Sanctiunea juridica ce intervine în lipsa cauzei actului juridic civil
Art. 966-968 Cod civil
Pentru a se naste în mod valabil o obligatie juridica, trebuie sa
existe o cauza conforma cu legea si regulile de convietuire sociala, partile
urmarind prin conventia lor sa dobândeasca un drept legitim si sa-si asume
obligatii corelative.
Cauza actului juridic este elementul psihologic ce determina
consimtamântul partilor în contractul de vânzare-cumparare, scopul
cumparatorului fiind acela de a dobândi în patrimoniul sau dreptul de
proprietate asupra bunului, iar cel al vânzatorului de a se plati pretul.
Recurenta-reclamanta a contestat existenta scopului urmarit de
catre partile care au încheiat contractele de vânzare-cumparare pentru care a
solicitat nulitatea absoluta, intentia reala a acestora fiind aceea de a
zadarnici executarea promisiunii de vânzare-cumparare încheiata cu
mostenitorul vânzatorului.
(Decizia civila nr.1314/R din 05 octombrie 2009)
Prin cererea înregistrata la data de 11.03.2008, reclamanta B.I.C. a
chemat în judecata pe pârâtii S.M., S.C., S.E. si I.Gh. solicitând pronuntarea unei
hotarâri prin care sa se constate nulitatea absoluta a contractelor de vânzare-
cumparare autentificate sub nr.2451, 2452 si 2453 din 23.05.2005.
În motivarea actiunii s-a aratat ca reclamanta a încheiat la data de
15.04.2002 împreuna cu S.Gh. o promisiune de vânzare-cumparare pentru
suprafata de 1653, 82 mp situat în Rm. Vâlcea, teren asupra caruia autorului
promitentului vânzator i-a fost reconstituit un drept de proprietate în baza Legii
nr.18/1991.
Ulterior încheierii antecontractului de vânzare-cumparare, mostenitorii
autorului S.M. au încheiat o tranzactie astfel ca terenul ce a facut obiectul acestei
conventii a fost atribuit în lotul altei persoane decât promitentul vânzator, creând
astfel posibilitatea de a se vinde imobilul în dauna intereselor reclamantei.
Prin sentinta civila nr.980 pronuntata la 10.02.2009 a fost respinsa
cererea de chemare în judecata ca nefondata.
Instanta de fond în motivarea solutiei pronuntata a retinut ca motivul
pentru care reclamanta a solicitat desfiintarea celor trei acte de vânzare-cumparare a
fost aceea a caracterului ilicit al cauzei, însa nu s-a rasturnat prezumtia conformitatii
acesteia cu legea potrivit art.967 Cod civil.
Pretinsa împiedicare a reclamantei de a deveni proprietar al imobilului
ce a facut obiectul promisiunii de vânzare-cumparare nu poate sa fie apreciata ca
fiind de natura sa contravina normelor de ordine publica sau bunelor moravuri
pentru a se face dovada caracterului ilicit al contractelor în cauza.
Împotriva hotarârii a formulat apel reclamanta pentru motive de
nelegalitate si netemeinicie.
Tribunalul Vâlcea prin decizia civila nr.170 din 25.06.2009 a respins
apelul ca nefondat si a pastrat contractele de vânzare cumparare cu argumentul ca
vânzarea unui bun succesoral este permisa de lege întrucât mostenitorul ce a facut
un astfel de act de dispozitie are speranta legitima ca va dobândi bunul în lotul sau
pentru a-l putea transmite în mod valabil cumparatorului.
Cunoasterea de catre mostenitori a promisiunii de vânzare-cumparare
pe care intimata reclamanta a încheiat-o nu este de natura sa conduca la
convingerea ca acestia au urmarit o cauza ilicita la încheierea contractelor autentice
de vânzare-cumparare.
Hotarârea a fost criticata de catre reclamanta pe calea recursului
pentru motivul prevazut de art.304 pct.9 Cod procedura civila în dezvoltarea caruia
s-a aratat ca instanta de apel a facut o aplicare gresita conditiilor prevazute de
art.966-968 privitoare la cauza si conditiile acesteia.
Recursul a fost admis, cu consecinta modificarii deciziei recurate, în
sensul ca pe fond a fost admisa actiunea, constatându-se nulitatea absoluta a
contractelor de vânzare-cumparare nr.2451/2005, 2452/2005 si 2453/2005.
Pentru a hotarî astfel, instanta de recurs a retinut urmatoarele:
Recurenta a contestat valabilitatea contractelor de vânzare-cumparare
pentru lipsa cauzei sau pentru caracterul ilicit al acesteia în sensul ca scopul partilor
la încheierea actelor a fost acela de a împiedica reclamanta sa dobândeasca în
patrimoniul sau dreptul de proprietate asupra terenului prin executarea
antecontractului de vânzare-cumparare.
Pentru a se naste în mod valabil o obligatie juridica trebuie sa existe o
cauza conforma cu legea si regulile de convietuire sociala, partile urmarind prin
conventia lor sa dobândeasca un drept legitim si sa-si asume obligatii corelative.
Cauza actului juridic este elementul psihologic ce determina
consimtamântul partilor în contractul de vânzare-cumparare, scopul cumparatorului
fiind acela de a dobândi în patrimoniul sau dreptul de proprietate asupra bunului,
iar cel al vânzatorului de a se plati pretul.
Reclamanta-recurenta a contestat existenta scopului urmarit de catre
partile contractelor de vânzare-cumparare, intentia reala a acestora fiind aceea a
zadarnicirii executarii promisiunii de vânzare-cumparare încheiata cu mostenitorul
S.Gh.
Promisiunea de vânzare-cumparare încheiata la data de 15.04.2002 a
creat în patrimoniul recurentei dreptul de creanta constând în facultatea acesteia de
a solicita promitentului vânzator transferul dreptului de proprietate asupra terenului
de 1653,82 m.p. prin încheierea actului de vânzare-cumparare în forma
autentica.
Conventia încheiata între reclamanta si comostenitorul S.Gh. nu putea
fi opusa si celorlalti mostenitori ai autorului S.M. caruia în temeiul Legii nr.18/1991
i-a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului în cauza, acestia de pe
urma putând sa solicite partajarea imobilului, potrivit art.728 Cod civil, însa
executarea acestui drept trebuia sa se faca conform scopului pentru care legiuitorul
l-a edictat, evitând savârsirea unui abuz în dauna intereselor reclamantei.
Pentru a se evita vatamarea dreptului de creanta, legalmente dobândit
prin conventia evocata, recurenta a intervenit în procesul de partaj ce a avut ca
obiect sistarea starii de indiviziune asupra imobilului, în calitate de creditoare a
comostenitorului S.Gh., solutionat printr-o hotarâre de expedient ce a consfintit
tranzactia partilor.
Analiza existentei si însusirilor cauzei actelor de vânzare-cumparare
impune analiza scopului tranzactiei încheiate de mostenitor respectiv verificarea
intentiilor acestora de a sista indiviziunea asupra imobilului în cauza ori de a urmari
împiedicarea executarii conventiei încheiata de catre S.Gh. si recurenta prin
atribuirea terenului ce a facut obiectul promisiunii în lotul altui mostenitor.
Tranzactia încheiata de catre mostenitor a presupus o partajare facuta
în graba fara a da posibilitatea instantei sa cenzureze apararile si opozitia
reclamantei în legatura cu dreptul de creanta dobândit fata de unul din
comostenitori.
Potrivit art.785 Cod civil, creditorul comostenitorului poate solicita
revocarea unui partaj succesoral atunci când acesta s-a facut fara a se tine cont de
opozitia ori de apararile creditorului, prezumându-se caracterul fraudulos al
împartelii.
Tranzactia încheiata de mostenitori pentru considerentele aratate
poate fi prezumata ca frauduloasa fiindca nu s-a dat posibilitatea reclamantei sa îsi
apere dreptul sau de creanta, de altfel aceasta tranzactie a fost ulterior desfiintata în
calea de atac a recursului pentru caracterul sau nelegal.
Caracterul contrar legii pe care tranzactia comostenitorilor l-a avut a
fost de natura sa fie transmis si actelor subsecvente, respectiv actelor de vânzare-
cumparare, fiindca rationamentul mostenitorilor S.M. si S.E. de a împiedica
executarea antecontractului de vânzare-cumparare încheiat de recurenta a existat si
la momentul încheierii contractelor contestate..
Fiindca scopul urmarit de catre vânzatoarele S.M. si S.E. a fost acela
de a împiedica recurenta sa dobândeasca un drept de proprietate asupra suprafetei
de 1653,82 mp si nu de a transmite în mod valabil un astfel de drept în patrimoniul
altor persoane în schimbul unui pret potrivit art.1294 Cod civil, s-a apreciat ca
actele juridice încheiate au fost lipsite de cauza, neputând sa-si produca efectele
prevazute de textul de lege enuntat, motiv pentru care se impune sanctiunea
nulitatii absolute în baza art.966 Cod civil.
Neexistând un scop real la încheierea contractelor de vânzare-
cumparare nu se poate analiza si însusirile acesteia, lipsa cauzei fiind suficienta
pentru a se aprecia asupra sanctiunii civile ce urmeaza a se aplica actelor civile.
Pentru toate aceste considerente, în baza art.312 Cod procedura civila recursul a
fost admis, asa cum s-a aratat.