Prin sentinta civila nr. 670 din 9 septembrie 2008 a Tribunalului Bacau s-a admis în parte actiunea principala formulata de reclamantii B. C, B. V., S. V., T.C.-I. în contradictor cu pârâta R.A.G.C. si cererile conexe, astfel cum au fost precizate, s-a înlocuit sanctiunea disciplinara a desfacerii contractului de munca cu sanctiunea disciplinara a suspendarii contractului de munca pentru o perioada de 10 zile lucratoare, prevazuta de art. 264 lit. b din Codul muncii.
Prin aceeasi sentinta s-a luat act de renuntarea reclamantilor la judecata cererii de suspendare a executarii deciziei contestate si a cererii formulate în contradictoriu cu pârâtul C.A., dispunându-se reintegrarea contestatorilor în posturile detinute anterior si obligata intimata la plata drepturilor salariale cuvenite, indexate, majorate si reactualizate la data încetarii masurii disciplinare a suspendarii dispuse în cauza si pâna la data reintegrarii efective.
De asemenea, s-a respins ca nefondata cererea de acordare a daunelor morale.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre prima instanta a retinut ca prin cererile introductive, conexate prin încheierea din 23 mai 2008, reclamantii au chemat în judecata R.A.G.C. Bc. si pe directorul acestei regii, C.A., solicitând suspendarea si anularea deciziei nr. 186 din 17 decembrie 2007, reintegrarea reclamantilor la locurile de munca avute anterior emiterii deciziei, cu plata drepturilor banesti de la data intrarii în vigoare a acestei decizii si pâna la data reintegrarii si despagubiri morale în cuantum de 2000 lei.
La termenul din 23 mai 2008 reclamantii au precizat ca renunta la cererea privind suspendarea deciziei nr. 186/2007 precum si la actiunea formulata în contradictor cu directorul regiei, numitul CA.
S-a constatat ca prin decizia nr. 186 din 17 decembrie 2007 R.A.G.C. Bc. a dispus sanctionarea cu desfacerea disciplinara a contractului individual de munca a salariatilor, reclamanti în cauza, retinând ca acestia în noaptea de 26/27 noiembrie 2007, în timpul programului de lucru, au fost surprinsi de organele de politie pe strada înfratirii din Bacau, transportând tevi PVC ce s-au dovedit a fi fost sustrase din curtea unitatii, încalcând astfel dispozitiile R.O.I. al R.A.G.C. Bc, întrucât au parasit locul de munca fara a avea permisiunea scrisa a sefului de tura si au sustras bunuri apartinând societatii.
În raport de probatoriul administrat în cauza, instanta de fond a apreciat ca sanctiunea desfacerii disciplinare a contractului individual de munca este mult prea aspra, fata de gravitatea faptelor savârsite si având în vedere faptul ca salariatii în cauza nu au mai fost sanctionati disciplinar, motiv pentru care a înlocuit sanctiunea disciplinara a desfacerii contractului de munca cu sanctiunea suspendarii contractului de munca pentru o perioada de 10 zile lucratoare.
Împotriva acestei hotarâri a declarat recurs pârâta.
În motivarea recursului se arata, în esenta, ca instanta de fond nu a analizat în mod corect toate aspectele si a înlocuit cu prea mare indulgenta sanctiunea aplicata de unitatea recurenta.
Sustine recurenta ca toti salariatii trebuie sa respecte obligatiile asumate prin încheierea Contractului Colectiv de Munca si a Regulamentului de Ordine Interioara, iar intimatii au fost sanctionati în mod just, întrucât faptele ilicite savârsite sunt clare si rezultatul daunator ordinii interioare în unitate.
Arata si ca, în masura în care angajatorul a definit în R.O.I. care sunt abaterile si sanctiunile disciplinare judecatorul nu poate schimba sanctiunea aplicata de angajator.
Examinând cauza sub aspectul motivelor de recurs invocate si a probelor de la dosar Curtea de Apel a retinut urmatoarele:
Primul motiv de recurs, referitor la neanalizarea unor aspecte în cauza, nu a fost retinut, întrucât instanta de fond a analizat pe larg probatoriul administrat în cauza, aratând probele pe baza carora si-a format convingerea în cauza, respectiv declaratiile martorilor B.I. si M.N., care au aratat ca intimatii au avut permisiunea sefului de tura, atunci când au plecat din unitate, în noaptea de 26/27 septembrie 2007.
De asemenea, instanta a avut în vedere si înscrisuri respectiv adresa P. M. Bc. nr. 49106/30 noiembrie 2007 si adresa nr. 11838/27 noiembrie 2007, întocmita de seful sectorului de epurare V. B., înscrisuri din care rezulta ca tevile sustrase de intimati nu prezinta valoare, nefiind recuperabile sau utilizabile.
De aceea s-a apreciat ca instanta de fond în mod corect a retinut situatia si în raport de faptele savârsite a înlocuit sanctiunea aplicata de recurenta, cu atât mai mult cu cât intimatii nu s-a facut dovada ca ar mai fi fost sanctionati disciplinar anterior.
Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs privitor la faptul ca instanta nu ar fi putut înlocui sanctiunea disciplinara aplicata de angajator s-a apreciat ca nu va putea fi retinuta, întrucât angajatorul nici prin regulamentul intern si nici prin contractul colectiv nu poate prestabili care anume sanctiune disciplinata se va aplica pentru o anumita fapta.
De altfel, decizia contestata în instanta, trebuia verificata sub toate aspectele invocate de reclamant, inclusiv asupra modului de alegere a sanctiunii aplicate în caz contrar, putând aparea abuzuri din partea angajatorilor.
Nici sustinerea recurentei, referitoare la faptul ca intimatii trebuie sanctionati, în situatia în care au încalcat prevederile din regulamentul de ordine interioara, a fost retinuta, în sprijinul recursului formulat, întrucât decizia de sanctionare nu a fost anulata, fiind modificata doar sanctiunea aplicata si deci intimatii au fost sanctionati disciplinar cu sanctiunea suspendarii contractului de munca pentru o perioada de 10 zile lucratoare conform art. 264 lit. b din Codul muncii, tocmai pentru încalcarea prevederilor din regulament, faptele constituind abateri disciplinare.
Având în vedere situatia retinuta Curtea de Apel în baza art. 304/1 cod pr.civila a respins recursul ca nefondat.