platit pentru un bun care nu era grevat de o astfel de interdictie.
Pe cale de consecinta, vazând toate aceste considerente, vazând si dispozitiile art. 948 pct. 2 si 4, art. 953, 954, 961 C. civ., instanta va respinge ca neîntemeiata, cererea principala formulata de reclamantul pârât XXXXXXX, domiciliat în com. Urmenis, nr. 60, jud. Bistrita Nasaud, în contradictoriu cu pârâtii reclamanti XXXXXXX si XXXXXXX, domiciliati în com. Sângeorgiu de Mures, str. Principala, nr. 1312, jud. Mures si intervenienta fortata în interes propriu XXXXXXX, domiciliata în com. Urmenis, nr. 60, jud. Bistrita Nasaud.
Totodata, întrucât reclamantul este cel care pierde procesul, în temeiul art. 274 C. pr. civ., va fi respinsa si cererea sa de obligare a pârâtilor la plata cheltuielilor de judecata.
În ceea ce priveste cererea reconventionala, prin care pârâtii reclamanti au solicitat obligarea reclamantului pârât si a intervenientei fortate în interes propriu sa procedeze în calitate de vânzatori, la încheierea actului translativ de proprietate cu pârâtii reclamanti în calitate de cumparatori, precum si sa consimta la întabularea pe numele pârâtilor reclamanti a dreptului de proprietate asupra imobilului constructie, situat în mun. Târgu Mures, b-dul 22 Decembrie 1989, nr. 101, jud. Mures, înscris în CF nr. 1389/II Sângeorgiu de Mures, nr. top. 696, 697/2/21/7, compus din doua camere, o bucatarie, o camara, un antreu, instanta o apreciaza ca întemeiata si drept urmare, o va admite motivele care stau la baza acestei solutii fiind expuse în continuare.
Dupa cum s-a aratat deja în cuprinsul acestor considerente, între reclamantul pârât XXXXXXX si intervenienta fortata în interes propriu XXXXXXX, pe de o parte si pârâtii reclamanti XXXXXXX si XXXXXXX, pe de alta parte, s-a încheiat o promisiune bilaterala de vânzare-cumparare, pe care instanta de judecata o apreciaza ca valabila.
În ciuda acestui fapt însa, la expirarea interdictiei de vânzare a imobilului, când conditiile prevazute de lege o permiteau, reclamantul pârât si intervenienta fortata în interes propriu nu s-au mai prezentat la notar pentru a perfecta contractul de vânzare-cumparare la a carui încheiere în viitor, s-au obligat.
Promisiunea bilaterala de vânzare-cumparare este un contract prin care ambele parti se obliga sa încheie în viitor, la pretul stabilit, contractul de vânzare-cumparare. Plecând de la aceasta definitie sintetica, trebuie sa concluzionam ca în temeiul promisiunii bilaterale de vânzare-cumparare, partile nasc obligatii de a face reciproce, constând în aceea ca ele îsi asuma îndatorirea ca în viitor sa încheie chiar contractul de vânzare-cumparare promis, cu toate consecintele ce decurg de aici.
În situatiile de tipul celei din speta, în care lucrul se mai gaseste în patrimoniul vânzatorului si nu exista alte impedimente legale, în lumina principiului executarii în natura a obligatiilor si repararii în natura a prejudiciului, vazând totodata prevederile art. 1073 si art. 1077 C. civ., instanta apreciaza ca este întemeiata cererea reconventionala formulata de pârâtii reclamanti XXXXXXX si XXXXXXX si drept consecinta, o va admite.
Pentru motivele expuse mai sus, instanta îi va obliga pe reclamantul pârât XXXXXXX si pe intervenienta fortata în interes propriu XXXXXXX sa procedeze în calitate de vânzatori, la încheierea actului translativ de proprietate cu pârâtii reclamanti XXXXXXX si XXXXXXX în calitate de cumparatori, precum si sa consimta la întabularea pe numele pârâtilor reclamanti a dreptului de proprietate asupra imobilului constructie, situat în mun. Târgu Mures, b-dul 22 Decembrie 1989, nr. 101, jud. Mures, înscris în CF nr. 1389/II Sângeorgiu de Mures, nr. top. 696, 697/2/21/7, compus din doua camere, o bucatarie, o camara, un antreu.
În caz de refuz, prezenta hotarâre va tine locul consimtamântului reclamantului pârât XXXXXXX si al intervenientei fortate în interes propriu XXXXXXX.
Totodata, în temeiul art. 274 C. pr. civ., constatând ca pârâtii reclamanti sunt cei carora li se admite cerere, instanta îl va obliga pe reclamantul pârât, la plata catre cei dintâi, a sumei de sumei de 1889 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, suma compusa din 1884 lei taxa judiciara de timbru si 5 lei timbru judiciar. În acest sens, instanta are în vedere înscrisul aflat la fila 27 din dosar, care consfinteste plata sumei respective.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Respinge ca neîntemeiata, cererea principala formulata de reclamantul pârât XXXXXXX, domiciliat în com. Urmenis, nr. 60, jud. Bistrita Nasaud, în contradictoriu cu pârâtii reclamanti XXXXXXX si XXXXXXX, domiciliati în com. Sângeorgiu de Mures, str. Principala, nr. 1312, jud. Mures si intervenienta fortata în interes propriu XXXXXXX, domiciliata în com. Urmenis, nr. 60, jud. Bistrita Nasaud.
Admite cererea reconventionala formulata de pârâtii reclamanti XXXXXXX si XXXXXXX, în contradictoriu cu reclamantul pârât XXXXXXX si cu intervenienta fortata în interes propriu XXXXXXX.
Obliga pe reclamantul pârât XXXXXXX si pe intervenienta fortata în interes propriu XXXXXXX sa procedeze în calitate de vânzatori, la încheierea actului translativ de proprietate cu pârâtii reclamanti XXXXXXX si XXXXXXX în calitate de cumparatori, precum si sa consimta la întabularea pe numele pârâtilor reclamanti a dreptului de proprietate asupra imobilului constructie, situat în mun. Târgu Mures, b-dul 22 Decembrie 1989, nr. 101, jud. Mures, înscris în CF nr. 1389/II Sângeorgiu de Mures, nr. top. 696, 697/2/21/7, compus din doua camere, o bucatarie, o camara, un antreu.
În caz de refuz, prezenta hotarâre tine locul consimtamântului reclamantului pârât XXXXXXX si al intervenientei fortate în interes propriu XXXXXXX.
Respinge ca neîntemeiata cererea reclamantului pârât de obligare a pârâtilor reclamanti la plata cheltuielilor de judecata.
Obliga reclamantul pârât la plata catre pârâtii reclamanti a sumei de 1889 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, compuse din 1884 lei taxa judiciara de timbru si 5 lei timbru judiciar.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronuntata în sedinta publica, astazi 13.05.2009.
PRESEDINTE GREFIER
Paul Mircea XXXXXXX
Red. P.M./Dact. P.M.
6 ex./29.06.2009