Scopul dispozitiilor art. 54 lit. c) din Legea nr.19/2000, este
protejarea persoanei a carei capacitate de munca este diminuata si
nu îngradirea dreptului la munca al acesteia
Art. 54 lit. c) din Legea nr.19/2000
Încadrarea unei persoane în gradul III de invaliditate
pentru pierderea a jumatate din capacitatea de munca nu
înseamna împiedicarea acesteia de a presta munca pe durata a 8
ore zilnic.
Este cert însa ca munca prestata de aceasta persoana nu
presupune acelasi volum de activitate, aceeasi intensitate a
efortului, cu activitatile pentru care este necesara capacitatea de
munca nediminuata, fara a fi afectate calitatea si cantitatea
produsului muncii.
Altfel spus, scopul dispozitiilor art. 54 lit. c) din Legea
nr. 19/2000, este protejarea persoanei a carei capacitate de munca
este diminuata, si nu îngradirea dreptului la munca al acesteia.
Intentia legiuitorului rezulta chiar din redactarea normei
– „invalidul putând sa presteze o activitate profesionala”, avându-
se în vedere acea activitate profesionala la care s-a facut referite
mai sus.
Mai mult, atât în art.54 lit. c) din lege, cât si în art.94
alin.1 lit. d) din acelasi act normativ, nu se distinge între durata pe
care poate presta o activitate profesionala persoana încadrata în
gradul III de invaliditate, nici între marimea veniturilor pe care le
obtine din aceasta activitate si pe care le poate cumula cu pensia
de invaliditate.
A distinge acolo unde legiuitorul nu o face ar însemna a
înlatura protectia oferita de lege invalidului, care este nevoit sa
aleaga, din cauza reducerii capacitatii de munca, o activitate mai
facila, în privinta efortului fizic, dar posibil mai prost remunerata.
Tocmai reducerea veniturilor rezultând din posibila
schimbare a tipului de activitate este acoperita sau înlocuita prin
prestatia de asigurare sociala conform art.7 din lege, ceea ce
înseamna ca venitul încasat de contestator cu titlu de pensie nu
este unul necuvenit spre a fi restituit.
(Decizia civila nr.1257/R-CA/29 septembrie 2009)
Prin contestatia înregistrata la data de 22.04.2009 pe rolul
Tribunalului Vâlcea, contestatorul G.C. a solicitat ca în contradictoriu cu
intimata Casa Judeteana de Pensii Vâlcea sa fie anulata decizia nr. 39 din
1.04.2009 prin care i s-a stabilit un debit de 16787,11 lei pentru pensie
încasata necuvenit pe perioada 1.05.2006 – 31.08.2008 si 137,11 lei taxa
postala, cu cheltuieli de judecata.
În motivarea contestatiei s-a aratat ca prin decizia mentionata
s-a înfiintat un debit avându-se în vedere prevederile art. 54 lit. c) din
Legea nr. 19/2000 modificata si republicata.
Prin decizia asupra capacitatii de munca nr. 6899 din
2.11.2004 a fost schimbata pensia de invaliditate din gradul II în gradul
III, astfel încât contestatorul a pierdut ? din capacitatea de munca
începând cu data de 1.12.2004 pâna la zi.
Conform art. 94 din Legea nr. 19/2000, pot cumula pensia
cu veniturile realizate dintr-o activitate profesionala indiferent de nivelul
veniturilor si pensionarii de invaliditate de gradul III.
Prin întâmpinare, intimata Casa Judeteana de Pensii Vâlcea a
solicitat respingerea contestatiei pe considerentul ca potrivit dispozitiilor
art. 54 lit. c) din Legea nr. 19/2000, o persoana careia i s-a stabilit gradul
III de invaliditate are pe jumatate capacitatea de munca pierduta si nu
poate lucra mai mult de 4 ore/zi din programul normal de lucru, care
conform Codului muncii este de 8 ore/zi.
Referitor la dispozitiile art. 94 alin. 1 lit. d) din Legea nr.
19/2000, pârâta nu neaga faptul ca un pensionar de invaliditate gradul III
poate sa presteze o activitate profesionala de 4 ore/zi si poate obtine
venituri.
Prin sentinta civila nr.609/9.06.2009, Tribunalul Vâlcea a
admis contestatia, a anulat decizia nr.39/2008 emisa de intimata,
obligând-o pe aceasta din urma la 1600 lei cheltuieli de judecata catre
contestator.
Pentru a hotarî astfel, instanta de fond a retinut în fapt si în
drept urmatoarele:
Potrivit deciziei nr. 157988/2006 emisa de intimata Casa
Judeteana de Pensii Vâlcea, contestatorul a devenit pensionar de gradul
III cu pierderea unei jumatati din capacitatea sa de munca începând cu
data de 2.11.2004 si în continuare pâna la zi.
Prin decizia nr. 39/1.04.2009 întocmita de intimata, având în
vedere referatul nr. 16743/30.03.2009, s-a constatat ca petitionarul G.C.
a încasat necuvenit drepturi de pensie cu încalcarea dispozitiilor art. 54
lit. c) din Legea nr. 19/2000 în perioada 1.05.2006 – 31.08.2008.
Potrivit dispozitiilor art. 94 alin. 1 lit. d) din Legea nr.
19/2000 modificata si republicata, pot cumula pensia cu veniturile
realizate dintr-o activitate profesionala, indiferent de nivelul veniturilor
respective, pensionarii de invaliditate de gradul III. Asadar, în continutul
acestui text legal nu se face nicio mentiune cu privire la numarul de ore
pe care le poate presta zilnic.
În consecinta, chiar daca potrivit prevederilor art. 54 lit. c)
din Legea nr. 19/2000 un pensionar nu poate lucra decât norma de ?
zilnic, acestea nu sunt decât dispozitii de favoare pentru pensionari care
se completeaza cu cele prevazute de art. 94 din care nu rezulta ca se face
vreo trimitere la numarul de ore.
Fata de aceste considerente, în temeiul art. 87 raportat la art.
94 din Legea nr. 19/2000 a fost admisa contestatia si anulata decizia nr.
39/2009 emisa de intimata.
În cauza s-a facut aplicarea dispozitiilor art.274 Cod
procedura civila cu privire la cheltuielile de judecata.
Împotriva sentintei a formulat recurs, în termen legal,
intimata Casa Judeteana de Pensii Vâlcea, criticând-o pentru nelegalitate
si netemeinicie astfel:
- Instanta de fond a înlaturat în mod gresit de la aplicare
prevederile art. 54 lit. c) din Legea nr. 19/2000 potrivit carora persoana
încadrata în gradul III de invaliditate are capacitatea de munca pe
jumatate pierduta, prin urmare nu poate munci decât jumatate de norma,
adica 4 ore.
- Sentinta cuprinde motive contradictorii deoarece se arata,
pe de o parte, faptul ca potrivit art. 54 lit. c) din Legea nr. 19/2000
contestatorul trebuia sa lucreze ? din norma, iar pe de alta parte, ca acest
text de lege se completeaza cu prevederile art. 94, care nu face vreo
trimitere la numarul de ore ce trebuie lucrat în cazul invaliditatii de grad
III.
Textele mentionate nu se completeaza, ele facând parte din
capitole diferite ale legii, care reglementeaza situatii juridice diferite –
semnificatia gradelor de invaliditate si plata pensiilor.
În drept, recursul este întemeiat pe dispozitiile art. 304 pct. 7
si 9 Cod procedura civila.
Recursul a fost respins ca nefondat, Curtea retinând
urmatoarele:
Contrar celor sustinute în cererea de recurs, textele de lege
aplicate la solutionarea cauzei în prima instanta se completeaza.
Astfel, încadrarea unei persoane în gradul III de invaliditate
pentru pierderea a jumatate din capacitatea de munca nu înseamna
împiedicarea acesteia de a presta munca pe durata a 8 ore zilnic.
Este cert însa ca munca prestata de aceasta persoana nu
presupune acelasi volum de activitate, aceeasi intensitate a efortului, cu
activitatile pentru care este necesara capacitatea de munca nediminuata,
fara a fi afectate calitatea si cantitatea produsului muncii.
Altfel spus, scopul dispozitiilor art. 54 lit. c) din Legea nr.
19/2000, este protejarea persoanei a carei capacitate de munca este
diminuata, si nu îngradirea dreptului la munca al acesteia.
Intentia legiuitorului rezulta chiar din redactarea normei –
„invalidul putând sa presteze o activitate profesionala”, avându-se în
vedere acea activitate profesionala la care s-a facut referite mai sus.
Mai mult, atât în art.54 lit. c) din lege, cât si în art.94 alin.1
lit.d) din acelasi act normativ, nu se distinge între durata pe care poate
presta o activitate profesionala persoana încadrata în gradul III de
invaliditate, nici între marimea veniturilor pe care le obtine din aceasta
activitate si pe care le poate cumula cu pensia de invaliditate.
A distinge acolo unde legiuitorul nu o face ar însemna a
înlatura protectia oferita de lege invalidului, care este nevoit sa aleaga,
din cauza reducerii capacitatii de munca, o activitate mai facila, în
privinta efortului fizic, dar posibil mai prost remunerata.
Tocmai reducerea veniturilor rezultând din posibila
schimbare a tipului de activitate este acoperita sau înlocuita prin prestatia
de asigurare sociala conform art.7 din lege, ceea ce înseamna ca venitul
încasat de contestator cu titlu de pensie nu este unul necuvenit spre a fi
restituit.
Aceasta înseamna ca solutia instantei de fond este rezultatul
aplicarii si interpretarii corecte a dispozitiilor legale incidente în speta.
Constatându-se ca nu se regasesc în cauza motivele de
nelegalitate si netemeinicie reglementate de dispozitiile art.304 pct.7 si 9
Cod procedura civila, în baza art. 312 Cod procedura civila recursul a
fost respins ca nefondat.