Cercetarea prealabila, ascultarea salariatului si verificarea sustinerilor sale înainte de a i se aplica sanctiunea disciplinara constituie o conditie esentiala a carei aducere la îndeplinire este obligatorie, deoarece sanctiunea disciplinara poate fi aplicata numai daca cerinta legii a fost satisfacuta, prevederea legala respectiva având caracterul unei masuri de protectie în scopul de a preveni aplicarea unor sanctiuni disciplinare nejustificate ( decizia nr.1325 din 23 noiembrie 2004).
Prin cererea înregistrata sub nr. 1145/2004 pe rolul Tribunalului Prahova, contestatorul M.V.A. a formulat, în contradictoriu cu intimata SC X, contestatie împotriva deciziei nr.31/06.02.2004 emisa de intimata, prin care i s-a aplicat sanctiunea diminuarii salariului brut de încadrare cu 5% pe o perioada de o luna.
In motivarea cererii, contestatorul a aratat ca decizia atacata este nelegala si netemeinica, fiind chiar lovita de nulitate absoluta.
A mai sustinut contestatorul ca desi s-a retinut în motivarea deciziei atacate ca nu si-a respectat sarcinile de serviciu, organul de control avea obligatia sa întocmeasca un proces verbal de constatare a neregulilor din teren si sa le prezinte organului ierarhic superior.
De asemenea, s-a învederat de catre contestator, ca nu a fost convocat nici în scris si nici în alt mod de catre comisia de cercetare, în vederea desfasurarii cercetarii disciplinare prealabile fiind încalcate dispozitiile art.267 alin.2 din codul muncii si potrivit art.267 alin.1 din acelasi cod, sub sanctiunea nulitatii absolute, nici o masura, cu exceptia celei prevazute la art. 264 alin.1 lit.a nu poate fi dispusa mai înainte de efectuarea unei cercetari disciplinare prealabile.
Prin sentinta civila nr.202/1.03.2004 Tribunalul Prahova a respins ca neîntemeiata contestatia.
Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut în esenta, ca din cuprinsul fisei postului contestatorului rezulta ca sarcina de supraveghere, îndrumare si control, ca si de îndeplinirea la termen a lucrarilor, conductelor si bransamentelor din zona de
activitate, revenea acestuia, context în care, prin procesul verbal din 26.01.2004, comisia de ancheta a decis sanctionarea contestatorului.
S-a mai retinut ca decizia nr.31/6.02.2004, prin care s-a aplicat sanctiunea, este legala si temeinica, fiind data cu respectarea dispozitiilor legale în materie, în urma cercetarii întreprinsa de catre comisia de analiza la data de 16.01.2004, precum si referatul nr.220/23.01.2004 al contestatorului.
Impotriva sentintei contestatorul a declarat recurs criticând-o ca nelegala si netemeinica, invocând nulitatile prevazute de art. 304 pct.8 si 9 cod pr.civila, precum si dispozitiile art. 304/1 cod pr.civila.
S-a sustinut, în esenta, ca masura sanctionarii recurentului s-a luat fara efectuarea cercetarii disciplinare prealabile, prevazuta de art.267 alin.1 din codul muncii si de art. 154 alin.2 din contractul colectiv de munca, iar aceasta aparare a recurentului a fost în mod nejustificat îndepartata de prima instanta.
In plus, s-a învederat ca daca s-ar fi desfasurat în mod legal o asemenea cercetare prealabila, recurentul ar fi avut posibilitatea sa arate ca efectuaza zilnic, prin sondaj, controale privind activitatea echipelor plecate pe teren, chiar în data de 16.01.2004 efectuând asemenea controale, în alte puncte din oras, activitatea de supraveghere si control neputându-se realiza în mod obiectiv decât prin sondaj, având în vedere ca potrivit fisei postului, recurentul are si o serie de atributii si responsabilitati care necesita participarea sa efectiva, pe larg enumerate.
Prin decizia nr.1325/23.11.2004, Curtea de Apel Ploiesti a admis recursul, a modificat în tot sentinta si a admis contestatia constatând nulitatea absoluta a deciziei nr. 31/06.02.2004 emisa de intimata,luând act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecasta de catre recurent.
S-a retinut de catre instanta de control judiciar ca potrivit art.267 alin.1 din codul muncii,sub sanctiunea nulitatii absolute, nici o masura cu exceptia celei prev.de art.264 alin.1 lit.a (avertismentul scris) nu poate fi dispusa mai înainte de efectuarea unei cercetari disciplinare prealabile.
De asemenea, potrivit art.267 alin.2 din codul muncii, în vederea desfasurarii cercetarii disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicita de catre angajator sa realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora si locul
întrevederii, iar conform art.267 alin.4 din acelasi cod, în cursul cercetarii disciplinare prealabile, salariatul are dreptul sa formuleze si sa sustina toate apararile în favoarea sa si sa ofere persoanei împuternicite sa realizeze cercetarea, toate probele si motivatiile pe care le considera necesare, precum si dreptul sa fie asistat, la cererea sa, de catre un reprezentant al sindicatului al carui membru este.
Cercetarea prealabila, ascultarea salariatului si verificarea sustinerilor sale înainte de a i se aplica sanctiunea disciplinara constituie o conditie esentiala, a carei aducere la îndeplinire este obligatorie,deoarecer sanctiunea disciplinara poate fi aplicata numai daca cerinta legii a fost satisacuta,prevedera legala respectiva având caracterul unei masuri de protectie în scopul de a preveni aplicarea unor sanctiuni disciplinare nejustificate.
Instanta de recurs a retinut ca probele administrate în cauza, a caror analiza a facut-o, conduc la concluzia nerespectarii de catre intimata a dispozitiilor legale sus mentionate.
Astfel,s-a aratat ca nici procesul verbal din data de 16.01.2004 avut în vedere de prima instanta si nici referatul înregistrat sub nr.220/23.01.2004 întocmit de numitul R.D. si semnat de recurentul contestator, ca inginer coordonator, nu fac dovada îndeplinirii în cauza a exigentelor prevazute de art. 267 alin.2 si 4 din Codul muncii, neprobându-se de catre intimata împrejurarea ca l-ar fi convocat pe contestator în vederea desfasurarii cercetarii disciplinare prealabile si ar fi efectuat aceasta cercetare în privinta contestatorului.
Chiar si din continutul procesului verbal întocmit la data de 26.01.2004 de catre Comisia de analiza a referatelor privind sanctionarea personalului, la care s-a facut referire, rezulta acelasi lucru,recurentul nefigurând printre persoanele ce au fost invitate la sediu,acesta fiind în imposibilitate de a-si formula si sustine vreo aparare, de a oferi probele si motivatiile necesare, dupa cum statueaza art.267 alin.4 din codul muncii.
Asa fiind, recursul a fost apreciaz ca fondat, fiind admis în baza art.312 alin.1 cod pr.civila cu consecinta modificarii în totalitate a sentintei.