Schimbare incadrare juridică. Interpretarea probelor. Aplicarea prezumţiei de nevinovăţie prev. de art. 6 CEDO.Jurisprudenta Curţii edo privind aplicarea prezumţiei.

Dosar Nr. 733 (31.03.2008)

Sentinta penala nr. 733/ 13 martie 2008-04-16

Schimbare incadrare juridica. Interpretarea probelor. Aplicarea prezumtiei de nevinovatie prev. de art. 6 CEDO.Jurisprudenta Curtii EDO privind aplicarea prezumtiei.

Nicio proba administrata în cursul procesului penal nu a relevat existenta cu certitudine în sarcina inculpatului a faptei de deposedare a partii vatamate de bijuteria de aur detinuta. Martorii audiati în cursul judecatii si al urmaririi penale au confirmat numai detinerea de catre partea vatamata a unui asemenea bun, dar au precizat ca nu au cunostinta în mod indubitabil despre sustragerea bijuteriei de catre inculpat.

Nici partea vatamata nu a prezentat probe certe cu privire la sustragerea bijuteriei de catre inculpat, ci aceasta numai a emis o apreciere de ordin subiectiv cu privire la probabilitatea smulgerii lantisorului.

Probele administrate în cursul procesului penal nu au relevat nici existenta legaturii de la mijloc la scop ce se impune a exista în continutul complex al infractiunii de tâlharie, deoarece niciunul din martori nu au relevat împrejurarea exercitarii violentelor în scopul sustragerii bunului ori în scopul pastrarii bunului. Dimpotriva din probele administrate rezulta ca exercitarea violentelor de catre inculpat nu a fost determinata de sustragerea vreunui bun, ci numai de un conflict personal intervenit între inculpat si fratele partii vatamate în legatura cu un pretins împrumut nerestituit.

Nu sunt întrunite elementele constitutive ale infractiunii complexe de tâlharie deoarece probele administrate nu au demonstrat existenta certa a elementelor constitutive ale activitatii principale de furt si nici legatura de la mijloc la scop între fapta principala de sustragere si cea adiacenta constând în exercitarea violentelor.

Aceste elemente au fost avute în vedere de instanta la schimbarea încadrarii juridice în sedinta publica din data de 28.02.2008, dintr-o infractiune prev. de art. 211 alin. 1, art. 211 alin. 2 lit. b si c cu aplicarea art. 37 lit. b C.p. în doua infractiunii respectin infractiunea prev. de art. 181 alin. 1 C.p. cu aplicarea art. 37 lit. b C.p. si infractiunea prev. de art. 208, 209 alin. 1, lit. e, g cu aplicarea art. 37 lit. b C.p.

Din ansamblul probelor administrate rezulta ca în prezenta cauza penala nu a fost rasturnata prezumtia de nevinovatie a inculpatului prevazuta de art. 5/2 C.p.p., art. 66 alin. 1 C.p.p. si art. 23 alin. 11 din Constitutie. Prezumtia de nevinovatie constituie o componenta esentiala a dreptului la un proces echitabil prevazut de art. 6 paragr. 1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.

Prezumtia de nevinovatie presupune dreptul oricarei persoane acuzate de o infractiune de a fi considerata nevinovata pâna când vinovatia sa va fi legal stabilita prin hotarâre definitiva.

Prezumtia de nevinovatie poarta si asupra sarcinii probei care revine acuzatorului – Ministerul Public si respectiv partii vatamate, iar îndoiala profita persoanei acuzate.

Obligatia respectarii prezumtiei de nevinovatie este opozabila erga omnes, revenind nu doar judecatorului ci tuturor autoritatilor statului, inclusiv celor legislative (Hot. CEDO Salabiaku, 7 oct. 1988).

Prezumtia de nevinovatie – corolar al procesului penal va fi respectata, aplicata si functioneaza numai daca acuzatorului i s-au respectat toate garantiile procedurale privind egalitatea armelor, dreptul la informare, principiul contradictorialitatii, dreptul la tacere si dreptul de a nu se autoincrimina, administrarea probelor.

######

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lânga Judecatoria Craiova nr. 1429/P/2007 din 15.02.2007, s-a pus în miscare actiunea penala si s-a dispus trimiterea în judecata a inculpatului N C, pentru sav. infractiunii de tâlharie în forma calificata, fapta prev. si ped. de art. 211 alin.1, art. 211 alin.2 lit. b si c C.p., cu aplic. art. 37 lit. b C.p.

În fapt, s-a retinut ca, în seara zilei de 04.05.2006, în jurul orelor 2100 , inculpatul N C si partea vatamata V P se aflau în incita barului situat pe strada Italienilor din comuna Breasta, jud. Dolj si consumau bauturi alcoolice. La un moment dat între inculpat si partea vatamata a început o discutie contradictorie, care a degenerat în conflict verbal, în legatura cu o datorie neachitata a fratelui partii vatamate catre inculpat.

Nemultumita de atitudinea inculpatului si a partii vatamate, gestionara barului le-a solicitat acestora sa paraseasca localul, cei doi conformându-se.

Partea vatamata a plecat din bar în jurul orelor 2200 , fiind însotit de martorul R M I.

Dupa ce au parcurs câtiva metri de la iesirea din bar, partea vatamata si martorul au fost ajunsi din urma de inculpat, care a început sa îl loveasca pe partea vatamata. Desi martorul R M I a intervenit, încercând sa-l calmeze pe inculpat sa înceteze sa îl mai loveasca pe partea vatamata, nu a reusit, inculpatul continuând sa îl agreseze fizic pe partea vatamata, doborându-l la pamânt.

La un moment dat, în timp ce partea vatamata se afla cazut la pamânt, pe spate, cu fata in sus, din cauza loviturilor primite, inculpatul s-a aplecat, a pus unul din genunchi pe corpul partii vatamate, cu mâna stânga l-a prins de par, iar cu mânam dreapta i-a smuls de la gât lantisorul din aur, introducându-l în buzunarul sau, dupa care a continuat sa îi aplice alte lovituri.

La o noua interventie a martorului R M I, inculpatul a încetat sa îl mai loveasca pe partea vatamata.

Dupa terminarea conflictului, partea vatamata a fost ajutata sa ajunga acasa de martorul R M I. Fiind dezbracat de hainele murdare de sânge, în prezenta martorilor R M I, V S, V I, V V si V C, toti au constatat ca nu mai avea la gât lantisorul din aur, partea vatamata a precizat ca, a simtit în timpul agresiunii inculpatului, când acesta i-a smuls lantisorul, realizând si momentul când a aut loc deposedarea.

Fiind audiat, martorul R M I a declarat ca în acea seara l-a vazut în bar pe partea vatamata ca purta la gât un lantisor din aur. Declaratia sa este sustinuta si de cea a martorilor G N C, V S, V V si V C.

Urmarea agresiunii fizice suferite, partea vatamata V P a suferit leziuni de violenta care au necesitat pentru vindecare 30-35 de zile îngrijiri medicale, conform certificatului medico-legal nr. 996/A2/11.05.2006 si a fost internat în perioada 05-10.05.2006 în Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Craiova, în Sectia Chirurgie BMF si în perioada 07.06.-23.06.2006 în Spitalul Clinic de Neuropsihiatrie Craiova.

Prin adresa nr. 4064/A2/11.01.2007, I.M.L. Craiova a precizat ca în urma reexaminarii partii vatamate, nu s-au constatat complicatii fata de precedenta examinare.

Desi inculpatul a început prin a-l lovi pe partea vatamata, dupa ce, prin loviturile aplicate l-a doborât la pamânt, în pozitia cazut pe spate, având fata plina de sânge, întrucât majoritatea loviturilor i le aplicase în zona capului, profitând de faptul ca îl adusese în stare de neputinta de a se apara, în cursul conflictului, inculpatul a luat rezolutia infractionala de a-i smulge de la gât lantisorul din aur. Comisa în aceste circumstante, fapta inculpatului întruneste elementele constitutive ale infractiunii de tâlharie în forma calificata.

În cursul urmaririi penale, partea vatamata s-a constituit parte civila în cauza cu suma de 600 lei RON, reprezentând daune materiale.

Caracterizându-l pe inculpatul N C, se retine ca, acesta a avut o conduita procesuala nesincera, prezentând în mod denaturat faptele, nerecunoscând savârsirea infractiunii retinute în sarcina sa.

Din fisa de cazier rezulta ca inculpatul este recidivist, putându-se constata perseverenta sa infractionala în comiterea de infractiuni contra patrimoniului (furturi si tâlharie).

În cursul urmaririi penale începute la data de 11.07.2006 s-a administrat proba testimoniala în scopul stabilirii adevarului cu privire la fapte si autor. De asemenea, s-a dispus examinarea medico-legala a inculpatului, fiind emis certificatul medico-legal nr. 996/A2/2006, din care rezulta ca partea vatamata V. P. a necesitat 30-35 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.

În cursul cercetarii judecatoresti s-a procedat conf. prevederilor art. 323 C.p.p. la audierea inculpatului, a carui declaratie a fost consemnata si atasata la dosarul cauzei, iar în temeiul prevederilor art. 327 C.p.p. si în scopul respectarii principiilor nemijlocirii, contradictorialitatii si dreptului la aparare au fost audiati martorii în vederea aflarii adevarului cu privire la fapte si inculpat.

Analizând în mod coroborat ansamblul probelor administrate în cauza, se retin urmatoarele:

În data de 04.05.2006 partea vatamata V. P. s-a deplasat împreuna cu martorul R. M. pentru a servi bauturi alcoolice într-un local public din localitatea Breasta, jud. Dolj. În acelasi loc a ajuns si inculpatul N.C., acesta din urma solicitând partii vatamate explicatii referitoare la conduita fratelui acestuia care nu i-a restituit suma de 60 de lei ce a format obiectul unui împrumut acordat lui de inculpat.

Pentru a nu se agrava conflictul, partea vatamata si martorul R. M. au parasit acel local public, însa în scurt timp au fost urmati de inculpat. Acesta a procedat la agresarea fizica a partii vatamate, determinând caderea acesteia într-un sant situat în apropierea localului public.

Aceasta situatie de fapt rezulta din coroborarea declaratiilor partii vatamate si ale inculpatului cu proba testimoniala administrata în mod nemijlocit de catre instanta.

Astfel atât partile implicate, cât si martorul R. M. au declarat ca partea vatamata a fost agresata fizic de catre inculpat în mod succesiv în data de 04.05.2006. Întreaga activitate violenta a avut loc în prezenta acestui martor R. M., care a încercat zadarnic sa-l împiedice pe inculpat a o lovi pe partea vatamata .

Astfel, desi acest martor a depus diligente în vederea aplanarii conflictului, totusi inculpatul a aplicat mai multe lovituri în zona capului partii vatamate, determinând caderea tuturor celor implicati într-un sant si continuarea agresiunii în timp ce partea vatamata era deja la nivelul solului, lipsita de posibilitati de aparare.

Declaratia partii vatamate si a martorului R. M. se coroboreaza cu declaratia martorei S. F., care a observat personal conflictul desfasurat între parti si a perceput în mod direct cum inculpatul exercita agresiuni asupra corpului partii vatamate, lovind-o cu mâinile si picioarele. Desi partea vatamata se afla într-o pozitie inferioara fata de inculpat, fiind cazuti toti într-un sant, iar partea vatamata era situata la nivelul solului, totusi inculpatul a continuat sa o loveasca la nivelul capului cu mâinile si picioarele, profitând asadar de situatia în care aceasta s-a aflat.

Declaratiile martorilor R. M. si S. F. au relevanta juridica si contribuie în prezenta cauza la justa solutionare prin aflarea adevarului cu privire la fapta si autor, dar si cu privire la adevarata natura a relatiilor în care inculpatul si partea vatamata s-au aflat.

Astfel, având în vedere ca cei doi martori au perceput în mod nemijlocit modul în care s-a derulat activitatea conflictuala, R. M. fiind prezent la locul agresiunii, iar S. F. observând faptele din curtea gospodariei sale, rezulta ca, declaratiile acestor martori reprezinta probe imediate si directe în ceea ce priveste vinovatia inculpatului cu privire la fapta de a lovi partea de mai multe ori, determinând lezarea sanatatii si integritatii sale corporale.

Atitudinea inculpatului prezinta relevanta juridica în ceea ce priveste activitatea agresiva exercitata asupra partii vatamate. Inculpatul a recunoscut fapta savârsita asupra partii vatamate, aratând ca a agresat-o fizic pe aceasta de trei ori în mod succesiv, în aceeasi împrejurare.

Agresiunea fizica a fost precedata de un conflict verbal derulat în localul public din localitatea Breasta, jud. Dolj.

Din declaratiile martorului M. I. si G. N. C. rezulta ca partea vatamata detinea un lantisor de aur, pe care l-a purtat în acea zi de 04.05.2006, în momentul în care aceasta l-a invitat pe martorul R.M. pentru a servi bauturi alcoolice în localul public.

Declaratia martorului M. T., prezent în localul public în momentul derularii conflictului verbal între inculpat si partea vatamata constituie o proba în ceea ce priveste detinerea de catre aceasta din urma a unui lantisor de aur în momentul premergator desfasurarii agresiunii fizice între inculpat si partea vatamata.

În drept, tâlharia este o infractiune prev. de art. 211C.p.p. ce presupune din punct de vedere al laturii obiective doua activitati strâns legate între ele: activitatea principala de furt si activitatea secundara, aceasta din urma fiind realizabila prin mai multe modalitati: întrebuintarea de violente ori amenintari, punerea vicleniei în stare de inconstienta ori în neputinta de a se apara.

Tâlharia(art.211) este o infractiune complexa, incluzând în continutul sau ca elemente constitutive actiuni ce realizeaza în parte continutul altor infractiuni acestea din urma pierzându-si autonomia si fiind absolvite în continutul infractiunii complexe de tâlharie.

În prezenta cauza inculpatul a fost trimis în judecata sub aspectul savârsirii infractiunii de tâlharie, activitatea secundara fiind sustinut a fi realizata prin exercitarea de violente.

Pentru a se pronunta o hotarâre de condamnare a unei persoane pentru savârsirea infractiunii de tâlharie este necesar a se dovedi cu probe certe, dincolo de orice îndoiala rezonabila existenta în materialitatea lor a faptei principale de furt, dar si a faptei adiacente de exercitare a violentelor.

Esential pentru existenta infractiunii de tâlharie este dovedirea existentei între activitatea principala si cea adiacenta unei legaturi de la mijloc la scop, în sensul ca fapta va constitui tâlharie numai daca violentele au fost întrebuintate de autor cu putin înainte, în timpul sau imediat dupa savârsirea furtului.

Activitatea principala consta în luarea unui bun din patrimoniul unei persoane, scoaterea fizica a acestuia din sfera de stapânire a persoanei în posesia sau detentia careia se afla acel bun si trecerea bunului în sfera de stapânire a faptuitorului.

Activitatea de luare se realizeaza din punct de vedere al laturii obiective prin doua acte: deposedarea- scoaterea bunului din sfera de stapânirea posesorului sau detinatorului si imposedarea- trecerea acelui bun în sfera de stapânire a faptuitorului.

Probele administrate în mod nemijlocit de catre instanta nu au dovedit în mod cert, dincolo de orice îndoiala rezonabila actiunile pretins comise de inculpat de deposedare a partii vatamate de bijuteria de aur si imposedarea inculpatului. Totodata, din probele administrate în cauza, atât în cursul urmaririi penale cât si în cursul judecatii nu s-a probat existenta legaturii de la mijloc la scop, ce trebuie sa existe între fapta principala de furt si cea adiacenta constând în exercitarea violentelor.

Astfel, daca din declaratiile martorilor rezulta confirmarea sustinerilor partii vatamate în sensul ca poseda un lantisor de aur, martorul M. T. observând purtarea bijuteriei de catre partea vatamata chiar în timpul conflictului verbal desfasurat între parti în localul public, cu toate acestea nici unul dintre martori nu a confirmat sustinerea partii vatamate referitoare la sustragerea de catre inculpat a bijuteriei în timpul agresiunii fizice.

Martorul R. M., prezent la momentul desfasurarii conflictului fizic, el fiind cel care a si încercat aplanarea acestuia, nu a observat în nici un moment fapta pretinsa a inculpatului de a deposeda partea vatamata de bijuteria de aur urmata de imposedarea sa.

Declaratia acestuia este relevanta sub aspectul întrunirii elementelor constitutive ale infractiunii de furt si implicit realizarea activitatii principale ce ar intra în continutul complex al infractiunii de tâlharie. Astfel, acest martor a declarat în mod direct în fata instantei de judecata faptul ca, nu l-a vazut niciodata pe inculpat smulgând lantisorul partii vatamate urmat de însusirea acestuia.

Dimpotriva, depozitia martorului este în sensul ca nu a observat daca în timpul conflictului partea vatamata mai avea asupra sa lantisorul de aur nici nu poate sti daca acesta ar fi putut sa cada de pe corpul partii vatamate în timpul conflictului.

Declaratia martorului R. M. cu privire la conduita inculpatului, care în timpul exercitarii agresiunii asupra partii vatamate ar fi introdus mâna în buzunarul hainelor sale nu poate constitui o proba solida cu privire la pretinsa fapta de furt. Chiar martorul învedereaza instantei ca el însusi a considerat ca, prin introducerea mâinii în buzunar, inculpatul a urmarit sa scoata un cutit si nu sa introduca o eventuala bijuterie sustrasa.

Retinerea în sarcina inculpatului a unei fapte de sustragere a unui bun trebuie sa fie rezultatul administrarii unor probe legale, obiective, care trebuie sa furnizeze informatii clare si precise privitoare la fapta si autor. Însa niciunul dintre martorii audiati, nu au sustinut în mod cert o asemenea fapta de sustragere ca fiind savârsita de inculpat.

Martorul R. M. nu a furnizat asemenea date certe privitoare la deposedarea partii vatamate de bijuteria sa si imposedarea inculpatului cu acelasi obiect. Mai mult, acelasi martor a declarat în cursul judecatii faptul ca niciodata nu a povestit familiei partii vatamate faptul ca, inculpatul ar fi sustras lantisorul de aur, ci numai faptul ca acesta a pus mâna pe gâtul partii vatamate.

Împrejurarea relevata de martor privitoare la conduita inculpatului de a pune mâinile asupra gâtului partii vatamate în timpul conflictului fizic desfasurat dobândeste relevanta juridica sub aspectul elementelor constitutive ale faptei de vatamare corporala.

Din aceasta perspectiva, depozitia martorului se coroboreaza cu mentiunile certificatului medico-legal nr. 996/A2/2006 în care se retine prezenta unor leziuni la nivelul gâtului partii vatamate ganglionul stâng si imobilizare în fular cervical.

Prin coroborarea acestor probe, rezulta ca actiunea inculpatului de a pune mâna la nivelul gâtului partii vatamate va fi configurata în cadrul conflictului fizic desfasurat si reprezinta parte din totalul actiunilor agresive exercitate de inculpat asupra partii vatamate, ceea ce rezulta si din actul medico-legal.

Declaratia martorului M. I. contribuie la stabilirea nevinovatiei inculpatului în ceea ce priveste pretinsa fapta de sustragere a bijuteriei de aur, întrucât acest martor a învederat în fata instantei faptul ca, martorul R. M. i-a relatat ca nu a vazut ca inculpatul sa smulga lantisorull de la gâtul partii vatamate.

Nici declaratia martorei G. N. C. nu poate contribui la stabilirea cu certitudine a vinovatiei inculpatului în ceea ce priveste fapta de furt. Aceasta a precizat atât în cursul urmaririi penale, dar si în cursul judecatii, faptul ca, apreciaza ca exista probabilitatea smulgerii lantisorului de catre inculpat, neavând însa nicio certitudine în acest sens.

Conform art. 78 C.p.p. martorul este persoana care are cunostinta despre vreo fapta sau împrejurare de natura sa serveasca la aflarea adevarului în procesul penal.

Declaratia unei persoane poate constitui proba în procesul penal numai daca se refera la fapte si împrejurari obiective, existente în materialitatea lor si nu când se refera la propriile gânduri si aprecieri de ordin subiectiv.

Luând în considerare faptul ca, depozitia martorei G. N. C. nu se refera la fapte si împrejurari concrete, petrecute în realitatea obiectiva, ci numai la aprecieri de ordin subiectiv, rezulta ca, aceasta parte a declaratiei sale nu poate avea valoarea juridica a probei testimoniale în procesul penal.

Relevanta juridica prezinta declaratia partii vatamate V. P. data în cursul urmaririi penale în sensul ca familia sa a constatat pentru prima data lipsa bijuteriei de aur.

De asemenea, partea vatamata considera ca inculpatul i-a smuls lantisorul de la gât în timpul aplicarii multiplelor lovituri, însa el nu stie nimic, deoarece ulterior incidentului si-a pierdut cunostinta.

Partea vatamata nu a precizat cu certitudine ca inculpatul i-a sustras bijuteria ci numai considera ca acest fapt s-a petrecut, fara însa a prezenta o dovada certa si utila în scopul probarii faptei de furt.

Nicio proba administrata în cursul procesului penal nu a relevat existenta cu certitudine în sarcina inculpatului a faptei de deposedare a partii vatamate de bijuteria de aur detinuta. Martorii audiati în cursul judecatii si al urmaririi penale au confirmat numai detinerea de catre partea vatamata a unui asemenea bun, dar au precizat ca nu au cunostinta în mod indubitabil despre sustragerea bijuteriei de catre inculpat.

Nici partea vatamata nu a prezentat probe certe cu privire la sustragerea bijuteriei de catre inculpat, ci aceasta numai a emis o apreciere de ordin subiectiv cu privire la probabilitatea smulgerii lantisorului.

Probele administrate în cursul procesului penal nu au relevat nici existenta legaturii de la mijloc la scop ce se impune a exista în continutul complex al infractiunii de tâlharie, deoarece niciunul din martori nu au relevat împrejurarea exercitarii violentelor în scopul sustragerii bunului ori în scopul pastrarii bunului. Dimpotriva din probele administrate rezulta ca exercitarea violentelor de catre inculpat nu a fost determinata de sustragerea vreunui bun, ci numai de un conflict personal intervenit între inculpat si fratele partii vatamate în legatura cu un pretins împrumut nerestituit.

Nu sunt întrunite elementele constitutive ale infractiunii complexe de tâlharie deoarece probele administrate nu au demonstrat existenta certa a elementelor constitutive ale activitatii principale de furt si nici legatura de la mijloc la scop între fapta principala de sustragere si cea adiacenta constând în exercitarea violentelor.

Aceste elemente au fost avute în vedere de instanta la schimbarea încadrarii juridice în sedinta publica din data de 28.02.2008, dintr-o infractiune prev. de art. 211 alin. 1, art. 211 alin. 2 lit. b si c cu aplicarea art. 37 lit. b C.p. în doua infractiunii respectin infractiunea prev. de art. 181 alin. 1 C.p. cu aplicarea art. 37 lit. b C.p. si infractiunea prev. de art. 208, 209 alin. 1, lit. e, g cu aplicarea art. 37 lit. b C.p.

Din ansamblul probelor administrate rezulta ca în prezenta cauza penala nu a fost rasturnata prezumtia de nevinovatie a inculpatului prevazuta de art. 5/2 C.p.p., art. 66 alin. 1 C.p.p. si art. 23 alin. 11 din Constitutie. Prezumtia de nevinovatie constituie o componenta esentiala a dreptului la un proces echitabil prevazut de art. 6 paragr. 1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.

Prezumtia de nevinovatie presupune dreptul oricarei persoane acuzate de o infractiune de a fi considerata nevinovata pâna când vinovatia sa va fi legal stabilita prin hotarâre definitiva.

Prezumtia de nevinovatie poarta si asupra sarcinii probei care revine acuzatorului – Ministerul Public si respectiv partii vatamate, iar îndoiala profita persoanei acuzate.

Obligatia respectarii prezumtiei de nevinovatie este opozabila erga omnes, revenind nu doar judecatorului ci tuturor autoritatilor statului, inclusiv celor legislative (Hot. CEDO Salabiaku, 7 oct. 1988).

Prezumtia de nevinovatie – corolar al procesului penal va fi respectata, aplicata si functioneaza numai daca acuzatorului i s-au respectat toate garantiile procedurale privind egalitatea armelor, dreptul la informare, principiul contradictorialitatii, dreptul la tacere si dreptul de a nu se autoincrimina, administrarea probelor.

Rasturnarea prezumtiei de nevinovatie se va face de catre instanta de judecata numai în urma unei analize profunde a temeiniciei acuzatiei penale , atât în ceea ce priveste problemele de fapt , dar si cele de drept. Aceasta analiza temeinica a acuzatiei penale în fapt si în drept (de facto si de jure) trebuie sa se fundamenteze pe dovezi legal administrate, temeinice, convingatoare, de natura a înlatura orice urma de îndoiala (”In dubio pro reo”).

Condamnarea unei persoane în lipsa unor probe temeinice si legal administrate, convingatoare si ferme, care sa fie de natura a înlatura cea mai mica îndoiala reprezinta totodata si o nerespectare a dreptului unui inculpat la un proces echitabil.

Curtea Europeana a stabilit ca îndoiala profita persoanei acuzate (Comisia EDO, raport din 30 martie 1963, cauza Austria c. Italia, Annuarie de la Convention, vol. VI, p. 783) – “în dubio pro reo”. Aceasta teorema este de natura a respecta si dreptul la siguranta individuala, care s-ar vedea înlaturat daca o persoana ar fi condamnata pe baza unor probe incerte, neconcludente, din care elementul de siguranta lipseste cu desavârsire, si care nu sunt de natura a fundamenta temeinicia în fapt si în drept a acuzatiei în materie penala.

Curtea a stabilit în cauza Telfner c. Austriei, hot. din 20 martie 2001 ca o condamnare a inculpatului în lipsa unor dovezi convingatoare de vinovatie, probe directe care sa sustina temeinicia în fapt si în drept a acuzatiei, este de natura sa atraga constatarea încalcarii articolului 6 par 2 din Conventie.

Pentru aceste considerente instanta urmeaza a face aplicarea art. 11 pct. 2 lit. a , art. 10 lit. c C.p.p. în ceea ce priveste infractiunea de furt, deoarece nu s-a facut - prin probe certe, indubitabile si lipsite de orice element de nesiguranta - dovada deposedarii de catre inculpat a partii vatamate de bijuteria de aur reclamata si imposedarea sa cu acest obiect. Numai dovada existentei acestui bun în patrimoniul partii vatamate nu este suficienta pentru retinerea infractiunii de furt, întrucât exista posibilitatea ca acest obiect sa fie sustras de catre alta persoana sau sa se fi pierdut în conflictul derulat între parti, având în vedere modul acestuia de desfasurare : partea vatamata a cazut la nivelul solului, si ambele parti s-au rasturnat într-un sant.

În drept, fapta inculpatului aflat sub influenta bauturilor alcoolice de a exercita violente fizice asupra partii vatamate, care de asemenea a consumat bauturi alcoolice, prin aplicarea mai multor lovituri în zona capului si a gâtului, determinând caderea acesteia la nivelul solului, continuând lovirea, în pofida demersurilor martorului R. M. de a aplana conflictul, întruneste elementele constitutive ale infractiunii de vatamare corporala prev. de art. 181 C.p.

Din punct de vedere al continutului constitutiv al infractiunii prev. de art. 181 C.p., elementul material consta în activitatea savârsita de inculpat de exercitare asupra partii vatamate a mai multor acte de violente, în prezenta martorului R. M.

Întregul conflict fizic a fost precedat de unul verbal desfasurat într-un local public între inculpat si partea vatamata, ambii consumând anterior bauturi alcoolice. Violentele au fost aplicate la nivelul capului si gâtului partii vatamate, în mod succesiv, determinând caderea partii vatamate la nivelul solului si rasturnarea ambelor parti într-un sant situat în apropierea locuintei inculpatului.

Activitatea complexa agresiva a determinat producerea rezultatului socialmente periculos constând în lezarea sanatatii partii vatamate care a necesitat pentru vindecare 35 de zile de îngrijiri medicale.

Legatura de cauzalitate dintre activitatea agresiva desfasurata de inculpat si vatamarea sanatatii partii vatamate rezulta din coroborarea probelor administrate în cauza. Declaratiile martorilor R. M. si S. F. care au perceput în mod nemijlocit fapta inculpatului de a lovi de mai multe ori partea vatamata cu mâinile în jurul capului si gâtului se coroboreaza cu declaratiiile partii vatamate si ale inculpatului, acesta din urma recunoscând întreaga activitate infractionala.

Conform art. 75 C.p.p. declaratiile partii vatamate pot servi la aflarea adevarului numai în masura în care se coroboreaza cu fapte si împrejurari ce rezulta din ansamblul probelor administrate în cauza. Declaratiile partii vatamate V. P. servesc la aflarea adevarului în prezenta cauza penala întrucât ele se coroboreaza cu declaratia inculpatului ce a recunoscut exercitarea agresiunilor asupra partii vatamate ce au determinat vatamarea sanatatii si integritatii corporale a acesteia dar si cu declaratia martorilor R. M. si S.F. prezenti în momentul desfasurarii conflictului.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a actionat cu forma de vinovatie, cu intentie directa, prev. de art. 19 al. 1 pct. 1 lit.a C.p. deoarece aplicând mai multe lovituri partii vatamate în zona capului si gâtului a prevazut si a urmarit vatamarea sanatatii si integritatii sale corporale.

La individualizarea pedepsei se va tine seama de criteriile prev. de art. 72 C.p., de atitudinea sincera manifestata de inculpat în cursul procesului penal, constând în recunoasterea activitatii agresive desfasurate asupra partii vatamate, de starea psihologica în care s-au aflat ambele, respectiv întregul conflict având loc pe fondul consumului de bauturi alcoolice de catre ambele parti. Aceasta stare psiho-fizica nu a fost creata de inculpat în mod premeditat, ci dimpotriva în mod independent de activitatea infractionala desfasurata ulterior în mod spontan.

De asemenea, la individualizarea judiciara a pedepsei se va tine seama si de comportamentul sincer si diligent depus de inculpat ulterior comiterii faptei, acesta preocupându-se în mod constant de starea de sanatate a partii vatamate. Aceasta conduita a inculpatului denota o atitudine de regret fata de activitatea contrara normelor sociale pe care a desfasurat-o. declaratia acestuia potrivit careia s-a deplasat la spitalul în care partea vatamata s-a aflat internata însa sotia sa nu i-a dat voie sa intre este confirmata si prin audierea martorei V. V., sotia partii vatamate.

Aceasta din urma a confirmat vizitele pe care inculpatul le-a efectuat la spital pentru a se interesa de starea de sanatate a victimei, ceea ce denota o atitudine de recunoastere si regret a faptei reprobabile comise de inculpat. Totodata, se va tine seama si de starea de recidiva prev. de art. 37 lit. b C.p. în care s-a aflat inculpatul în momentul comiterii infractiunii, astfel ca pedeapsa de 6 luni închisoare aplicata, ca modalitate de executie în regim de detentie, este de natura a-si atinge scopul preventiv- educativ al pedepsei. În baza art.71 C.p., interzice inculpatului exercitiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a, teza a II a si lit. b C.p. pe durata executarii pedepsei.

Fiind întrunite conditiile angajarii raspunderii civile delictuale a inculpatului, respectiv fapta ilicita de a vatama sanatatea partii vatamate, prejudiciul constând în leziuni corporale pentru a caror vindecare a necesitat internare si 35 zile de îngrijiri medicale, legatura de cauzalitate confirmata de probele administrate legal si temeinic, vinovatia inculpatului sub forma intentiei directe, se va dispune în baza art. 998 - 999 Cod civil obligarea acestuia la repararea pecuniara a daunelor morale suferite de partea vatamata.

La stabilirea cuantumului daunelor morale cuvenite partii vatamate se va tine seama de locul public de savârsire a faptei, persoana partii vatamate care a suferit leziuni traumatice de o gravitate sporita astfel încât a suportat suferinte fizice si psihice numeroase, conduita sincera manifestata de inculpat ulterior producerii agresiunii constând în manifestarea interesului fata de evolutia starii de sanatate a partii vatamate, dar si în tot cursul procesului penal prin recunoasterea întregii activitati infractionale, starea psiho – fizica în care s-au aflat ambele parti constând în consumul de bauturi alcoolice înainte de savârsirea infractiunii, în mod independent de aceasta dar care a fost de natura sa determine o oarecare întunecare a facultatilor psiho – fizice ale inculpatului .

Se va respinge cererea partii vatamate de acordare a daunelor materiale deoarece nu a administrat nici o dovada din care sa rezulte iesirea ei din patrimoniul partii vatamate tocmai datorita violentelor exercitate de catre inculpat. Nu sunt întrunite conditiile raspunderii civile delictuale pentru repararea prejudiciului material, deoarece nu s-a dovedit nicio fapta ilicita comisa de inculpat constând în sustragerea lantisorului de aur din patrimoniul partii vatamate. Ca urmare, prejudiciul invocat de catre partea vatamata nu este cert sub aspectul existentei, iar legatura de cauzalitate dintre pretinsa sustragere a bijuteriei si valoarea materiala a acestui bun nu a fost dovedita.

In temeiul art. 191 alin. 2 C.p.p. se va dispune obligarea inculpatului la plata sumei de 150 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat. Instanta constata ca partea civila Spitalul Clinic de Neuropsihiatrie Craiova nu are calitate procesuala activa întrucât nu exista legatura de cauzalitate între internarea inculpatului la Spitalul Clinic de Neuropsihiatrie Craiova si leziunile produse de catre parti vatamate de catre inculpat.????