ROLUL ACTIV AL JUDECATORULUI
Dispozitiile art. 129 – 130 Cod procedura civila, care reglementeaza rolul activ al judecatorului în procesul civil nu trebuie sa afecteze principiul disponibilitatii si echilibrul procesual dintre parti, ci trebuie sa dea eficienta intereselor generale consacrate prin normele imperative, menite sa concure la solutionarea cauzelor în mod legal si într-un termen rezonabil.
Prin cererea înregistrata la Judecatoria Pucioasa sub nr. 243/283 din 06.02.2009 reclamantul R.V. a chemat în judecata pe pârâtul P.C. pentru ca prin sentinta ce se va pronunta debitoarea sa fie obligat sa plateasca suma de 6.500 lei.
În motivarea cererii reclamantul arata ca a dus autoturismul sa marca FORD nr. de înmatriculare DB 05 SDF, la atelierul auto al pârâtului pentru a i se efectua o reparatie la sistemul electric. Acesta a efectuat anumite lucrari la alternator, pentru care a perceput suma de 250 lei. Desi, în prezenta reclamantului masina a fost pornita si mergea, a doua zi acesta a fost anuntat de catre pârât sa mearga sa ia masina pentru ca aceasta nu mai functioneaza.
Ulterior, arata reclamantul, masina a fost reparata la un service auto, unde s-a constatat ca fusese ars calculatorul de bord si unde costul reparatiei a costat 6500 lei.
Reclamantul apreciaza ca pârâtul se face vinovat de defectiunea pentru care a fost nevoit sa plateasca suma de 6500 lei, respectiv arderea calculatorului de bord si solicita obligarea acestuia la plata costului reparatiei.
Prin sentinta civila nr. 826/30.06.2009 Judecatoria Pucioasa a respins actiunea, retinând ca din probele administrate în cauza nu se face dovada certa ca interventia pârâtului la autoturismul reclamantului a constituit cauza defectiunii calculatorului de bord si ca martorul audiat în cauza si care este una din persoanele care au participat la remedierea defectiunii nu a facut o confirmare în acest sens.
Împotriva sentintei civile a declarat recurs reclamantul sustinând ca judecatorul fondului nu a manifestat un rol activ, ca la prima instanta a solicitat orice proba admisa de lege pentru a dovedi faptul ca a suferit o paguba, ca atât depozitiile martorilor cât si înscrisurile prezentate atesta ca a suferit un prejudiciu si ca se impunea efectuarea în cauza a expertizei tehnice.
S-a mai aratat ca a fost de acord cu efectuarea expertizei tehnice considerând ca era utila solutionarii cauzei însa a formulat obiectiuni privind modul de repartizare a onorariului pentru expert si ca prima instanta nu a facut nici o referire la relatiile solicitate firmei de autoturisme.
În termen legal pârâtul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului întrucât recurentul desi a administrat proba cu înscrisuri si martori nu a putut sa dovedeasca implicarea sa în defectarea calculatorului de bord al autoturismului.
Examinând sentinta civila în raport de motivele de recurs, de probele administrate ca si de dispozitiile legale incidente în cauza, tribunalul va respinge recursul pentru urmatoarele considerente:
Referitor la motivul de recurs potrivit caruia judecatorul fondului nu a avut rol activ, acesta este nefondat.
Rolul activ al instantei nu poate excede principiului disponibilitatii din procesul civil, deoarece probele se solicita de parti prin actiunea introductiva, se încuviinteaza si se administreaza de instanta.
Dispozitiile art.129 – 130 Cod procedura civila care reglementeaza rolul activ al judecatorului în procesul civil, nu trebuie sa afecteze principiul disponibilitatii si echilibrul procesual dintre parti, ci trebuie sa se îmbine cu obligatia partilor de a-si exercita drepturile procesuale cu buna – credinta, obligatie a carei neîndeplinire este sanctionata de normele Codului procedura civila.
Asadar, rolul activ al judecatorului este important pentru asigurarea calitatii si celeritatii actului de justitie fara a deveni însa un mijloc de promovare al conduitei procesuale arbitrare a partilor.
În speta, se constata ca la instanta de fond reclamantul a renuntat de a se solicita relatii de la firma de autoturisme cu privire la defectiunile constatate si care ar fi cauzele acestora, asa cum rezulta din practicaua sentintei civile si de asemenea a refuzat efectuarea în cauza a unei expertize tehnice neavând nici o relevanta faptul ca obiectiunile acestuia s-ar fi referit doar la modul de suportate a onorariului pentru expert asa cum arata în motivele de recurs.
Depaseste obligatiile instantei pretentia reclamantului recurent de a solicita firmei de autoturisme relatii scrise cu privire la cauza defectiunilor, în conditiile în care asa cum s-a aratat acesta a renuntat în fata instantei de fond la o astfel de solicitare.
Motivul de recurs legat de faptul ca paguba pe care a suferit-o a fost atestata de depozitiile martorilor este de asemenea nefondat.
Din depozitiile celor trei martori audiati în cauza nu rezulta ca pârâtul prin fapta sa ar fi produs o paguba recurentului ci asa cum în mod corect a retinut prima instanta simplul fapt ca pârâtul a însotit pe recurent la service-ul auto sau ca a efectuat o anumita lucrare nu poate dovedi culpa intimatului pentru defectiunea respectiva, cu atât mai mult cu cât unul din martorii audiati în cauza si care este una din persoanele care a participat la remedierea defectiunii nu a facut o confirmare în acest sens.
Prin urmare, fata de considerentele de mai sus tribunalul apreciaza ca admiterea recursului, casarea sentintei si trimiterea cauzei spre rejudecare asa cum a solicitat reclamantul recurent, nu se justifica si pe cale de consecinta în temeiul art.312 Cod procedura civila va respinge recursul.
(Decizia civila nr. 86/19.01.2010)