Sarcina probei în plângerile contraventionale . Procesul-verbal de contraventie – „act de acuzare” sau mijloc de proba.
Curtea Europeana a Drepturilor Omului mentioneaza în mod expres ca prezumtia de nevinovatie nu este una absoluta, ca, de altfel, nici obligatia organului constatator de a suporta întreaga sarcina a probei. Procesul-verbal de contraventie nu este doar un „act de acuzare”, asemanator rechizitoriului, ci si un mijloc de proba, forta probanta a proceselor-verbale fiind lasata la latitudinea fiecarui sistem de drept, instantele având însa obligatia de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administreaza si apreciaza probatoriul.
- Sentinta Civila nr. 1321/2010, Sectia Civila, Judecatoria Bistrita
Prin plângerea contraventionala înregistrata la nr. de mai sus, petentul VE a solicitat, în principal, constatarea nulitatii procesului-verbal de contraventie seria CC nr. 2019625, încheiat la 23.01.2009 de Inspectoratul de Politie al Judetului Bistrita-Nasaud – Serviciul Politiei Rutiere, iar în subsidiar ca netemeinic, cu motivarea ca a fost sanctionat cu 540 lei amenda, 9 puncte de penalizare si ridicarea permisului, insa nu se face vinovat de savârsirea vreunei contraventii.
Arata ca desi a consumat alcool la data de 23.01.2009, în momentul în care a fost oprit de organele de control, a raspuns în gluma întrebarilor agentului, iar acesta, luându-l în serios, l-a testat cu aparatul de alcotest care a indicat o alcoolemie de 0,15 mg/l alcool pur in aerul expirat. Mai precizeaza petentul ca nu a avut timp sa mearga pentru recoltarea de probe biologice, dar sustine ca aparatul etilotest utilizat nu functiona corespunzator.
De asemenea, petentul arata ca procesul verbal este întocmit cu nerespectarea prevederilor art. 16 din OG 2/2001, în sensul ca din cuprinsul acestuia lipsesc datele de identificare ale sale, ocupatia si locul de munca, elemente care sunt de natura sa conduca la o justa apreciere a faptei.
De altfel, agentul constatator a procedat la oprirea si testarea petentului fara a respecta prevederile art. 35 alin. 3 din acelasi act normativ, fapt ce duce la constatarea nulitatii procesului verbal de contraventie.
Mai arata petentul faptul ca nu a mai fost sanctionat contraventional pentru conducere sub influenta alcoolului, solicitând astfel admiterea plângerii si anularea procesului verbal de contraventie.
Analizând din punct de vedere formal continutul procesului-verbal de contraventie, instanta a retinut ca acesta cuprinde toate mentiunile obligatorii, fiind întocmit cu respectarea dispozitiilor art. l7 din OG 2/200l, neexistând motive de nulitate absoluta a acestuia si nici de anulabilitate, fiind corect întocmit.
Instanta a apreciat faptul ca în mod corect a fost retinuta în sarcina petentului savârsirea acestei contraventii, mai ales ca petentul nu a dovedit existenta unei alte stari de fapt decât cea mentionata în cuprinsul procesului-verbal, cu mentiunea ca si martorii audiati în cauza (f. 60, 6l) au relevat faptul ca în data respectiva era ziua petentului si ca înainte de a pleca dupa sotia sa la serviciu, acesta a „gustat” putin coniac, neputând face o apreciere exacta a cantitatii de alcool consumate.
De altfel, din cazierul auto, depus de intimat (f. l4-l5), a rezultat ca petentul nu este la prima abatere de acest gen.
Curtea Europeana a Drepturilor Omului mentioneaza în mod expres ca prezumtia de nevinovatie nu este una absoluta, ca, de altfel, nici obligatia organului constatator de a suporta întreaga sarcina a probei. Limitele de apreciere mai largi sub aspectul respectarii prezumtiei de nevinovatie sunt justificate în masura în care Curtea a decis ca faptelor contraventionale le corespunde si o posibilitate de investigare mai restrânsa din partea autoritatilor, numarul acestora fiind extrem de mare.
Procesul-verbal de contraventie nu este doar un „act de acuzare”, asemanator rechizitoriului, ci si un mijloc de proba, forta probanta a proceselor-verbale fiind lasata la latitudinea fiecarui sistem de drept, instantele având însa obligatia de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administreaza si apreciaza probatoriul.
Textul art. 34 al.l din OG 2/200l, permite o interpretare în concordanta cu exigentele unui proces echitabil, din moment ce prevede ca instanta de judecata verifica legalitatea si temeinicia procesului-verbal de contraventie. Fara a stabili si vinovatia persoanei sanctionate, procesul-verbal dovedeste o situatie de fapt, care a dus la încheierea acestuia si care conduce în mod rezonabil la ridicarea unei acuzatii bazate pe împrejurari de fapt ce necesita explicatii fundamentate pe probe din partea celui sanctionat.
Prin urmare, în speta (contraventia constând în fapte comisive de nerespectare a unor prevederi legale), sarcina probei este inversata prin mecanismul de functionare al prezumtiei simple (art. l203 C.civ.), astfel încât aceasta trece asupra partii împotriva careia a fost stabilita prezumtia. Acesta este un aspect distinct de aplicare automata a art. ll69 C.civ., care se refera la situatia în care se porneste de la ideea preconceputa, înainte de administrarea oricarei probe, ca actul sanctionator face dovada si a vinovatiei persoanei sanctionate.
Având în vedere aspectele mentionate mai sus, instanta, în temeiul art. 34 din OG 2/200l, a respins plângerea petentului, ca fiind neîntemeiata, mentinând totodata procesul-verbal, ca temeinic si legal.