Sanctiune disciplinara. Functionar public cu statut special în sistemul administratiei penitenciare. Neexecutarea unui ordin pretins nelegal. Criterii de apreciere a laturii obiective
Misiunea încredintata reclamantului de escortare a unui detinut de la penitenciar, la spitalul unde urma sa fie internat, pe o distanta de aproximativ 500 m, fara a i se pune la dispozitie mijloc de transport si fara a-i fi asigurata pontarea timpului petrecut în misiune, nu poate fi încadrata în categoria ordinelor vadit nelegale, din moment ce paza detinutilor intra în sfera atributiilor sale de serviciu, în cauza nefiind încalcate dispozitiile Legii nr. 293/2004 sau ale Legii nr. 188/1999.
Curtea de Apel Iasi, decizia nr. 269/CA din 12 mai 2008
Prin sentinta nr.3768/CA din 3 decembrie 3007, Tribunalul Iasi, admitând exceptiile lipsei calitatii procesuale pasive a pârâtilor P.M.-E., B.Gh., G.P., T.Gh.-D., A.A., M.C. si A.I., a respins actiunea formulata de reclamantul S. D. în contradictoriu cu pârâtul Penitenciarul Iasi si cu emitentul actului atacat, în persoana lui V.M., directorul Penitenciarului Iasi, ca neîntemeiata, iar cererea formulata de reclamant în contradictoriu cu pârâtii P.M.-E., B.Gh., G.P., T.Gh.-D., A.A., în calitate de membri ai Comisiei de disciplina, si M.C. si A.I. – sefi de tura, ca fiind îndreptata împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuala, respingându-se cererea pârâtului V.M. de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecata ca neîntemeiata.
Pentru a se pronunta astfel, prima instanta a retinut ca reclamantul a solicitat anularea deciziei directorului Penitenciarului Iasi nr.81 din 1 iunie 2007, prin care s-a dispus sanctionarea lui disciplinara cu diminuarea drepturilor salariale cu 20% pe o perioada de 3 luni, precum si acordarea de daune morale în suma de 1 milion euro si ca membrilor Comisiei de disciplina si sefilor de tura, implicati în etapa premergatoare emiterii actului administrativ atacat, nu li se poate retine vreo responsabilitate, atâta timp cât decizia a fost luata de seful unitatii, în conditiile prevazute de Legea nr.293/2004 si ordinul ministrului justitiei nr.2856/C/2004.
Pe fondul cauzei, prima instanta a apreciat ca actul administrativ contestat este legal, întrucât la emiterea sa au fost respectate etapele procedurale referitoare la sesizarea, desfasurarea cercetarii prealabile si aprecierea sanctiunii si ca aceasta este în concordanta cu situatia de fapt retinuta si necontestata de catre reclamant.
Prima instanta a apreciat ca refuzul reclamantului de a se deplasa pe jos, de la unitatea în cadrul careia îsi desfasoara în mod obisnuit activitatea la Spitalul „C.I.P.” Iasi, este nejustificat si ca, prin conduita sa, reclamantul si-a încalcat juramântul depus si a dat dovada de rea credinta, punând unitatea în situatia de a nu-si realiza scopul si de a aduce la îndeplinire atributiile ce-i reveneau, dispozitia sefului ierarhic vadindu-se a fi fost perfect legala.
Recursul reclamantului a fost respins ca nefondat, sens în care curtea a retinut urmatoarele:
Este dovedit faptul ca reclamantul-recurent are calitatea de functionar public cu statut special în sistemul administratiei penitenciare, în cadrul careia îndeplineste functia de agent paza principal III, si ca regimul sau juridic este guvernat de Legea nr.293/2004.
Este de asemenea necontestat faptul ca, potrivit registrului tinut de Penitenciarul Iasi, reclamantul-recurent a fost planificat, în ziua de 25/26 aprilie 2007, sa escorteze un detinut, de la Penitenciarul Iasi la Spitalul „C.I.P.” Iasi, misiune pe care acesta nu a efectuat-o, motivat de faptul ca nu i s-a pus la dispozitie un mijloc de transport corespunzator si nu i s-a asigurat pontarea timpului petrecut în misiune si, implicit, plata drepturilor salariale corespunzatoare timpului suplimentar lucrat.
Chiar daca la dosarul cauzei nu a fost depusa fisa postului ocupat de reclamantul-recurent, întrucât aceasta este clasificata ca fiind secret de serviciu, din actele aflate la dosarul Comisiei de disciplina si memoriul pe care S.D. l-a adresat acesteia, la data de 14 mai 2007, rezulta fara echivoc ca în sfera de atributiuni a agentului intra si activitatea de paza a detinutilor, functia pe care recurentul o îndeplineste fiind aceea de „agent paza principal III”, ce este prevazuta la pozitia 80 din statul de organizare, functie ce se regaseste în cuprinsul Legii nr.293/2004.
În calitatea sa de agent paza, reclamantul-recurent avea obligatia de serviciu de a executa misiunile pentru care a fost planificat, îndeplinirea ordinelor si dispozitiilor sefilor ierarhici fiind consacrata de art.4 din Legea nr.293/2004 ca o obligatie principala a personalului din sistemul administratiei penitenciare.
În mod justificat a retinut prima instanta ca misiunea încredintata reclamantului nu poate fi încadrata în categoria ordinelor vadit nelegale, atâta timp cât paza unui detinut intra în sfera sa de atributiuni si cât misiunea de însotire nu implica un grad de risc mare, distanta dintre locul de detentie si locul de destinatie (Spitalul „C.I.P.” Iasi fiind de numai câteva sute de metri).
Faptul ca pentru parcurgerea unei distante ce nu depasea 500 m nu i s-a pus la dispozitie reclamantului un mijloc de transport si ca nu i s-a garantat ca va fi luat în calcul, la stabilirea drepturilor salariale cuvenite, timpul pe care l-ar fi petrecut în misiunea de paza, în afara locului de detentie, nu poate atrage pentru dispozitia sefului ierarhic calificativul de „ilegal”, întrucât prin încredintarea misiunii de paza respective nu s-a încalcat nici Legea nr.293/2004, nici Legea nr.188/1999, cu care cea dintâi se completeaza, si nici nu s-a adus atingere vreunuia din elementele esentiale ale raportului de serviciu, nascut între S.D. si Penitenciarul Iasi, obligatia sa fiind aceea de”agent de paza”, iar misiunea de însotire înscriindu-se în sfera acesteia.
Misiunea fiind prevazuta în mod expres în registrul de planificare a agentilor, ea trebuia executata, în conditiile stabilite de seful ierarhic, nimic neîmpiedecând pe reclamant ca, dupa executarea ei, sa solicite acordarea drepturilor corespunzatoare, fie ca ar fi fost vorba de „contravaloarea transportului” sau de plata”orelor suplimentare”, calitatea de functionat public cu statut special nepermitându-i sa actioneze dupa propria sa vointa si conform viziunii personale ce o are asupra modului de organizare si desfasurare a activitatii în cadrul unei unitati apartinând administratiei penitenciare.