Drept procesual civil
Decizie civila
Executare silita
Rolul activ al judecatorului în procesul civil, nu trebuie sa afecteze principiul disponibilitatii si echilibrul procesual dintre parti, ci trebuie sa dea eficienta intereselor generale consacrate prin normele imperative, menite sa concureze la solutionarea cauzelor în mod legal si într-un termen rezonabil.
(Trib. Bistrita-Nasaud, sect. civ., dec. nr. 406/R/5 noiembrie 2009, nepublicata)
Prin sentinta civila nr. 4117 din 2 iulie 2009 pronuntata de Judecatoria Bistrita în dosarul nr. 1040/190/2009 s-a respins ca neîntemeiata contestatia la executare si cererea de suspendare a executarii silite formulata de contestatoarea SC U.D. SRL, în contradictoriu cu intimatul Z. K. A. si a fost obligata contestatoarea sa plateasca intimatului suma de 1500 lei cheltuieli de judecata.
Împotriva acestei sentinte în termen legal a promovat recurs contestatoarea.
Examinând sentinta atacata prin prisma criticilor formulate precum si din oficiu sub toate aspectele, potrivit disp.art.3041 si 306 alin.2 Cod procedura civila, tribunalul retine ca nu sunt date motive de casare a hotarârii judecatoresti pronuntata de prima instanta, hotarâre ce întruneste atributele temeiniciei si legalitatii.
Mentiunile recurentei vizând solutionarea cauzei cu încalcarea disp.art.138 si urm.Cod procedura civila si art.6 CEDO ce garanteaza un proces echitabil, prin ignorarea înscrisului „cu caracter de aparare de fond, reprezentând în realitate o veritabila actiune în simulatie” nu pot fi primite.
În sedinta publica din data de 25 iunie 2009 reprezentantul contestatoarei a depus la dosar scriptul intitulat „precizare” în cuprinsul caruia, în esenta, în procedura contestatiei la executare silita pe care el însusi a demarat-o reclama caracterul simulat al contractului de împrumut autentificat sub nr. 1417/2008 al Notarului Public G. G. S., titlul executoriu a carui executare o contesta în cauza pendinte.
Împrejurarile vizând aspectele de ordin procedural pretins nerespectate evocate în cererea de recurs nu se constituie în motive de casare a hotarârii judecatoresti, instantei de fond neputându-i-se imputa exercitarea defectuoasa ori neexercitarea prerogativelor atribuite de legiuitor. Contrar celor sugerate de recurenta, disp.art.129-130 Cod procedura civila, care reglementeaza rolul activ al judecatorului în procesul civil, nu trebuie sa afecteze principiul disponibilitatii si echilibrul procesual dintre parti, ci trebuie sa dea eficienta intereselor generale consacrate prin normele imperative, menite sa concureze la solutionarea cauzelor în mod legal si într-un termen rezonabil. În aceste scop judecatorul cerceteaza aspectele reglementate de normele de ordine publica. Rolul activ al judecatorului trebuie sa se armonizeze cu obligatia partilor de a-si exercita drepturile procesuale cu buna-credinta. Asadar rolul activ al judecatorului nu devine un mijloc de promovare al conduitei procesuale arbitrare a partilor, instanta neputându-se substitui partii, indiferent daca beneficiaza sau nu de asistenta unui avocat.
Optiunea instantei de fond de a solutiona pricina la termenul de judecata din data de 25 iunie 2009 si de a nu mai amâna judecarea cauzei este corecta, judicios dându-se eficienta disp.art.399 alin.3 teza a II-a Cod procedura civila, care instituie un fine de neprimire a contestatiei la executare în care se invoca apararile de fond în contra titlului executoriu de felul celui în discutie (care nu emana de la instanta judecatoreasca), în ipoteza în care legea prevede o alta cale de atac în cadrul careia partea sa-si poata valorifica apararile sale.
Contrar sustinerilor contestatoarei-recurente, în ipoteza data particularitatea situatiei este determinata de faptul ca titlul executoriu îl reprezinta un act notarial, iar art.100 alin.1 si 3 din L.361/1995 a notarilor publici si a activitatii notariale reglementeaza în mod expres actiunea în anulare a actelor autentice notariale.
Este adevarat ca în cazul în care executarea silita se face în temeiul unui titlu executoriu ce nu este emis de o instanta judecatoreasca, Codul de procedura civila prevede ca debitorul are dreptul sa invoce, pe calea contestatiei, toate apararile de fond referitoare la existenta, întinderea si valabilitatea creantei constatate prin respectivul titlul executoriu. Totusi posibilitatea utilizarii apararilor de fond este conditionata de inexistenta unor mijloace procedurale speciale pentru realizarea dreptului, în cadrul carora sa poata fi invocate. Daca însa legea pune la dispozitia debitorului o cale de atac speciala, cum este actiunea în anulare în materia titlurilor executorii ce nu provin de la organe de jurisdictie, de exemplu cea reglementata de art.100 din L.36/1995 înainte evocat, acesta nu mai poate sa utilizeze aparari de fond în cadrul contestatiei la executare.
O asemenea prevedere nu constituie o îngradire a liberului acces la justitie ori la un proces echitabil de vreme ce partea interesata poate folosi apararile respective, potrivit optiunii sale, în una sau alta dintre caile de atac pe care le are la dispozitie. Adoptarea acestei masuri nu face, în realitate, decât sa dea expresie preocuparii legiuitorului de a preveni abuzul de drept constând în invocarea acelorasi aparari în doua cai de atac diferite, în scopul tergiversarii cauzelor aflate pe rolul instantelor judecatoresti. Întrucât accesul liber la justitie, ca de altfel orice drept fundamental, consacrat ca atare de Constitutie, are caracter legitim numai în masura în care este exercitat cu buna-credinta, în limitele rezonabile, cu respectarea drepturilor si intereselor în egala masura ocrotite ale celorlalte subiecte de drept, stabilirea de catre legiuitor a acestor limite nu aduce nici o îngradire în sine, ci, dimpotriva, creeaza premisele valorificarii sale în concordanta cu exigentele generale proprii unui atare drept, sens în care Curtea Constitutionala s-a pronuntat prin Decizia nr. 454/2003.
Eronat se afirma în recurs si oportunitatea disjungerii actiunii în simulatie conturata prin scriptul depus în sedinta publica din data de 25 iunie 2009. În cadrul procesual al contestatiei la executare o atare pretentie poarta atributul inadmisibilitatii, pentru considerentele înainte expuse, disjungerea acestei cereri, care sa fie apreciata ulterior cauza prejudiciala, determinanta pentru suspendarea judecarii contestatiei la executare nu era nicidecum oportuna, operatia juridica invocata de recurenta putând conduce cel mult la tergiversarea judecarii cauzelor.
Cum nu subzista nici unul dintre motivele de recurs reglementate de art. 304 Cod procedura civila de natura a determina casarea ori modificarea hotarârii primei instante, pentru considerentele de fapt si drept expuse, în temeiul art. 312 Cod procedura civila recursul declarat va fi respins ca nefondat, iar în baza art. 274 din acelasi cod recurenta va fi obligata sa-i plateasca intimatului 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentând onorar avocat.