Sechestru asigurator instituit asupra bunurilor partii responsabile civilmente. Mentinerea acestuia.
Masurile asiguratorii sunt masuri de constrângere reala si constau în indisponibilizarea pâna la solutionarea definitiva a cauzei a bunurilor si veniturilor inculpatului, în vederea asigurarii repararii pagubei cauzate prin infractiune. Atât timp cât o masura asiguratorie, indiferent de faza procesuala în care a fost luata, nu a fost revocata expres, ea ramâne câstigata pâna la solutionarea definitiva a cauzei.
Sectia penala - Decizia penala nr.604/13 octombrie 2009
Prin sentinta penala nr. 604 din 30 octombrie 2008 a Judecatoriei Sibiu, în baza art. 11 pct. 2 lit. b C.pr.pen. rap. la art. 10 lit. g C.pr.pen. s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatilor S.V. si V.N. pentru savârsirea infractiunii de neglijenta în serviciu prevazuta de art. 249 alin. 2 C.pen. cu aplic. art. 13 C.pen. ca urmare a prescriptiei raspunderii penale.
În baza art. 357 alin. 2 lit. c C.pr.pen. a fost mentinuta masura sechestrului asigurator instituita prin încheierea din 10.06.2003 pronuntata de Tribunalul Militar Cluj în dosarul nr. 173/2001 asupra bunurilor partii responsabile civilmente SC I. SA pâna la concurenta sumei de 22.396.882,75 lei.
În baza art. 347 C.pr.pen. a fost disjunsa actiunea civila exercitata de partea civila M.A. fata de inculpati si partea responsabila civilmente S.C. I. S.A. si s-a îndrumat dosarul la Registratura Judecatoriei Sibiu în vederea formarii unui nou dosar.
Pentru a pronunta aceasta sentinta prima instanta a retinut în esenta ca termenul de prescriptie speciala în cauza este de 12 ani, termen ce a început sa curga de la data infractiunii pentru care cei doi inculpati au fost trimisi în judecata (9.05.1996), si, desi a fost întrerupt prin începerea urmaririi penale si audierea acestora (conform art. 123 alin. 1 C.pen.), s-a împlinit la data de 8.05.2008 (potrivit art. 154 C.pen.).
În privinta masurii sechestrului asigurator instituita prin încheierea din 10.06.2003 pronuntata de Tribunalul Militar Cluj în dosarul nr. 173/2001 asupra bunurilor partii responsabile civilmente S.C. I. S.A. instanta, vazând prevederile art. 42 alin. 2 C.pr.pen. (si mentinând acest act al Tribunalului Militar Cluj) si tinând seama ca acest sechestru nu a fost niciodata ridicat (Tribunalul Sibiu, prin decizia penala nr. 11/2008, mentionata mai sus, nu a ridicat sechestrul, ci a stabilit doar ca nu putea fi mentinut pe calea procedurii speciale reglementate de art. 196 C.pr.pen. privind înlaturarea unor omisiuni vadite), în baza art. 357 alin. 2 lit. c C.pr.pen. a mentinut aceasta masura pâna la concurenta sumei de 22.396.882,75 lei reprezentând cuantumul pretentiilor civile formulate în cauza.
Având în vedere faptul ca solutionarea actiunii civile formulate de partea civila M.A. ar tergiversa solutionarea actiunii penale, instanta, în baza art. 347 C.pr.pen. a disjuns actiunea civila exercitata fata de inculpati si partea responsabila civilmente SC I. S.A.
Împotriva acestei sentinte a declarat apel partea responsabila civilmente S.C. I. S.A. Brasov criticând-o pentru netemeinicie si nelegalitate, apelanta sustinând în esenta ca în mod nelegal prima instanta a mentinut sechestrul asigurator deoarece hotarârea prin care a fost instituit a fost desfiintata.
Tribunalul Sibiu – sectia penala – prin decizia penala nr. 41/18 februarie 2009 a admis apelul declarat de partea responsabila civilmente S.C. I. S.A Brasov, a desfiintat în parte sentinta atacata sub aspectul laturii penale si rejudecând, a înlaturat dispozitia privind masura mentinerii sechestrului asigurator.
În considerentele deciziei instanta de apel a retinut urmatoarele :
Prin încheierea din 10 iunie 2003 a Tribunalului Militar Cluj, pronuntata în dosarul nr. 173/2001 al acelei instante a fost instituit sechestrul asigurator asupra bunurilor celor doi inculpati si al partii responsabile civilmente. Masura asiguratorie a fost mentinuta fata de partea responsabila civilmente prin sentinta penala nr. 60 din 8 noiembrie 2005 pronuntata în acest dosar.
Sentinta mai sus mentionata a fost desfiintata prin decizia nr. 50 din 30.11.2006 pronuntata de Militar Teritorial Bucuresti în dosarul nr. 66/Ap/2005.
Potrivit art. 361 alin. 3 C.pr.pen. apelul declarat împotriva sentintei s-a socotit a fi facut si împotriva încheierilor. În principiu, desfiintându-se sentinta au fost desfiintate si încheierile din cursul judecatii.
Pe de alta parte, este adevarat ca în cauza asa cum se si motiveaza în sentinta atacata, erau incidente prevederile art. 42 alin. 2 C.pr.pen. fiind vorba de o declinare de competenta.
Instanta de fond avea însa obligatia conform art. 332 alin. 3 C.pr.pen. atunci când a restituit cauza pentru refacerea urmaririi penale sa se pronunte si asupra masurilor asiguratorii, ceea ce nu a facut, asa cum reiese din dispozitivul sentintei penale nr. 517 din 12.09.2007 a Judecatoriei Sibiu.
Faptul ca ulterior s-a pronuntat printr-o încheiere în sensul „înlaturarii omisiunii vadite” a mentiunii sechestrului a fost sanctionat de Tribunalul Sibiu prin decizia penala nr. 11 din 14 ianuarie 2008 care a casat în recursul partii responsabile civilmente încheierea în discutie.
Cert este ca, în aceste împrejurari, trimitând cauza la parchetul civil competent cu instrumentarea, masura asiguratorie a sechestrului nu mai era în vigoare.
Sesizând acest lucru, partea civila Ministerul Apararii Nationale a formulat într-o cerere adresata Parchetului de pe lânga Judecatoria Sibiu instituirea sechestrului asigurator asupra bunurilor inculpatilor si partii responsabile civilmente (dosar nr. 760/P/2008). Asupra acestei cereri parchetul nu s-a pronuntat. Cererea nu a mai fost reiterata în fata instantei de fond, motiv pentru care probabil partea civila nici nu a atacat sentinta.
Asa fiind, Tribunalul a constatat ca în mod gresit prima instanta a mentinut sechestrul asigurator asupra bunurilor partii responsabile civilmente întrucât o asemenea masura nu mai subzista ca urmare a desfiintarii sentintei nr. 60/2005 a Tribunalului Militar Cluj si implicit a neconfirmarii ei prin procedura aratata mai sus.
Împotriva acestei hotarâri au declarat recurs Parchetul de pe lânga Tribunalul Sibiu si partea civila M.A.N., criticând-o pentru netemeinicie si nelegalitate, solicitând mentinerea sentintei instantei de fond ca temeinica si legala.
Recursurile sunt fondate.
Masurile asiguratorii sunt masuri de constrângere reala si constau în indisponibilizarea pâna la solutionarea definitiva a cauzei a bunurilor si veniturilor inculpatului, în vederea asigurarii repararii pagubei cauzate prin infractiune.
Ele pot fi revocate si mai înainte de aceasta data, daca au disparut temeiurile pentru care au fost luate, de catre acelasi organ care le-a dispus sau de instanta în fata careia se afla cauza.
Însa, atâta timp cât o masura asiguratorie, indiferent de faza procesuala în care a fost luata, nu a fost revocata expres, ea ramâne câstigata pâna la solutionarea ei definitiva.
Împrejurarea ca prin sentinta penala nr. 517/12.09.2007 a Judecatoriei Sibiu prin care s-a restituit cauza în vederea refacerii urmaririi penale si a actului de sesizare, instanta a omis sa mentina masura sechestrului, iar încheierile ulterioare date în acest sens de înlaturare a omisiunii vadite si de îndreptare a erorii materiale au fost casate în recurs, trebuia avut în vedere, pe de o parte ca omisiunea instantei de a se pronunta si asupra mentinerii masurii asiguratorii nu produce efectul invers, neputând fi interpretate în sensul ca sechestrul a încetat de drept sa existe.
Pe de alta parte, prin decizia data în recurs, instanta de control a constatat doar ca instanta de fond nu putea sa înlature aceasta omisiune din cuprinsul sentintei, cu motivarea ca acest text de lege vizeaza doar ipoteza în care instanta a omis sa se pronunte asupra ridicarii masurilor asiguratorii si nu cu privire la mentinerea acestora, constatare care, de asemenea nu poate fi asimilata cu o încetare de drept ori o revocare implicita a sechestrului.
În aceste conditii, instanta de fond constatând ca aceasta masura nu a fost niciodata ridicata a pronuntat o sentinta temeinica si legala.
Pe cale de consecinta, în cauza fiind prezent motivul de casare prevazut de art. 385/9 pct. 17/1 Cod procedura penala, Curtea în baza art. 385/15 pct. 2 lit. d Cod procedura penala a admis recursurile, a casat decizia penala atacata si a mentinut ca temeinica si legala sentinta penala nr. 604/30.10.2008 a Judecatoriei Sibiu.